FOTO Corespondenţă de la Melbourne: de ce e Australian Open mai mult decât un turneu

Primul Grand Slam al anului oferă la Melbourne un spectacol total din toate punctele de vedere, iar organizatorii numără încasările la sfârşitul zilei.

Australian Open este ceea ce poate fi caracterizat în termenii contemporani un must -see. Adică ceva ce trebuie văzut măcar o dată în viaţă, cu atât mai mult decât îţi place sportul, în general, tenisul, în special, şi te poţi despărţi fără suspine şi de câteva mii de euro, în particular. 

Nu mică mi-a fost însă mirarea când am întâlnit în Melbourne Park, complexul în care sunt terenurile de tenis, un cuplu de tineri bucureşteni, care au venit la turneu după ce au sacrificat un credit de nevoi personale. El, dornic să vadă cât mai multe meciuri, ea cât mai multe shopping-malluri. Financiar vorbind se aflau în echilibru, pentru că preţurile la tenis echivalează cu o partidă medie de cumpărături în oraş.

Garantat însă, cei care ajung la Australian Open au de partea lor spectacolul. Şi nu doar pe terenurile de tenis, ci şi în tot ceea ce priveşte atmosfera şi condiţiile, capitole la care organizatorii pretind că oferă totul, dar de la ediţie la ediţie dau mai mult. Atitudinea e normală, deoarece turneul este o maşină de făcut bani.

În prima zi de meciuri, pe 16 ianuarie, au fost în jur de 72.000 de plătitori de bilet. Recordul cade de la an la an. Tichetele variază între 5 dolari australieni, pentru copiii, şi 150 de AUD pentru un loc bun în Rod Laver Arena. Nu se vând însă bilete doar pentru un singur meci, ci pentru toată ziua. Dacă iei un bilet pentru Rod Laver, cea mai mare arenă, poţi intra pe orice alt teren, mai puţin Margaret Court. Dacă iei pe Margaret Court vezi orice meci, dar nu şi cele de pe Rod Laver Arena.

Există tot felul de pachete, astfel încât toată lumea să fie mulţumită, iar în prima săptămână a turneului meciurile sunt programate în aşa fel încât vedetele să joace alternativ pe toate terenurile complexului, pentru a putea fi văzute de toţi spectatorii. Intrarea îţi asigură şi accesul la antrenamente. Toţi jucătorii se pregătesc zilnic acolo şi e o adevărată nebunie la şedinţele de pregătire ale lui Djokovici, Nadal, Federer ori ale Serenei Williams, unde fanii vin cu miile. Din obligaţie, dar probabil şi din plăcere, la final, jucătorii dau autografe, fac poze şi oferă mingi, în special copiilor. Nu ştiu dacă există turneu în care fanii pot la un sfert de metru de cei pe care îi văd de regulă doar la televizor. De departe, cel mai popular jucător din circuit, raportat la adeziunea fanilor, este Roger Federer, care umple toate arenele, iar la antrenamente aproape că te calci în picioare pentru a-l vedea.

11 dolari paharul cu bere

Australienii ştiu să facă bani din orice, iar turneul de tenis este primul prilej din an. Complexul este înţesat de magazinaşe cu produse sportive, dar şi de terase şi restaurante. În total, cred că sunt zeci, pentru toate gusturile. Preţurile nu sut deloc mici. Un pahar de bere pleacă de la 10 dolari (aproximativ 32 de lei), iar un meniu tip fast-food e cam 15 dolari. Nicio băutură nu se vinde la sticlă. Totul la pahar de plastic, deoarece se consumă în cantităţi industriale şi organizatorii se tem ca aburii alcoolului să nu-i determine pe unii să-şi dea cu sticlele în cap şi să provoace cine ştie ce tragedie. Altfel, poţi să bei până nu mai poţi şi nu puţini sunt cei care se aruncă pe iarbă pentru un pui de somn, ca să se refacă şi să o ia de la capăt.

Cât priveşte suvenirurile, nici acestea nu sunt ieftine. Nici cele cu însemnele AO 2017, nici cele de la standurile Nike, adidas, new Balance sau Wilson. Un tricou e în jur de 60 de dolari, un prosop 40 de dolari, o minge mai mare pe care pot semna jucătorii cam 25 de dolari. Chiar şi aşa sunt cozi mari la intrarea în magazine, iar asiaticii în general, ies cu sacoşele pline.

Sydney a vrut să fure turneul

Turneul generează profituri uriaşe şi de aceea organizatorii îşi permit să crească premiile de la an la an. Şi tot din acelaşi motiv, oraşul Melbourne ţine cu dinţii de el. În 2008, municipalitatea din Sydney a făcut demersuri pe lângă Tennis Australia pentru a prelua acest Gran Slam, din 2016, când expira contractul. Autorităţile din Melbourne au luat foc şi i-au acuzat pe rivali că nu sunt în stare să-şi asigure originalitatea printr-un eveniment propriu, încercând să canibalizeze alte oraşe australiene. Australian Open a rămas la Melbourne, deşi de-a lungul istoriei s-a jucat şi la Sydney, Adelaide, Perth, Brisbane, iar de două ori chiar în Noua Zeelandă, la Hastings şi Christchurch. În 1972 s-a decis însă ca turneul să se desfăşoare în acelaşi oraş, iar Melbourne a pus mâna pe el deoarece autorităţile au fost dispuse să investească an de an în el sume din ce în ce mai mari. În ciuda faptului că poate Sydney este oraşul australian cu o mai mare popularitate în lume, graţie faimei turistice, Melbourne este capitala financiară a „cangurilor“. Aici sunt mult mai mulţi bani, iar municipalitatea nu se dă înapoi la nicio investiţie, ştiind că dolarii se întorc.

În 1988, spre exemplu, pe spaţiul unui parc imens, a fost construit complexul pe care se joacă acum meciurile. Sunt trei arene mari, Rod Laver (15.000 locuri), Hisense (10.000 locuri) şi Margaret Court (7.500 locuri), două arene mai mici, Show Court 2 şi Show Court 3, de câte 3.000 de locuri, şi alte 24 de terenuri, care au minimum o tribună de câteva zeci de scaune. În plus, există şi 12 terenuri indoor, pentru antrenamente în caz de ploaie. Anul acesta nu a fost cazul, vremea fiind constant frumoasă.

Asiaticii sunt cei mai buni plătitori

Efectul investiţiei de acum 29 de ani s-a văzut imediat. Numărul spectatorilor a crescut în primul an cu 90%. De la 140.000 cât veneau la vechiul Kooyong s-a ajuns la 266.000 în primul an al schimbării. Anul trecut au fost 720.000 de spectatori, iar anul acesta se aşteaptă la un nou record. Pentru a uşura accesul fanilor din centrul oraşului, autorităţile au construit o pasarelă peste una dintre şoselele principale ale metropolei, Tanderrum Bridge, inaugurată chiar de Simona Halep într-una dintre zilele premergătoare turneului. Senzaţia este că nimic nu este imposibil la Melbourne şi se face orice pentru a spectatorii să poată avea totul, ştiind că oamenii sunt dispuşi să cheltuie pentru a se simţi bine. Există inclusiv locuri de joacă pentru copii, zonă de concerte, spaţii speciale în care vin legendele sportului australian pentru a socializa cu fanii, sunt atât de multe lucruri, încât sincer, nu ştiu dacă e ceva ce nu poţi găsi la Australian Open.

Pentru a facilita venirea asiaticilor, majoritatea turiştilor care vin pentru AO fiind chinezi şi japonezi, organizatorii au deschis birouri speciale la Shanghai, Tokyo şi Singapore de unde se pot cumpăra pachete turistice pentru competiţie. Cu nelipsitele lor aparate foto şi camere video atârnate de gât, te împiedici oriunde de ei. Sunt peste tot, la arene, în oraş, în magazine. Melbourne oricum are foarte mulţi imigranţi asiatici, dar zilele acestea metropola pare a fi parte a Chinei, nicidecum a Australiei.

Însemnele Australian Open sunt peste tot în oraşul care-şi consumă agitat mijlocul verii. Deşi în mod normal interesul ar fi ca toată lumea să meargă la meciuri, australienii au grijă şi de cei care nu-şi permit sau poate nu vor asta. În zona centrală a oraşului sunt puse ecrane uriaşe pe care se pot viziona partidele, iar în faţa lor sute de şezlonguri populate. Cine nu prinde loc se aşează pur şi simplu pe jos pentru a viziona meciurile. În Australia tenisul este aproape sport naţional, milioane de sportivi fiind legitimaţi în cluburi profesioniste de tenis, iar în spatele turneului de Grand Slam de la Melbourne se află o întreagă industrie, o armată de oameni atenţi la fiecare amănunt, de la copii de mingi, la şoferi, medici, asistenţi, bucătari, voluntari, comentatori, analişti. Nimic nu e la voia întîmplării şi probabil de aceea Australian open este socotit cel mai reuşit eveniment din tensiul mondial.

Turneul aruncă preţurile în aer

Popularitatea turneului face ca totul să fie scump la Melbourne în această perioadă şi chiar şi aşa e greu să găseşti un loc de cazare în oraş. Preţul unei camere ajunge uşor la 300-400 de dolari, inclusiv în zonele din afara CBD-ului, adică a centrului oraşului, care se aseamnă cu Manhatann-ul new-yorkez.

Adevărul la Australian Open - un proiect susţinut de Aqua Carpatica