
Victor Ponta: „Vreau să mă asigur că la Alba se face dreptate”
0Lămuritoare declaraţiile de azi ale premierului Ponta, referitoare la ancheta în cazul Berbeceanu, şeful BCCO Alba, arestat. Lămuritoare asupra modului în care înţelege separaţia puterilor în stat, independenţa justiţiei, faptul cu executivul, fie premierul sau un ministru, n-au nici o cădere să „constate” cine are sau nu are dreptate, pentru asta justiţia are propriile instituţii.
„Îmi doresc şi eu să ştim tot adevărul şi să nu o luăm aşa, pur şi simplu, pe încredere, ce se spune doar de către o parte. O să urmăresc şi eu şi ministrul Stroe cu foarte mare atenţie şi dacă vom constata că se ia în considerare o singură versiune şi o singură parte, nu voi ezita să mă exprim public", a afirmat Ponta.
Există căi de atac în instanţă, inspecţia judiciară a CSM, zeci de procurori şi judecători se apleacă asupra unui caz, înainte de a se da soluţia finală.
Să nu ai încredere în toţi aceşti magistraţi şi să spui, în calitate de premier, că vei „constata” cine are sau nu are dreptate, este o declaraţie descalificantă pentru premierul unei ţări.
Care nu este un ziarist sau comentator oarecare, este privit cu atenţie de populaţia întregii ţări şi, eventual, imitat în declaraţii şi acţiuni.
"Justiţia e bună dacă chiar face dreptate, nu e bună aşa, în general. Justiţia e bună dacă face dreptate şi vreau să mă asigur şi eu, ca toţi cetăţenii acestei ţări, că la Alba se face dreptate, nu se face doar o reglare de conturi între instituţii", a afirmat premierul.
Cum să se asigure premierul, şi ceilalţi cetăţeni, că justiţia face dreptate, fără acces la piesele dosarului, fără audiere de martori, expertize, confruntări şi tot probatoriul din cursul unei cercetări sau proces?
Declaraţiile premierului îl dezonorează şi descalifică, tocmai fiindcă sunt ale uni conducător important al statului, care ar trebui să posede minime cunoştinţe de democraţie şi stat de drept.
Şi nu e prima dată, probabil nici ultima.
Să ne amintim de atacul isteric şi dezonorant la adresa procurorului Lucian Papici, imixtiunea brutală în ancheta de la liceul Bolintineanu, comentariile veninoase la adresa CSM, CCR, DNA, ANI, antepronunţarea în privinţa nevinovăţiei lui Liviu Dragnea, şi multe altele, care au necesitat adeseori intervenţia forurilor europene şi americane.
Premierul Ponta nu înţelege, pur şi simplu, funcţionarea statului de drept, „checks and balances”, faptul că executivul nu are niciun drept să se amestece, nici măcar să comenteze, activitatea justiţiei.
Când constată presupuse abateri ale acesteia, face sesizare la CSM şi aşteaptă soluţia acestei instituţii la sesizarea făcută, ca orice cetăţean de rând. Faptul că este premier nu-i dă niciun ascendent, dar absolut niciunul, vis-a-vis de modul în care funcţionează justiţia.
Victor Ponta resimte nostalgie după vremurile în care ministrul justiţiei, Rodica Stanoiu, decidea împreună cu CC al PDSR cine să mai fie arestat, este afectat că „avem guvernarea dar nu toată puterea”.
Ponta este iritat la culme că Preşedintele Băsescu îndrăzneşte să-l critice şi să-i atragă atenţia asupra unor erori de guvernare, în conformitate cu prevederile Constituţiei care-l poziţionează ca mediator între puterile statului, să vegheze la buna funcţionare a instituţiilor.
Acest fapt dovedeşte încă odată că nu dă doi bani pe statul de drept, ar dori să guverneze în parametrii regimului comunist, în conformitate cu celebra formulă „l' etat 'cést moi". Adică un dictator.
Doar că suntem în UE şi NATO, în anul de graţie 2013, şi ce doreşte Victor Ponta nu mai este posibil.