O nouă mărturie cutremurătoare din lumea gimnasticii: “Eram înfometate. Timp de trei luni n-am avut voie la cină!”

O nouă mărturie cutremurătoare din lumea gimnasticii: “Eram înfometate. Timp de trei luni n-am avut voie la cină!”

Cel mai medaliat sport din istoria României a avut parte de un 2015 “satisfăcător”, în viziunea preşedintelui Federaţiei Române de Gimnastică, Adrian Stoica, în timp ce mulţi dintre iubitorii acestui sport consideră că anul precedent a fost de-a dreptul dezastruos.

România a încheiat pe un ruşinos loc 7 concursul pe echipe din cadrul Jocurilor Europene de la Baku şi a ratat în premieră calificarea directă la Jocurile Olimpice, după ce echipa feminină s-a clasat pe locul 13 în calificări, la Mondialele de la Glasgow. De fapt, toate cele trei celebre şcoli de gimnastică din Rusia, România şi China, ultimele bastioane ale sistemului de pregătire centralizat, pe model sovietic, au început să dea rateuri. Acum, “fabrica de medalii” face eforturi să-şi recapete gloria, sub comanda legendarilor Octavian Bellu şi Mariana Bitang, a căror absenţă a fost una dintre principalele cauze ale răsunătorului eşec.

Dezvăluirile Silvanei Peng, pe care “Weekend Adevărul” vi le-a prezentat în urmă cu o săptămână, au agitat lumea gimnasticii în debutul anului 2016. După ce fiica sa a fost scoasă din lotul olimpic şi trimisă la Deva, Silvana Peng susţine că Asiana este victima unui sistem care a scăpat complet de sub control cât timp Octavian Bellu şi Mariana Bitang au lipsit de la Izvorani. Reacţiile nu au întârziat să apară. Diana-Andreea Teodoru (18 ani) a făcut parte, timp de cinci ani, din loturile naţionale de la Oneşti, Deva şi Izvorani, fiind considerată o gimnastă de mare perspectivă pe toate aparatele. În 2014 a decis să părăsească România, cu destinaţia Belgia. 

Antrenorii naţionalei belgiene, echipă care se va duela cu tricolorele la Concursul Preolimpic din luna aprilie, au cooptat-o imediat în lot, dar, după aproape cinci luni, diriguitorii gimnasticii de la Bruxelles au anunţat-o că n-au reuşit să obţină o dispensă pentru obţinerea cetăţeniei în regim de urgenţă. Aşadar, în aşteptarea scurgerii celor trei ani la finele cărora poate fi naturalizată, Diana s-a înscris la un club din oraşul în care locuieşte, Corpus Sanum Herentals, iar de anul trecut a început să practice tumbling-ul, o altă ramură a gimnasticii, încă necunoscută în România.

“O vorbă poate durea mai mult decât o palmă”

Chiar dacă nu va mai atinge niciodată marea performanţă în gimnastică, sportiva nu regretă deloc pasul făcut şi speră să rămână pe termen lung în Belgia, acolo unde deja s-a înscris la o şcoală profesională cu predare în limba olandeză, pe care a învăţat-o la perfecţie într-un an şi jumătate. Într-o discuţie cu “Weekend Adevărul”, fosta componentă a dezvăluit că metodele spartane pe care mulţi le credeau demult apuse încă mai sunt folosite de unii antrenori de la Izvorani.

Gimnaste care nu au putut rezista sistemului, renunţând prematur la sport, au existat şi în trecut, însă practicile de antrenament nu erau foarte comentate, datorită rezultatelor excelente. Însă eşecul de proporţii de anul trecut a confirmat că, la nivel sportiv, nu se mai poate trăi din rămăşiţele vechiului sistem, fiind necesară o schimbare profundă. “După cinci ani petrecuţi în loturile naţionale am spus stop, deoarece n-am mai suportat ceea ce se întâmpla. Mă refer mai mult la vorbele urâte din partea antrenorilor. Am fost jignită mult prea mult, iar, după cum ştim cu toţii, câteodată o vorbă poate durea mai tare decât o palmă. Am încercat, împreună cu părinţii mei, să vorbim cu doamna Anca Grigoraş (n.r: antrenor federal) şi cu domnul Adrian Stoica. Părinţii mei au început să povestească că noi, fetele din lot, suntem traumatizate psihic, dar cei doi au spus că nu poate fi adevărat, pentru că îi cunosc de multă vreme pe antrenori. Mă refer la cei care au ţinut locul domnului Bellu şi doamnei Bitang, care sunt doi oameni deosebiţi, în special la doamna Adela Popa şi la domnul Ioan Coroiu. Am făcut şi o hârtie pe care am trimis-o la federaţie, dar degeaba. Atunci au hotărât părinţii mei să ne mutăm în Belgia”, ne-a povestit Diana Teodoru.

“Am filmat cum ne ploua în cameră”

“Eu eram mereu fata mică din echipă şi speram ca, după ce mă voi lăsa de gimnastică, să mai pot creşte. Dar am fost aici la un doctor care mi-a spus că, din cauza faptului că am mâncat mult prea puţin şi am luat prea multe suplimente, nu voi putea depăşi niciodată înălţimea de 1,50 metri. Pentru mine a fost un şoc, mai ales că îmi doream asta foarte mult. Oricum, în România se întâmplau la lot multe lucruri despre care puţină lume ştie. Într-o seară am filmat cu telefonul cum ne ploua în cameră…Antrenorii nu ştiu decât să te jignească. Ei cred că aşa te motivează, dar efectul e invers. Cât am stat la lot, în Belgia, n-am auzit niciun antrenor să ţipe. Pe când în România, dacă nu ţipă un antrenor, nu e gata antrenamentul. Din păcate, coşmarul din 2015 n-a fost un simplu accident”, a mai povestit fosta componentă a lotului olimpic.

Gimnastica feminină în anul 2016

Concursul Preolimpic (Rio de Janeiro, 16 – 20 aprilie)
Campionatele Europene (Berna, 28 mai – 5 iunie)
Campionatele Naţionale (Bucureşti, 1 – 3 iulie)
Jocurile Olimpice (Rio de Janeiro, gimnastica în perioada 6 – 16 august)

“Timp de trei luni n-am avut voie la cină!”

“Weekend Adevărul” a stat de vorbă şi cu o altă fostă componentă a lotului olimpic, care a făcut mai multe dezvăluiri sub protecţia anonimatului. “Tot timpul când le spui că te doare ceva, ei zic că te prefaci. Până ajungi să nu te mai poţi mişca deloc. Sistemul este groaznic. Eram înfometate, dacă aveam cumva 1 kg peste greutatea optimă, seara nu mai aveam voie să mergem la cină! Când ne întorceam din mall, eram controlate în bagaje, să nu cumva să avem ceva de mâncare. Mă refer la antrenori. Când părinţii încercau să ia atitudine, se supărau şi tot noi picam la mijloc. De ce se accidentează fetele atât de des? Pentru că ne forţau mereu, din cauza asta aveam dureri tot timpul. Eu ajunsesem să fiu dependentă de anti-inflamatoare, pentru a putea duce un antrenament cap-coadă. Luam Ketonal şi Nurofen în neştire. Plus că am avut şi trei-patru luni în care n-am fost la cină. Şi nici în cursul zilei nu pot spune că mâncam cine ştie ce”, a povestit sportiva. “Doamna Bitang şi domnul Bellu sunt nişte oameni deosebiţi, ei nu se încadrează aici. Părinţii mei au luat legătura cu ei şi tot ce nu era în regulă s-a schimbat. Doar că, după ce ei n-au mai venit, iar am luat-o de la capăt”, a concluzionat gimnasta.

Petrache: “Gimnastele au nevoie de Bellu şi Bitang”

Preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Alin Petrache, a militat pentru revenirea antrenorilor Octavian Bellu şi Mariana Bitang încă dinaintea Mondialelor din 2015. “Am făcut toate demersurile pe lângă preşedintele Adrian Stoica astfel încât mandatul celor doi antrenori să nu se întrerupă după turneul preolimpic, aşa cum se preconizează”, a explicat Petrache. Şeful olimpismului românesc cerea implementarea unor măsuri concrete în scopul redresării acestui sport, după eşecul de la Mondiale: “Forul olimpic recomandă cooptarea domnului Nicolae Forminte în colectivul de antrenori. Totodată, se propune cooptarea unui antrenor străin, expert în pregătirea pentru «paralele inegale», aspect faţă de care COSR îşi reconfirmă disponibilitatea susţinerii financiare a contractului. De asemenea, prezentarea unei strategii concrete pe plan sportiv, medical şi financiar şi, în acest scop, identificarea nevoilor reale în ceea ce priveşte includerea în colectivul tehnic a unor specialişti (psiholog, medic, preparator fizic, nutriţionist)”.

Belgiencele au trei antrenori francezi şi o coregrafă rusoaică. Şi ţineţi cont că la Mondiale n-au venit fetele născute în 2000, care sunt mai bune. Nu m-ar surprinde să ne ia faţa în aprilie
Diana Teodoru
gimnastă
citeste totul despre: