Evident că asta face ca această analiză să fie subiectivă şi, deci, nu foarte precisă. Bineînţeles că şi Brazilia sau Argentina au şanse reale la titlu. Cele şapte echipe europene pe care le-am identificat în articolul precedent ca având şanse reale la titlu sunt: Belgia, Elveţia, Germania, Polonia, Portugalia, Spania şi Suedia. Din păcate pentru restul echipelor europene calificate, şi aici ţin să menţionez în special Franţa, forma lor descendentă în ceea ce priveşte randamentul echipei nu îmi dă altă opţiune decât să le elimin din analiză. Din fericire pentru mine, nici nu îmi place echipa naţională a Franţei.

În acest articol voi face în principal două lucruri: voi analiza raţia dintre cele mai bogate şapte echipe şi cele mai sărace şapte echipe din cele şapte campionate şi voi analiza lista celor mai buni marcatori la turneul final din Franţa 2016 şi calificaţi pentru Mondial, cu ochii pe jucătorii aceloraşi şapte ţări de referinţă, cu scopul de a reduce lista lungă de favorite. Raţia echipe bogate şi echipe sărace o voi obţine prin consultarea site-ului TransferMarket, care oferă, după părerea mea, cele mai „la zi” date despre fotbal. O raţie atractivă după mine este una mai mică de 4, adică cele mai bogate echipe nu trebuie să valoreze mai mult de patru ori decât cele mai sărace echipe. Dacă asta se întâmplă, pentru mine este un semn de inegalitate clară, ceea ce va face ca echipa naţională a acelui campionat să fie eliminată din lista mea scurtă de echipe care merită să fie urmărite şi care au şanse reale la campionat. O inegalitate mare înseamnă pentru mine multă corupţie şi, deci, o echipă care nu este îndeajuns de unită încât să joace un fotbal spectacol şi eficient care să îţi permită să ai şanse la titlu. O echipă cu multe inegalităţi este o echipă ineficientă şi o voi elimina fără să mă mai uit la lista de golgheteri din ultimele două turnee. Bineînţeles că aceasta este o metodă reducţionistă şi că sunt jucători de alte naţionalităţi în respectivele campionate care contribuie la aceste inegalităţi, spre exemplu Cristiano Ronaldo, portughez, care joacă în Spania. Îmi asum aceste limitări pentru că îmi plac modelele foarte simple. Îmi asum faptul că predicţiile mele pot fi eronate. Vom vedea la vară.

Belgia are un campionat care se numeşte Jupiler Pro League. Cea mai bogată echipă este Anderlecht Bruxelles, iar cea mai săracă este KAS Eupen. Primele şapte echipe, conform Transfermarkt, valorează 376,7 milioane Euro, iar cele mai slabe şapte echipe valorează 103,6 milioane Euro. Raţia este sub patru, limita pe care am stabilit-o mai sus şi pe care am împrumutat-o din baseball, mai precis din cartea lui Michael Lewis, Moneyball, ceea ce înseamnă că campionatul Belgiei nu este unul foarte inegal şi face ca Belgia să rămână pe lista mea scurtă ca favorită la trofeu. Elveţia are un campionat sponsorizat de Raiffeisen, Super League, ceea ce nu-l face unul comod. Fiindcă are doar zece echipe, nu voi mai calcula raţia pentru această echipă şi o voi exclude din start din lista scurtă pentru favorite. Germania, cu a ei 1.Bundesliga, are o raţie de 4,1 şi va fi exclusă din lista pentru favorite. Cu toate acestea, Germania este de urmărit, în primul rând pentru că este campiona en-titre, şi în al doilea rând pentru că raţia ei nu este foarte departe de pragul de 4 stabilit de mine. Polonia are un campionat numit Lotto Extraklassa, iar raţia ei este mult sub patru, ceea ce este îmbucurător, Polonia fiind o maşină de goluri creată pentru Lewandowski. Portugalia, cu a ei Liga Nos, are o raţie de 7, foarte mare, ceea ce o exclude fără drept de apel pe campioana Europei de pe lista mea scurtă de favorite. Inegalitatea din fotbalul portughez este mare, ceea ce mă face să mă gândesc la ce minune a făcut ca această echipă să câştige Europeanul în Franţa. Mai sunt două, Spania şi Suedia. Spania, cu a ei La Liga, are o raţie de 9,5, cea mai mare inegalitate în fotbal dintre aceste şapte echipe. Spania, după modelul meu, nu are şanse la titlu. Suedia, cu a ei ligă Allsvenskan, are o raţie mult sub patru, ceea ce o menţine în cărţi pe echipa care a eliminat Italia la baraj.

În continuare voi analiza lista golgheterilor de la ultimele două turnee mari. În lista scurtă, după filtrul inegalităţii, au rămas doar Belgia, Polonia şi Suedia. La Euro, din partea celor trei echipe rămase pe lista mea scurtă sunt doi belgieni cu două goluri, Nainggolan şi Lukaku, Blasycyzkowski de la polonezi tot cu două goluri, Batshuayi şi Carrasco cu un gol, ambii de la belgieni. Lewandowski lipseşte. În calificările pentru mondial, din partea celor trei echipe apar Lewandowski cu 16 goluri, Marcus Berg cu 16 goluri, Lukaku cu 11 goluri, Forsberg cu 8 goluri, Hazard cu 6 goluri, Toivonen cu 6 goluri, Lustig cu 6 goluri, Granqvist cu 6 goluri, Mertens cu 5 goluri, Meunier cu 5 goluri. Cam aceştia sunt favoriţii şi vedetele cu şanse la titlu. Restul sunt doar nişte produse mass-media fără acoperire pe cifre. E posibil să greşesc. Dar fotbalul este un sport de echipă, iar o echipă nu are rezultate prin câţi fani ai pe Facebook, ci prin câte goluri marchezi. Acestea au fost cifrele celor mai bune echipe.

Acestea sunt cele trei favorite la mondial din Europa: Belgia, Polonia, şi Suedia. Belgia are cele mai multe şanse să câştige Mondialul dacă acesta s-ar juca mâine. Dar mai sunt multe luni şi multe se pot întâmpla.