Eroii nu se graţiază, nu-i aşa?

Dincolo de ce a făcut şi ce n-a făcut ilegal Gică Popescu - de cât şi-a dat seama că a greşit ori cât a mimat doar, vărsând rapid o sumă în contul statului doar de faţadă, ca să-şi scape pielea - întrebarea la care ar trebui să-şi răspundă înainte de orice marele fotbalist  este dacă eroii pot, se cade, să ceară îndurare.

 Asumare de erou

Dacă e cu adevărat un erou, Gică Popescu nu va cere graţierea. Eroii cer îndurare de la cei mai prejos decât ei? Sau poate fi Traian Băsescu ori vreun alt preşedinte al României, la cum arată ţara asta, considerat erou? Între noi fie vorba, nici pe vremea voievozilor n-am prea avut noi eroi, dar asta e deja altă discuţie.

Ca un adevărat erou, Gică Popescu îşi va asuma până la capăt, şi bune, dar mai ales şi rele. Şi va accepta penitenţa cu fruntea sus, ca un adevărat exemplu pentru cei care îl consideră un erou. Inclusiv un erou în conduită şi respect pentru lege şi justiţie. Astfel, după succesele carierei,  va fi a doua oară erou, prin asumarea unei greşeli umane în fond. Prin exemplul său trist va duce la învăţături de minte, ajutându-i pe alţii, eroi sau simpli muritori, să cadă mult mai greu în greşeală.

Subiectivismul unui subiect sensibil

Unii pun în discuţie dacă Popescu şi-a asumat până la capăt greşeala, dacă a făcut toate demersurile de a recunoaşte că a încălcat, fie şi fără intenţie, legea. Dincolo de simpla returnare a unor sume, unii susţin că Popescu trebuia să meargă în faţa magistraţilor şi să admită fără echivoc că a greşit, că se căieşte, ba şi că este dispus să ajute justiţia în a descoperi adevărul până la capăt.

Asemenea consideraţii nu fac decât să încerce „coborârea” lui Gică Popescu la nivelul de calitate umană al „colegilor de lot”, fiind, în situaţia prezentă, post-sentinţă, eminamente subiective. Dar subiectivă se poate să fi fost şi judecata în sine, mai ales dacă ne gândim la coincidenţele dintre data sentinţei şi cea a alegerilor la FRF, dar şi în contextul atâtor erori judiciare pentru care România e vestită...

Luptă de erou

Înclin să cred că Gică Popescu a fost judecat prea aspru, disproporţionat cu partea sa de vină. Şi nu doar multele cazuri gen Ţundrea sau puzderia de hotărâri CEDO prin care i se bate României obrazul justiţiei ar fi un argument. Dar mai ales libertatea de care se bucură numeroşi tâlhari ai banului public poate conduce la această impresie.

Iar dacă a fost judecat cu nedreaptă masură, cu atât mai mult Gică Popescu nu trebuie să ceară graţierea. Ci, ca un adevărat erou, să-şi caute dreptatea mai departe, să şi-o obţină, şi cu ea să lovească în subiectivismul de care încă suferă sistemul juridic al ţării sale. Cu atât mai mult va fi Gică Popescu încă o dată erou, îndreptând în instanţă nedreptatea ce i s-a făcut.

Doar recunoscută şi condamnată, nedreptatea făcută unuia ca el are şanse să conducă la o schimbare, la o purificare în sistemul juridic pe mâna căruia încap şi eroii, dar mai ales oamenii obişnuiţi, pe spatele cărora erorile judiciare greu duc şi la reaşezări ale sistemului. Mai ales că, o ţară ca a noastră, se vede treaba că doar nişte eroi o mai pot salva, uneori şi atunci când greşesc.