Votul pe descentralizare, între disciplina de partid şi conştiinţa de român

Îi rog pe parlamentarii care vor vota descentralizarea să se oprească asupra problemelor ridicate în continuare, funcţia de parlamentar e trecătoare, dar ei şi familiile lor vor trăi în societatea afectată, pozitiv sau negativ, de descentralizarea propusă.

A fost proiectul descentralizării, explicat transparent şi înţeles de către o parte importantă a societăţii?

Răspuns categoric, NU. Dacă şi eu, care urmăresc zilnic, mă informez, citesc majoritatea site-urilor de ştiri şi analiză, sunt profesor de matematică, şi n-am înţeles mare lucru din descentralizarea Dragnea, îmi închipui ce-or fi înţeles alţii, inclusiv parlamentari, din acest proces care ne va afecta viaţa şi activitatea.

Totul a fost ţinut într-un deplin secret, cu excepţia unei liste de domenii şi instituţii supuse descentralizării. Fără participarea specialiştilor şi instituţiilor neutre politic: Academia Română, ONG-uri, medii academice şi universitare, instituţii de cercetare, specializate în administraţie. De ce nu, cu asistenţă internaţională de specialitate.

Unde este documentul care să explice, mai întâi, filosofia descentralizării, principiile, avantajele, riscurile, funcţionalitatea şi flexibilitatea  statului după descentralizare, avantajele pentru omul de rând?

Unde este studiul de impact, alcătuit de către specialişti care ştiu ce înseamnă, cu analize de cost, variante de aplicare, rezultate pozitive şi negative, evaluarea impactului asupra personalului angajat, resursele financiare necesare şi câte altele? Eu nu ştiu să se fi publicat aşa ceva.

Dar studiul de fezabilitate? Nimic sau totul la secret.

Ştiu, au fost consultări la nivel local, caravana descentralizării, dar au fost întrebaţi activiştii de partid ce părere au, şi atât le-ar fi trebuit să spună nu proiectului, că-şi dădeau foc la valiză.

Şi atunci, cum va fi primită şi aplicată descentralizarea, odată devenită lege, dacă nu sunt lămurite, mai întâi, toate aceste aspecte? Ne bazăm doar pe inteligenţa unui singur om, Liviu Dragnea, care n-a dovedit nimic  în trecut că merită încrederea.

Unde sunt regiunile?

Descentralizarea trebuia realizată simultan cu regionalizarea, altfel ce facem, după apariţia regiunilor centralizăm descentralizarea?

Normal şi logic, pentru  scăderea cheltuielilor de funcţionare a statului, reducerea şi simplificarea birocraţiei, reducerea avizelor, aprobărilor, ştampilelor şi semnăturilor care mănâncă timpul şi efortul cetăţenilor ar fi existenţa a doar trei paliere administrative: local, regional, central. Fără cel judeţean.

Conform actualului proiect, este posibil şi probabil că vom avea 4 paliere, adăugându-se în viitor la cele 3 şi palierul regional. Alţi baroni, regionali de data asta (sa-i numim voievozi, pentru diferenţiere), birocraţi, alte salarii, alţi şefi, ca să ce? Să-şi justifice existenţa cu alte avize, aprobări, ştampile şi semnături? Simplifică această organizare viaţa cetăţenilor, sau o complică?

Cei care votează în Parlament proiectul descentralizării trebuie să-şi răspundă cinstit la aceste întrebări.

Va câştiga funcţionalitatea şi flexibilitatea statului?

Am înţeles că miniştri liberali, în special cel de Interne, al Muncii, al Culturii au refuzat partea lor de descentralizare, menţinând structurile centralizate.

Ce fel de descentralizare este asta, în care unele ministere se descentralizează, altele nu? Nu cumva doar pentru a bifa încă o „măreaţă” realizare a guvernului Ponta?

Mai grav, au toate primăriile banii şi resursele umane pentru a se achita de noile sarcini? În condiţiile în care unele n-au bani nici pentru propriile salarii.

E adevărat, au primit libertatea să crească impozitele cu peste 20%, rămâne însă întrebarea dacă locuitorii acelor zone sărace îşi pot permite să plăteasca taxe şi impozite mai mari.

Nu cumva, etapa ncesară anterioară descentralizării, ar fi fost consolidarea financiară şi a resurselor, prin desfiinţarea primăriilor fără resurse şi contopirea unităţilor administrative până la standardul european de 10.000 locuitori la o primărie?

Sigur, dl Dragnea a ales să nu-i supere pe primarii care aduc voturi USL. Să vedem dacă haosul instaurat printr-un proces insuficient gândit şi explicat nu va fi mai mare, mai perdant pentru USL.

Un exemplu din Educaţie

Învăţământul Tehnico-Profesional, care acum este aproape inexistent, o epavă, în comparaţie cu ce era odată, va fi dat pe mâna Consiliilor Judeţene, ca să facă ce? Să reuşească unde n-au reuşit Ministerul şi 4-5 miniştri succesivi? Cu ce specialişti în formare profesională, cu ce bani? O fi adevărat că sunt mai aproape de interesele economice ale comunităţilor, dar expertiza în curriculum, în organizare şcolară, în legislaţie secundară, în management, n-au. Şi nici specialişti.

Pe urmă, un segment aşa de important al învăţământului, de care depinde atractivitatea şi competitivitatea economiei româneşti trebuia reglementat unitar, la nivel de ţară şi abia după ce devenea cât de cât performant, putea fi descentralizat. Dacă fiecare Consiliu Judeţean îl va organiza şi reglementa după ureche, după propriile interese, praful şi pulberea se va alege din ce a ramas din acest tip de învăţământ.

Am înţeles, din declaraţia premierului Ponta, că salariile personalului nedidactic din învăţământ vor fi plătite din resurse locale. Vor exista aceste resurse? Şi dacă nu există, ce facem, închidem şcolile?

Ajungem la problema resurselor financiare, descentralizate şi ele odată cu instituţiile respective.

Anul acesta două rectificări negative au arătat că una e socoteală de la proiectarea bugetară, şi alta din târgul execuţiei bugetare. Nu se pupă cele două. Şi nu văd cum în 2014 se va schimba ceva. Evaziunea fiscală, mai ales din partea imensei clientele a USL va creşte, cât despre conformare voluntară, numai de bine. La anu şi la mulţi ani, când micii contribuabili vor fi convinşi că statul face ce trebuie cu banii recoltaţi de la ei. Iată o bună întrebare pentru un sondaj de opinie.

Nu cumva pentru a scăpa de responsabilităţi Guvernul a pasat unele instituţii în grija altora, fără să dea şi banii necesari, că nu are de unde? Altfel, de ce ar fi  permis primăriilor să treacă pragul de mărire a impozitelor de 20%? Ca să se descurce singure.

Ce câştigă cetăţeanul din descentralizare?

Aceasta e cea mai importantă întrebare. S-a făcut un inventar al tuturor aprobărilor, avizelor,  necesare unui cetăţean obişnuit, să se vadă dacă sunt toate necesare, eventual desfiinţate acelea care nu sunt necesare? N-am auzit.

Exemple

De ce să alerge cetăţeanul după cazier judiciar sau fiscal, să stea la coadă, să plătească taxe, să dea şpagă dacă se grăbeşte, când aceste hârtii pot fi obţinute din dialogul a două calculatoare, în câteva secunde?

De ce trebuie cetăţeanul să trimită Poliţiei Circulaţiei dovada că a plătit o amendă, când calculatoarele pot lămuri în câteva secunde problema?

De ce să nu fie obligată primăria la care s-a depus un dosar pentru obţinerea unei autorizaţii de construcţie să obţină ea, în locul cetăţeanului, toate avizele necesare, de la circa 10-12 instituţii ale statului, să-l scutească pe cetăţean de alergătură, timp pierdut şi spăgi plătite? Numai cine n-a alergat după astfel de avize nu ştie ce coşmar înseamnă.

Şi exemplele se pot multiplica la nesfârşit.

Dacă descentralizarea nu rezolvă aceste probleme, care îl ard pe cetăţean la pungă şi la sănătate, degeaba se mai face.

În concluzie

Un astfel de proces complicat, cu mare impact social şi economic,  trebuie pregătit, explicat, lămurit ani buni, pentru a rezolva ceva din problemele reale ale ţării. Altfel, o altă „măreaţă” realizare, făcută de politicieni fără asistenţă de specialitate, alta decât aceea a politrucilor, va duce la o şi mai mare birocraţie, la o încărcare de timp, efort şi cheltuială a cetăţenilor, cu consecinţe negative importante la viitoarele alegeri.