Corespondenţă de la Paris. Cum e trăit un meci al României la masa presei. Cine sunt „duşmanii” naţionalei

Cum presa e de vină pentru orice ştire negativă sau figurează printre vinovaţii principali la eşecuri, mi-am propus să urmăresc comportamentul celor pe care îi înjuraţi cu patos.

Şi am să încep direct cu concluzia: oamenii pe care mulţi îi consideră drept nişte duşmani ai naţionalei României sunt, de fapt, printre cei mai pătimaşi susţinători ai tricolorilor.

Nu mai departe de acum câteva zile, selecţionerul Anghel Iordănescu îi transmitea trimisului “Gazetei Sporturilor” la Campionatul European, Justin Gafiuc, că e un mare mincinos şi că era mai bine dacă rămânea acasă. E limpede că, în viziunea “Generalului”, Gafiuc, dar şi alţii ca el sunt ca ciuma pentru echipa naţională, mai periculoşi decât orice adversar pe care prima reprezentativă ar întâlni la Euro 2016.

Nu mă leagă nicio prietenie de Justin Gafiuc şi, probabil, din 2002, de când lucrez în presă, n-am vorbit, cumulat, nici 20 de minute cu el. În momentele dinaintea meciului cu Elveţia însă, întâmplător, m-am uitat în direcţia sa, atunci când era intonat imnul României. Şi am văzut un om care cânta imnul cu mai mult patos decât mulţi jucători care s-au perindat pe la naţională, de-a lungul anilor. Dintre care unii nici nu ştiau versurile imnului...

Viorel Tudorache e un alt “duşman” al naţionalei care acoperă Euro 2016 pentru „Libertatea”. La meciul de deschidere, pe “Stade de France”, s-a instalat la masa presei punând în faţă un steag uriaş al României.

Daniel Nanu e corespondentul “Evenimentului Zilei” şi prima dată a ajuns, ca ziarist, în Franţa, cu ocazia Mondialului din 1998. E plin de poveşti savuroase şi se consumă enorm în timpul fiecărui meci jucat de tricolori.

Răzvan Luţac de la “Gazeta Sporturilor” e, la 23 de ani, cel mai tânăr ziarist român prezent la Campionatul European şi un monument de bun simţ. El ucrainean de origine, eu iranian. Poate că, de aceea, îl simpatizez mai mult, ştiind că şi el e “stranier”. N-a putut să-mi zică dacă suferă mai mult la partidele disputate de Ucraina la Euro 2016 sau la cele ale României, însă, cert e că, pe “Parc des Princes”, cu Elveţia, n-avea stare.

Cu personalităţi diferite, venind din generaţii diferite, cu articole bune şi mai puţin bune scrise de aici, toţi aceşti oameni au un lucru în comun: suferă ca orice microbist la fiecare meci al României. Explodează de bucurie la fiecare gol al tricolorilor – îmi pare rău că n-am filmat reacţiile lor de după cele două penalty-uri transformate de Bogdan Stancu – şi dau cu pumnul în masă de nervi, atunci când România ia gol. Aici nu-mi pare rău că n-am filmat reacţiile lor, fiindcă, oricum, nu puteau fi urcate pe site din cauza limbajului.

Sebastian Zachmann, ziarist la "Adevărul", la masa presei la meciul Franţa - România. În plan secund, Răzvan Luţac şi Ovidiu Ioaniţoaia de la "Gazeta Sporturilor".

Bulgarul cu „boală” pe români

Organizatorii Euro 2016 au extins mult masa presei la fiecare stadion, astfel încât cam toţi jurnaliştii care au solicitat bilete le-au şi primit. 

Aşa se face că întâlneşti ziarişti din toate colţurile lumii, de la ţări necalificate la această competiţie, plus o grămadă de asiatici care sunt nelipsiţi de la turneele finale, fie că vorbim de Campionate Europene sau de Cupe Mondiale.

La meciul cu Franţa, România, în mod evident, outsider, s-a bucurat de susţinerea tuturor jurnaliştilor care nu erau francezi. Şarjele ofensive ale tricolorilor şi ocaziile lor la poarta lui Lloris au fost aplaudate de cei veniţi aici pentru a acoperi turneul final pentru publicaţiile din ţările lor.

Pe “Parc des Princes”, în schimb, cu Elveţia, situaţia s-a schimbat radical. Ziariştii din Liechtenstein, Germania sau Danemarca au ţinut cu adversarii tricolorilor, probabil, din considerente geografice, fiind mai apropiaţi de Elveţia decât de România. Surprinzător, teoria n-a funcţionat şi în cazul jurnaliştilor bulgari. Unul dintre ei, un tip numit Tonkov, a urmărit jocul din mijlocul ziariştilor români, însă omul a oftat lung la golul lui Stancu şi s-a bucurat de mama focului, atunci când Mehmedi a “rupt” plasa porţii lui Tătăruşanu. La final, a plecat dezamăgit că elveţienii n-au câştigat, dar şi mulţumit că românii n-au luat toate punctele.

Bilici s-a urcat direct pe masa presei

Cele mai savurate prezenţe la masa presei la orice turneu final sunt cele ale foştilor mari jucători care, după retragere, au devenit comentatori şi analişti pentru diverse posturi TV şi radio sau editorialişti la ziare.

La Euro 2016, ca jurnalist, poţi să stai la două scaune de Bixente Lizarazu, Christian Karembeu, Michael Laudrup sau Slaven Bilici. Ultimul, comentator la o televiziune din Anglia, s-a urcat pe masa presei după ce elevul său de la West Ham, Dimitri Payet, a înscris golul de 2-0 pentru Franţa în meciul cu Albania.