VIDEO Vremea colindelor. Cele mai frumoase cântece care ne aduc magia Sărbătorilor

A venit vremea colindei, acel cântec magic care ne aduce bucuria Sărbătorilor. Un cântec popular, cu mesaj spiritual, religios, care vorbeşte despre naşterea pruncului Iisus Hristos. O incantaţie care ne aduce în case starea de binecuvântare. Adevarul.ro vă prezintă care sunt colindele tradiţionale în diverse zone din România.

„Primele colinde de Crăciun au fost rostite de îngerii care au vestit păstorilor din Betleem naşterea Mântuitorului. De aceea, colindatul începe în Ajunul Crăciunului. Colindele de Crăciun sunt un fel de învăţătură populară despre Naşterea Domnului. Se cântă de Prunc, de Maica Sa, de peşteră, de iesle, de Stea, de magi. 

Se pot face apoi urări în preajma Anului Nou, cum ar fi Sorcova şi Pluguşorul. Există însă şi colinde de Bobotează sau de Paşti“, ne învaţă părintele Eugen Tănăsescu, preotul-blogger „Adevărul“.

Cu ce trebuie să răsplătim colindătorii, mai ales atunci când banii sunt drămuiţi, iar colindătorii - mulţi? 

„Cu dragoste mai întâi şi cu ce poate fiecare. Toată lumea se gândeşte la bani pentru că acesta este principalul defect al capitalismului: te face să cuantifici totul în bani. Adevăraţii colindători primesc, însă, de toate. Prin lumea satului se mai oferă colindătorilor produse alimentare: cârnaţi, vin, cozonaci, fructe. Cei mai tineri însă preferă banii, pentru că visează la tehnologie, care se procură cu bani“, spune preotul.

Cât despre răspunsul potrivit colindătorilor, părintele Tănăsescu recomandă: „Crăciun binecuvântat!“, „Naşterea Domnului cu folos sufletesc!“, „Mântuitorul se naşte!“. „În niciun caz nu spunem «Crăciun fericit». E un pleonasm! Cum pot fi altfel Sărbătorile decât fericite? Eu unul colind aşa: «Crăciun binecuvântat, cu Hristos încununat, cu colinde presărat, în dragoste îmbelşugat!», arată preotul.

PRAHOVA

Pe 23 decembrie, cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, prin satele din Prahova, cei mai mici dintre copii, grupaţi în cete de doi, trei, patru sau chiar mai mulţi, umbă cu „Bună dimineaţa“, o prescurtare a colindului străvechi practicat de secole în Ţara Românească, „Bună dimineaţa la Moş Ajun“. Copiii au trăistuţe de gât şi beţe în mâini, care să-i ferească de câini sau să-i ajute să meargă pe gheaţă şi zăpadă. Sunt răsplătiţi doar cu nuci, covrigi, mere, portocale şi dulciuri, niciodată cu bani. „Bună dimineaţa la Moş Ajun! / Am venit şi noi o dată / La un an cu sănătate, / Domnul sfânt să ne ajute / La covrigi si la nuci multe“, este prima strofă a colindului.

CARAŞ-SEVERIN

Orice prichindel din Banat aşteaptă cu sufletul la gură ziua de 24 decembrie, Ajunul Naşterii Domnului, pentru a merge „piţărău”. Este un obicei foarte vechi păstrat în Banatul de Munte ca toţi copilaşii să vestească încă din Ajun Naşterea lui Hristos. Ei au un colind special pe care îl spun, iar cei care sunt foarte mici, nu mai spun colindul ci doar strigă: „piţărăi, piţărăi”.
 

Dicţiiionarul Explicativ al limbii române pune denumirea de piţărău pe seama colăcelului primit în urma colindei, sau pe nuieluşa pe care copiii o purtau în mână: „piţărău s. v. colind, colindare, colindat, colindător, colindeţ, urător, s. m. (Reg.) 1. Copil care umblă cu colindul în ajunul crăciunului; colindător. 2. Colac, cozonac sau covrig care se dă colindătorilor; colindeţ. 3. Băţ de colindător făcut dintr-o creangă de alun, descojită şi înflorată. – Comp. magh. pityergö. piţărắu, piţărắi, s.m. (reg.) 1. obiceiul de a umbla cu colindul de Crăciun; colind. 2. colac, covrig, colindeţ, piţărel (dat colindătorilor). 3. băţ de colindător. 4. (pop.) colindător“.
 

Piţărăii aduc pe uliţele satului magia colindatului ce va porni în seara ajunului. Străzile răsună de zarva pe care o fac copiii- de la cei mai mici şi până la cei de clasa a VI a şi chiar a VII a fiindcă nu există nici un fel de oprelişte. Încă de dimineaţă, dar şi pe parcursul întregii zile aceştia şi-au luat straiţa din cui şi au pornit în cete pe străzi.

ALBA

Flăcăii care merg la colinda „Buţii“ au început pregătirile încă din prima duminică a Postului Crăciunului. Obiceiul din satul Deal, comuna Cîlnic, a reuşit să depăşească barierele ideologice ale perioadei de dinainte de 1989, cand, spun batrânii satului, obiceiul nu era agreat de autorităţi. Colindul este practicat şi în zilele noastre.

Obiceiul din satul Deal este păstrat viu, după sute de ani. O leacă de vină în trecerea „Buţii“ de la o ceată la alta, de la un an la altul, are în ultimii ani profesorul Alexandru Başa, care a încurajat tinerii să ducă mai departe tradiţia. 

„Butea feciorilor“ începe cam odată cu Postul Crăciunului, ca să aibă vreme flăcăii din sat să înveţe colindele şi să se desfete în vorbe cu fetele. În prima duminică de Post se alege gazda, care va păstra în pivniţă şi butea cu vin, până la Crăciun. Din rândul celor două cete de feciori, din partea de sus şi de jos a satului, se aleg căpeteniile, vătaful (răspunde de buna desfăşurare a „buţii“), juratul (responsabil de bunadispoziţie a fetelor), crăşmarul(răspunde de butea de vin,până la Crăciun), ouţa (strânge ouăle din sat), pârgarii (strâng colacii primiţi de colindători).

TIMIŞ

Îmbrăcaţi în haine tradiţionale şi dotaţi cu măşti, capre, clopoţei, bice, tobe sau talăngi, aproape 400 de tineri au colindat prin Timişoara, vizitând pe rând „casele mari”, adică Primăria, Prefectura (şi Consiliul Judeţean), Primăria şi Mitropolia Banatului.

Printre participanţi s-au numărat Ansamblul profesionist „Banatul”, Şcoala Populară de Artă Timişoara, Grupul de Dubaşi de la Curtea, Ansamblul „Belinţana” din Belinţ, Ansamblul „Izvoraşul” din Buziaş, Grupul de colindători Coştei, Grupul de colindători din Torac (Serbia), Ansamblul din comuna Boldur, Ansamblul „Ghiocelul” din Giroc, Grupul de Dubaşi din Margina, Ansamblul din Jdioara, Grupul de colindători din Pietroasa şi grupul de colindători din Balinţ, alaiul fiind însoţit şi de fanfara Pro Amicitia a Garnizoanei Timişoara.

BRAŞOV

Fondat în anul 2001 de George Dumitraşcu (dirijorul corului) şi Cristian Lorand Fieraru (managerul ansamblului), Corul de Copii „Unison" a susţinut peste 100 de recitaluri, concerte şi spectacole şi au fost invitaţi în emisiunii de divertisment realizate de diferite posturi de televiziune. Corul de copii de la Braşov a început să fie cunoscut şi peste hotare, începând cu 2004, fiind invitat la spectacole în Italia, Grecia, Franţa, Macedonia, Rusia şi Bulgaria şi Austria. Corul a deschis şi Festivalul Olimpic al Tineretului European din februarie 2013 de la Braşov.

În fiecare an copiii de la Unison susţin concerte de Crăciun alături de Opera şi Filarmonica Braşov şi a devenit o tradiţie să cânte la aprinderea luminilor de săbători ale oraşului. Copiii interpretează colinde tradiţionale extrem de cunoscute, dar şi unele mai puţin ştiute de public.Fiecare concert al celor de la Unison este unic pentru spectator, iar copiii ne încântă de fiecare dată şi ne umplu sufletele de bucurie.

BISTRIŢA-NĂSĂUD

Într-o perioadă în care colindele răsună doar la device-uri moderne, în unele comune din Bistriţa-Năsăud nu este Crăciun în care uliţele să nu fie pline de colindători care se pregătesc şi cu o lună înainte pentru ca vestirea Naşterii Domnului să fie perfectă.

„În Mărişelu chiar se colindă, uliţele satului în preajma sărbătorilor, în special în serile de Crăciun sunt pline de colindători”, mărturiseşte preotul  din comuna Mărişelu, Aurelian Poptean, care din anul 2011 îi învaţă pe cei mai mici sau mai mari din ansamblul „Datina” să colinde.

Anul acesta a pregătit aproape 40 de colindători, cu vârste cuprinse între 7 şi 74 de ani. Spre bucuria bistriţenilor, ceata de colindători a vestit Naşterea Domnului şi în municipiu surprinzând cu obiceiuri precum „mersul cu capra”, întâlnite rareori chiar şi în mediul rural.

„I-am luat în ansamblu şi pe cei mai mici, tocmai să le insuflăm dragostea de obiceiuri, de tradiţia, de cultură”, precizează protul Aurelian Poptean, care încurajează păstrarea acestor obiceiuri în zonele rurale.

Printre colindele pe care le-au pregătit anul acesta colindătorii coordonaţi de preotul Aurelian Poptean se numără „Noi în sara de Crăciun” sau „Viflaime, Viflaime”. În repertoriu există însă mai multe colinde, unele referindu-se la anumite momente, cum sunt cele specifice Anului Nou sau Bobotezei. Mersul cu colindul începe în Ajunul Crăciunului şi se încheie de Bobotează.

ARAD

Dubaşii de la Săvârşin împlinesc în fiecare an un obicei foarte vechi, deşi componenţa grupului se schimbă foarte des. O lege nescrisă a dubaşilor spune că doar tinerii neînsuraţi pot face parte din echipa acestor colindători. 

De exemplu, în acest an vor merge la colindat 24 de tineri. Cel mai tânăr dubaş are 11 ani, iar cel mai în vârstă, 28. „Am început colindatul în comunele şi oraşele din judeţul Arad. La Săvârşin vom începe să colindăm în ziua de Ajun, când vom ajunge şi la Familia Regală. Apoi începem colindatul pe la casele oamenilor. Pornim în ziua de Ajun pe la prânz. Tradiţia spune că ne adunăm la căpelul-şef acasă, el fiind cel care ne conduce. De acolo pornim spre biserică, iar următoarea oprire e la Domeniul Regal“, a declarat Marius Neamţu, care face parte din grupul dubaşilor din Săvârşin de 13 ani.

Regele Mihai şi familia Maiestăţii Sale îi primesc mereu cum se cuvine pe colindători. Dubaşii de la Săvârşin pregătesc un adevărat spectacol folcloric pentru această ocazie. De obicei, la Rege ei cântă trei colinde, unul dintre ele este „Sub cer roşu răsăritu“. Apoi urmează „Jocul Dubelor“, „Jocul Zorilor“, iar orchestra care îi însoţeşte cântă şi ceva de joc.

MARAMUREŞ

Născut în anul 1957 în comuna maramureşeană Ieud, Ştefan Hruşcă este românul care vesteşte Naşterea Domnului în întreaga lume. Colindele consacrate şi glasul cald l-au făcut iubit şi cunoscut pe plan mondial, dar l-au şi ridicat la rangul de simbol al sărbătorilor de iarnă. 

IALOMIŢA

Anul acesta, reprezentanţii coralei „Sfântul Mucenic Mina” au pornit colinda pe data 13 decembrie, în cadrul unui concert extraordinar organizat în incinta Catedralei Episcopale din Slobozia. Alături de ei, la eveniment au fost prezente şi alte câteva ansambluri corale ale eparhiei. Evenimentul a fost încheiat de glasurile celor 24 de preoţi ai Protopopiatului Slobozia, care alcătuiesc corala „Sfântul Mucenic Mina”.

Cel mai important ansamblu coral al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor a luat fiinţă în urmă cu 5 ani, moment în care binecuvântarea eparhiei a fost lăsată în grija Preasfinţitului Episcop Vincenţiu. El a fost cel care şi-a dorit ca eparhia pe care o conduce să aibă un ansamblu coral adevărat.

De la momentul înfiinţării şi până în prezent, colindele, muzica religioasă, precum şi ariile celebre compuse de Bach sau Motzart au fost interpretate de duhovnicii coralei atât în ţară, cât şi în străinătate.

Corala „Sfântul Mucenic Mina” a reuşit să câştige inima credincioşilor care o ascultă, participând la nenumărate festivaluri cu tematică religioasă şi câştigând foarte multe premii importante, atât în ţară, cât şi peste hotare.

„Este o mare onoare pentru noi să participăm la toate evenimentele la care suntem invitaţi. Cântăm cu sufletul şi avem inima deschisă către Dumnezeu” ne-a declarat preotul Cătălin Stanciu, dirijorul coralei „Sfântul Mucenic Mina„ .

SIBIU

În comuna sibiană Sadu, Ceata Mare de juni face pregătiri mai bine de 2 săptămâni pentru a sărbători aşa cum trebuie Crăciunul. În 24 decembrie, primii care se trezesc sunt pristavii, flăcăii mici din ceată, un fel de ajutoare, elevi din clasele a opta şi a noua. Aceştia „dau roată satului” şi merg la fiecare june din ceata mare să-l trezească, după care flăcăii se strâng acasă la jude, căpetenia cetei de juni. 

De aici, cu alai şi muzicanţi, ceata pleacă şi străbate satul, se opreşte la primar, apoi la viceprimar şi pe urmă, împreună, până sus, la lemnul mare pregătit din timp, care va fi pus pe un car şi pe care junii se vor plimba apoi prin sat. „Pe tot drumul pristavii şi în special crâjmarii (doi băieţi fără fete, n.r.) au obligaţia să meargă la tot omul întâlnit, să-i dea să bea şi să-l cheme cu noi”, explică Dumitru Hanea (25 de ani), judele cetei de la Sadu. 

Din vârful satului, lemnul se încarcă pe pe car iar pe el se urcă feciorii, cu căciuli de miel pe cap împodobite de către pristavi cu hârtie creponată. „Ne aşezăm pe lemn, întâi judele, apoi vornicul, apoi restul, pristavii sunt ultimii iar muzicanţii stau tot pe lemn, în faţă. Venim cu lemnul către centrul comunei, unde urmează a fi descărcat. Pe parcurs, în anumite puncte fixe, opresc feciorii şi joacă. În centru se descarcă lemnul apoi toată ceata cu muzicanţii intră într-unul din localuri iar sătenii intră şi cinstesc cu feciorii”, explică Mihai Bourel (21 de ani), vornicul Cetei Mari. 

Junii se retrag apoi la jude, mănâncă după care pleacă la colindat. Se începe întotdeauna cu primarul, după care urmează preotul satului. Apoi, ceata ia casele la rând, porţile nu se închid, cei care primesc cu colindul lasă uşa descuiată, pentru că nu se ştie la ce oră vor fi colindaţi de ceata de juni. 
 

CLUJ

Ioan Toşa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, a vorbit cu reporterul Adevărul despre una dintre cele mai frumoase şi cele mai vechi colinde răspândite atât în Vechiul Regat cât şi în Transilvania. “Colindatul cu Bună dimineaţa la Moş Ajun este foarte probabil cea mai veche formă de colindat care s-a mai practicat în dimineaţa Ajunului Crăciunului de către  copiii şi tinerii satelor  în  localităţile din Vechiul Regat ( Dobrogea, Muntenia Oltenia) şi numai de către copii, în unele localităţi din Transilvania.

Pentru colindatul cu Bună dimineaţa copiii îşi pregăteau colinde, ciocane sau cârlige şi învăţau urarea. Colindele se făceau cu câteva zile înainte de ajunul Crăciunului din nuiele de alun pe care le curăţă de coajă apoi le  leagă cu fâşii de tei aşa fel ca să formeze romburi, sau o formă de şarpe şi le afumă la lumina unei  lumânări, astfel că partea neînfăşurată să se înnegrească, iar cele înfăşurate să rămână albe. În Transilvania numai în satele de pe Valea Arieşului copiii îşi făceau colinde pentru colindatul cu Bună dimineaţa. Colindele se făceau  din  beţe de alun, brad, salcie care se puneau seara în apă, iar a doua zi cu cuţitoaia  se făceau un fel de cârlionţi pe ele.

În  satele din judeţele Bihor, Cluj, Satu Mare, Sălaj şi Someş, copiii îşi făceau ciocane  copiii aduc din pădure nuiele pe care le curăţă ca să fie albe, le taie ca să fie aşa de înalte ca şi copilul care-l  poartă, iar în partea de jos  îi fac o formă de cruce.  În  localităţile din judeţele Mureş, Târnava Mare, Târnava Mică  colindătorii îşi făcea cârlige  un lemn care  la un capăt are formă de cârlig ca să nu cadă covrigii de pe el”. Alături de ciocane şi cârlige pentru păstratul  colacilor primiţi colindători purtau şi o bâtă pentru colaci sau  o traistă de pânză albă”, explică Toşa.

CONSTANŢA

Unul dintre cele mai vechi colinde din Dobrogea este considerat a fi şi cel mai frumos. Acesta este Colindul Sfântului Andrei.

MEHEDINŢI

Sub genericul “Lumina Crăciunului în casa creştinului”, corul Kinonia, condus de Arhid. Dr. Adrian Cristian Maziliţa, a interpretat piese alese din cele mai frumoase colinde şi cântări specifice perioadei. Melosul bizantin, armonia modală şi cântecul popular au constituit mijloace potrivite de expresie, prin care formaţia a reuşit să trezească în sufletele ascultătorilor trăiri deosebite.

Cântecele îngerilor, păstorilor şi întregii făpturi au fost readuse la viaţă cu aceeaşi emoţie primară cu care cei dintâi martori ai Naşterii Domnului s-au închinat smeritului Prunc. Au fost interpretate variante armonizate aparţinând celebrilor muzicieni aflaţi în slujba Bisericii şi a neamului: Gheorghe Cucu, D.G. Kiriac, Radu Antofie, Nicolae Lungu sau Constantin Drăguşin.

Printre cele mai apreciate colinde s-au numărat cele populare, însoţite de acompaniament muzical. Acestea, mai aproape de sufletul românului, au stârnit aplauze la scenă deschisă din partea publicului. Auditoriul a gustat din plin melodiile ardeleneşti, maramureşene sau din Mehedinţi, ritmate şi acordate cu substanţa profundă a textelor bătrâneşti.

Corul bărbătesc Kinonia a luat fiinţă în anul 2005 şi de atunci susţine anual concerte în Drobeta Tr. Severin şi în alte localităţi din ţară, cu ocazia celor două mari sărbători, Naşterea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, precum şi a altor evenimente culturale.

IASI

Concertele de colinde ale corului de cameră "Cantores Amicitiae" al Universităţii de Arte "George Enescu" reprezintă unele dintre cele mai aşteptate evenimente muzicale programate în preajma Crăciunului.

Fondat în 1976, de către profesorul Nicolae Gîscă, cel care-l dirijează în continuare, la vârsta de 71 de ani, corul s-a impus datorită interpretării omogene şi fine pe marile scene ale lumii.

În cei 37 de ani de existenţă, corul compus din studenţi ai Universităţii de Arte din Iaşi a susţinut turnee în Austria, Belgia, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Mexic, Spania, Statele Unite ale Americii.

Are în repertoriu colinde româneşti precum “Buna dimineaţa la Moş Ajun“, “Iată vin colindătorii“, “Plecarea magilor“, “Domnuleţ şi Domn din cer“, “Colo-n umbra pomilor“, “Clopotele Ierusalimului“, “Floricica“, “Noi umblăm şi colindăm“, sau “Bună seara la fereastră“.

(Dana Mihai, Remus Florescu, Vali Silaghi, Ramona Găină, Cosmin Carp, Dorin Ţimonea, Corina Macavei, Simona Suciu, Bianca Sara, Mădălin Sofronie, Claudia Untaru, Sînziana Ionescu, Adrian Boioglu, Cristian Franţ, Cezar Pădurariu)

CITIŢI ŞI:

Colindele sau cum ne programăm să fim veseli de Crăciun

Tradiţiile precreştine de Crăciun: ofrande aduse zeiţei pământului sau închinate zeului soarelui şi ghiduri morale transmise prin colinde