Bătuţi şi de bătut la toate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am început zglobiu, în pas săltat. Timp de 20 de minute, aproape am demonstrat că putem fi ce nu sîntem. Albania, o echipă de brute neobosite, ştia că nu-i aşa. Ştia că sub aparenţa isteaţă, stă nesiguranţa.

Prin urmare, prima contră albaneză a fost ratată grotesc de Lanjani, dar a zdrobit avîntul nostru iniţial. Trei-patru intervenţii de roşu imediat au frăgezit ce-a mai rămas din veselia ofensivă cu care am început. Arbitrul nu explică nimic, dar a tolerat violenţa ciobănească a albanezilor, în loc să insiste pe diferenţa între jocul de fotbal şi K1. În orice caz, România a incasat şi a intrat, cuminte, în starea de şoc prescrisă de albanezi. După 30 de minute, am devenit izvor de bîlbîieli. Perla coroanei: încă o centrare lungă care i-a provocat un acces liric şi coregrafic lui Tătăruşanu. La 1-0 pentru Albania, căderea a fost totală şi ireversibilă.

Naţionala a pus în teren toate trăsăturile morale care ne exclud, de atîta vreme, de la succes, în competiţia cu noi înşine şi cu restul lumii, fie că vorbim de politică, de economie, presă sau justiţie.

După pauză, am avut la dispoziţie o repriză întreagă pentru a demonstra că vrem şi că putem ceva. O dată, la singrurul atac curat pe care l-am încropit, Torje a trimis în bară. Însă sentinţa era deja fixată: o echipă de talente moi a fost intimidată şi dată de-a dura de o bandă adusă din parcare şi hotărîtă să-şi ia banii înapoi. Pentru corectitudine, albanezul Elseid Hysaj, urcat din Serie B, de la Empoli, în Serie A, la Napoli, a fost cel mai bun om de teren. Şi ca să fim şi mai corecţi: rata de efort a Albaniei e fenomenală.

În rest, avem de vorbit despre fotbal doar în planul doi. Pentru că - a fost atît de evident - Naţionala a pus în teren toate trăsăturile morale care ne exclud, de atîta vreme, de la succes, în comeptiţia cu noi înşine şi cu restul lumii, fie că vorbim de politică, de economie, presă sau justiţie.

N-avem de ce să ne plîngem sau să cerem rejucarea. Fotbalul ne-a prezentat şi reprezentat perfect. Asta înseamnă că, şi la Euro 2016, am reluat circuitul care începe cu o prea bună părere despre talentul nostru unicat (şcoala românească de actorie şi medicină, plus olimpicii mereu laureaţi şi niciodată confirmaţi). Am continuat cu speculaţia măruntă şi arta autoîncîntării: nu ne-a bătut Franţa, nu e rău egalul cu Elveţia, n-a fost cutremur, n-au fost inundaţii, merge şi aşa. Am încheiat terorizaţi în trombă de prima ceată mînată de foamea săracului şi ne vom consola revenind la pasiunile derizorii ale campionatului de acasă. Fie orice cît de rea, tot mai bine-n ţara mea. Care ţară e de neînţeles sau amuzantă pentru comentatorii sportivi şi incurabilă după părerea altor ţări.

Închipuirea şi iluzia, ridicate pe un morman de neputinţă şi deşeuri, au ajuns prea sus şi riscă să devină singura noastră realitate şi cea dintîi vocaţie în situaţii de competiţie. Fotbalul nu contează sau contează nefiresc de mult. Restul contează, dar confuzia între ce sperăm şi ce facem e, deja, tragică.

În rest, rămînem membri UE, Franţa şi Elveţia au terminat 0-0, dar asta nu ne face altfel. Sîntem bătuţi şi de bătut la toate. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite