Jocurile de la Rio s-au desfăşurat într-un context dificil, cu preşedinta ţării, Dilma Rousseff, suspendată, ca rezultat al unor jocuri politice menite să demanteleze statul social creat de predecesorul Dilmei, popularul Lula. De ceva ani, economia Braziliei nu reuşeşte să tureze motoarele şi să transforme statutul de putere emergentă în creştere economică solidă. În ultimii 5 ani, creşterea economică nu a trecut de 1.5%, 2015 şi 2016 fiind ani de recesiune adâncă, cu un şomaj la ora actuală de peste 11%.

Organizaţiile LGBT raportează că 326 de persoane LGBT au fost ucise în 2014, majoritatea acestora fiind persoane transgender sărace de culoare.

Jocurile Olimpice au însemnat pentru mulţi săraci din favelele oraşului Rio, evacuări care au rezultat în confruntări cu poliţia. Pentru comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane transgender) din Brazilia, situaţia nu e nici ea mai roză. Organizaţiile LGBT raportează că 326 de persoane LGBT au fost ucise în 2014, majoritatea acestora fiind persoane transgender sărace de culoare. Poate părea un paradox într-o ţară care a legalizat căsătoriile gay în 2013. Încă din 2004 preşedintele Lula a lansat o iniţiativă naţională de luptă împotriva homofobiei, iar Dilma a continuat mare parte din aceste programe. Cu toate acestea, aceeaşi Dilma a refuzat, în 2013, includerea orientării sexuale şi a identităţii de gen în legislaţia privind infracţiunile motivate de ură, în urma presiunilor venite din partea grupurilor neo-protestante bine reprezentate în legislativul de la Brasilia.

Din totalul de 53 de atleţi, aproape jumătate au cucerit medalii, dintre care 10 de aur. 

În acest context, Jocurile Olimpice de la Rio trebuie văzute şi la nivel de reprezentare a comunităţii LGBT. Anul acesta am avut la Olimpiadă cei mai mulţi atleţi LGBT deschişi cu privire la orientarea lor sexuală sau identitatea de gen. Din totalul de 53 de atleţi, aproape jumătate au cucerit medalii, dintre care 10 de aur. Judocana Rafaela Silva (Brazilia), alergătoarea Caster Semenya (persoană intersex din Africa de Sud, obligată să treacă printr-o serie de teste medicale) sau cele patru americance baschetbaliste (Seimone Augustus, Elena Delle Donne, Brittney Griner and Angel McCoughtry) au cucerit aurul, handbalista Alexandra Lacrabère a luat argintul cu echipa de handbal a Franţei, performanţă similară pentru patru din jucătoarele de fotbal feminin ale Suediei, iar britanicul Tom Daley a plecat acasă cu un bronz la scufundări. Până şi ceremonia de deschidere a marcat o premieră, prima femeie transgender în program, fotomodelul brazilian Lea T.

Sportul este prin excelenţă un domeniu unde sexismul, homofobia şi transfobia încă îşi găsesc locul.

Comunitatea LGBT s-a confruntat, totuşi, şi cu un moment extrem de degradant la Olimpiadă. Presa internaţională s-a văzut nevoită să îşi reevalueze standardele etice. Un jurnalist de la The Daily Beast, heterosexual, a găsit de cuviinţă să folosească o serie de aplicaţii mobile folosite pentru întâlniri. Aplicaţii ca Grindr, Tinder încep să devină parte a cotidianului pentru mulţi bărbaţi gay. Când stigma socială este mare, cea mai bună metodă de a întâlni parteneri este un profil pe o astfel de aplicaţie. Jurnalistul Nico Hines a publicat în articolul său o serie de informaţii cu privire la atleţii gay din satul olimpic. Nu s-a sfiit să dea detalii fizice privindu-i pe subiecţii săi, ba chiar a dat detalii şi despre ţările de provenienţă, inclusiv pentru atleţi gay din ţări unde homosexualitatea este pedepsită cu moartea sau cu închisoarea. Reacţiile au fost imediate în întreaga medie internaţională, obligând site-ul The Daily Beast să editeze iniţial articolul cu pricina, scoţând detaliile personale, mai apoi stergându-l cu totul. Datoria presei de calitate nu este sa expună inutil vieţile intime ale unor oameni.

(...) ni s-a reamintit la Rio că încă avem ţări în întreaga lume care criminalizează homosexualitatea, cu efecte imediate asupra vieţilor persoanelor LGBT, obligate să se ascundă, să fie marginalizate şi vulnerabilizate.

Aşadar, putem vorbi de Jocurile Olimpice de la Rio ca fiind un succes pentru comunitatea LGBT? Vizibilitatea este un element extrem de important în lupta pentru drepturi egale. Sportul este prin excelenţă un domeniu unde sexismul, homofobia şi transfobia încă îşi găsesc locul. Cu toate acestea, avem şi atleţi care ne demonstrează că orientarea sexuală sau identitatea de gen nu au nimic a face cu performanţa atletică. Dincolo de vizibilitate, comunitatea LGBT din Brazilia rămâne într-o continuă criză, confruntată în continuare cu realităţile sărăciei şi ale violenţei. În acelaşi timp ni s-a reamintit la Rio că încă avem ţări în întreaga lume care criminalizează homosexualitatea, cu efecte imediate asupra vieţilor persoanelor LGBT, obligate să se ascundă, să fie marginalizate şi vulnerabilizate.

Cât despre România, slabe şanse să avem cât de curând un atlet care să îşi recunoască deschis orientarea sexuală sau identitatea de gen. Să nu uităm că în 1996, baschetbalista Mariana Cetiner a fost condamnataă la închisoare pentru "lesbianism", pe baza infamului articol 200 din Codul Penal de la acea vreme, fiind ulterior declarată "prizonier de conştiinţă" pe baza orientării sexuale, de către organizaţia Amnesty International. Ne putem mulţumi cu un astfel de gest venit din partea lui Mayssa Pessoa, brazilianca care în 2014 a recunoscut că e lesbiană, în timp ce juca pentru clubul de handbal CSM Bucureşti. Mai aşteptăm.