Hagi, cel mai cunoscut român la Antipozi

Gică Hagi

Ramona Martinovici este o bănăţeancă stabilită din 2003 la Melbourne, care încearcă să consolideze legăturile dintre România şi Australia. Nu e singură în acest demers, pentru că aşa cum spune, distanţa de casă nu e un impediment în a simţi şi trăi româneşte. Şi sunt destui care o fac chiar şi la celălalt capăt al lumii, acolo unde Hagi este cel mai cunoscut român.

Din biroul pe care îl are la Melbourne, Ramona Martinovici (foto) vede mare parte din centrul metropolei. Are o firmă de consultanţă, e coordonator al "Australia and Noua Zeelandă Council of România - Fundaţia Caesar", se ocupă şi de Liga Studenţilor Români din Străinătate şi urmăreşte evenimentele din România la fel de interesată precum pe cele din Australia. E mândră că vine din România şi ar vrea ca ţara noastră să capete mai multă vizibilitate la Antipozi. "Pentru că merită".

Cum se vede România din Australia?

Pentru noi, românii stabiliţi aici, se vede aşa cum este. Cu bune şi cu rele. Mare parte dintre membrii comunităţii, iar la Melbourne este o comunitate destul de numeroasă de români, păstrează legături strânse cu ţara, aşa că ştiu totul despre realitatea de acasă. În ceea ce-i priveşte pe australieni, percepţia este destul de vagă. Nu ştiu foarte multe despre România şi tocmai de aceea noi încercăm să stabilim nişte legături mai trainice.

Concret, dacă spui România, spui...

Hagi. Am rămas surprinsă, dar cel mai cunoscut nume aici este Hagi. Nu ştiu să spun de ce, poate pentru că a făcut un Mondial fabulos în America în 1994, iar australienii fiind apropiaţi de americani, l-au urmărit. Apoi, mai sunt Dracula, Nadia şi mai nou Simona Halep.

Deci în primul rând din sport.

Cam da. Se dovedeşte încă o dată că sportul este cel mai bun ambasador al unei ţări. Am trăit însă şi o experienţă negativă. Pe siteul oficial al Federaţiei Australiene de Fotbal a fost postat la un moment dat un anunţ. Jucătorii din Australia erau avertizaţi să fie atenţi dacă semnează cu o echipă din România pentru că pot fi păcăliţi.

Cum este comunitatea românească din Australia?

La Melbourne este cea mai mare. Câteva mii de români. Sunt nouă biserici, există echipă de fotbal, restaurant, avem Liga Studenţilor Români din Australia. Încercăm să ţinem aproape de ţară şi să ajutăm cum putem România.

Dacă aţi putea influenţa un schimb de experienţă între România şi Australia ce aţi pune pe lista priorităţilor?

Sistemul educaţional din Australia este pe locul 3 în lume. Se pune accent enorm pe cercetare şi pe dezvoltare. Cred că ar fi util un schimb de experienţă între România şi Australia. Sunt multe lucruri care se pot învăţa de aici. Eu nu spun că sistemul din România nu e bun, dar aici sunt lucruri diferite care te ajută să de formezi şi să te dezvolţi ca om. Vă dau un exemplu. Sunt examene care se susţin cu manualele pe masă. De ce? Pentru că important este să descoperi printre rânduri lucrurile care nu se văd, nu să iei de bun ceea ce citeşti. Noi, prin fundaţia Caesar şi prin Liga Studenţilor Români din Străinătate încercăm să creem nişte punţi de legătură. E un voluntariat pe care ni-l asumăm.

Pe ce vă axaţi?

Am vrea să facem o colaborare academică între câteva instituţii. Dacă există colegii sau facultăţi în România care sunt interesate de stabilirea unor legături cu cele din Australia ne pot contacta. Ştiu că pare ciudat, dar sunt oameni aici cărora chiar le pasă de România.

Cum aţi caracteriza societatea australiană?

O societate sănătoasă, dreaptă şi fără corupţie. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, sunt probleme şi aici, dar dacă eşti un om care îţi vezi de treaba ta e imposibil să nu reuşeşti. O spune cineva care a venit în Australia în 2003 cu o valiză de haine şi atât. Aici nu contează de unde vii, că eşti negru, alb, galben. Eşti judecat în funcţie de ceea ce faci şi pleci de la acelaşi nivel cu ceilalţi. Eu în România am lucrat în sistemul medical. Era un sistem care efectiv te apăsa pe cap şi mi s-a spus clar şi în faţă că dacă nu semnez cu un anume partid nu pot urca mai sus. Aici n-ai să vezi niciodată aşa ceva, ba din contră, sistemul te ajută să te ridici.

Deci e un loc bun de emigrat.

Cu siguranţă, Australia are unul dintre cele mai tentante programe de emigrare, dar nu se face nimic la întâmplare. Eu sincer m-aş bucura ca românii să nu mai plece prin ţările din Europa şi să muncească din greu pentru o mie de euro, când ar putea avea un job decent aici şi mult mai multe şanse de a se realiza. Sigur, Australia e departe de România, mult mai departe decât Italia, Anglia sau Spania, dar sunt şi mult mai multe avantaje.

Ce caută Australia?

În primul rând, oameni calificaţi. Ţara nu poate acoperi necesităţile, întrucât e o ţară continent cu o populaţie ceva mai mare decât a României. În jur de 24 de milioane de locuitori. Se caută ingineri, doctori, profesori, învăţători, mecanici auto, zidari, bucătari. Sistemul e destul de simplu şi la vedere. Companiile raportează Guvernului ce necesităţi şi în funcţie de asta se fac liste vizibile pe siteurile oficiale. Trebuie îndeplinite nişte condiţii, se face un punctaj şi procesarea unui dosar durează între şase săptămâni şi doi ani. Un criteriu extrem de important este cunoaşterea limbii engleze, în unele domenii chiar la perfecţie.

Există şi programe pentru studenţii români?

Este posibilitatea de a aplica la Universităţile de aici. Din păcate, programul Working Holiday a fost aprobat pentru Ungaria. Unul dintre obiectele noastre, prin Fundaţia Caesar şi Liga Studenţilor Români este să facem în aşa fel încât şi România să fie trecută pe lista ţărilor cu acces la acest program.

Alături de România la proteste

Protestele care au zguduit România din temelii nu au rămas fără urmări nici în Australia. În semn de solidaritate cu românii ieşiţi în stradă pentru a împiedica aprobarea unei ordonanţe toxice, grupuri de conaţionali au protestat la Melbourne şi Sydney.

Anul trecut, la Festivalul de Film Internaţional de la Melbourne a rulat pelicula Sieranevada, iar sala a fost plină

Pantofi româneşti la Melbourne

Pe parcursul celor trei săptămâni petrecute la Melbourne am întâlnit mulţi români. Ramona Martinovici este doar un exemplu. Sunt însă şi alţii care trăiesc şi simt româneşte deşi au plecat de ani buni din ţară. Cristian Cocolea, despre care am scris acum ceva timp, dezvoltă o afacere inedită în domeniul mobilei, Aida Tănase lucrează ca inginer, Alexandra Florea (foto jos) face un doctorat în arhitectură, Cristi Fota (foto sus) are o fabricuţă de panouri din beton  şi e unul dintre cei mai înfocaţi fani ai tenismenilor români care participă la Australian Open. El, soţia sa Mihaela, şi băieţii Seby şi Tony, ambii practicanţi de tenis, nu ratează niciun al românilor, fie că e vorba despre Simona Halep, Sorana Cârstea sau Horia Tecău. În general, românii din Melbourne iubesc tenisul enorm, poate şi pentru că e singura legătură sportivă cu ţara şi se agaţă de ea ca simbol al apartenenţei la patria mamă. Dincolo sau până la faptul că a vedea un meci al lui Federer, Murary, Nadal ori Djokovici pe viu e mai ceva ca o piesă pe Broadway. Mulţi alţi români din Melbourne au diverse afaceri, în domeniul imobiliar, în medicină, avocatură etc. Mi-a plăcut şi ideea Christinei Georgescu de a dezvolta un business cu pantofi. În Melbourne există magazinul LouLou, unde se vând pantofi de damă aduşi din România. Afacerea e proaspătă dar pătrunde uşor-uşor pe o nişă pe care poate prea puţini s-ar fi încumetat să o acceseze.