Unde bolile sufletului se tratează la închisoare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Cine să implementeze măsuri într-o ţară unde nu există nici măcar un singur centru de tratament al dependenţei de alcool finanţat din bani publici”
„Cine să implementeze măsuri într-o ţară unde nu există nici măcar un singur centru de tratament al dependenţei de alcool finanţat din bani publici”

Un judecător acuză: conducătorii auto depistaţi conducând sub influenţă sunt insuficient pedepsiţi, ar trebui mărite sentinţele cu închisoarea, ar trebui să li se confişte maşinile, ar trebui să li se suspende carnetele. Un doctor propune: să li se refuze alcoolicilor tratamentul, ar trebui să şi-l plătească singuri şi dacă nu au bani, aşa le trebuie, de băutură cum au avut bani?

Spune domnul judecător: „Având în vedere creşterea numărului de infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, probabil că se impune o înăsprire a sancţiunilor legale". 

Spune domnul doctor: „Chiar dacă îşi plătesc taxele către Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate vor trebui să suporte cheltuielile. Cu banii daţi acum pe tratarea unui singur caz (de pacient intoxicat cu alcool adus la camera de garda, n.m.) se poate cumpăra o proteză de şold pentru un bătrân sau se poate trata un copil nevinovat". 

Amândoi vorbesc despre probleme reale. Amândoi fac presupunerea că pedeapsa este soluţia. Niciunul nu aduce vreo dovadă că lucurile ar sta într-adevăr aşa, că oamenii ar fi influenţaţi în deciziile lor dacă ştiu că pedepsele la care se expun sunt mai mari. Poate că li se pare o evidenţă care nu necesită demonstraţie.

Medicina şi dreptul sunt domenii ale gândirii raţionale. O cauză are un efect, o decizie este luată după o cântărire atentă a argumentelor pro în faţa celor contra, oamenii sunt fiinţe dotate cu inteligenţă care aleg ce e bine şi resping ce e rău. E bine să nu bei la volan, dacă alternativa e să ajungi după gratii. E bine să nu bei deloc, dacă rişti să ţi se închidă uşa spitalului în nas. Pentru cei intraţi în spirala abuzului şi dependenţei de substanţe, însă, lucrurile se petrec diferit – nu e nimic raţional să-ţi pariezi salariul pe o lună la păcănele, niciun consumator de alcool nu stă lângă maşină, pe marginea drumului, făcându-şi socoteala şi consultând codul penal. Dependenţa de substanţe este o boală a creierului care afectează capacitatea persoanei de a face alegeri raţionale. Iraţionalitatea este tocmai simptomul principal al bolii. Singurii oameni care ar fi permeabili la măsurile propuse de domnul judecător şi de domnul doctor ar fi oamenii capabili de alegeri raţionale, adică tocmai cei care nu se urcă băuţi la volan, indiferent dacă pedeapsa este de 3 luni sau de 3 ani, pentru că ei au capacitatea de a se controla şi de a alege ce este mai bine pentru ei şi familiile lor.

Există dovezi că excesul de raţiune naşte monştri. Statele Unite se confruntă în prezent cu o epidemie de dependenţă de heroină, milioane de oameni sunt după gratii, foarte mulţi pentru ofense la legea substanţelor ilicite (există acolo legi care îi obligă pe judecători să dicteze pedeapsa cu închisoarea pe viaţă la a treia infracţiune la regimul drogurilor comisă de o persoană – ar trebui să fie suficient ca cineva să se oprească, nu?). De la 5000 de oameni încarceraţi la începutul anilor '80, astăzi sunt în Statele Unite aproape 100.000 de oameni încarceraţi pentru infracţiuni legate de droguri, deoarece legile au prescris sancţiuni mai grele. În tot acest timp, drogurile au devenit mai ieftine, consumul a crescut şi siguranţa publică a scăzut. „Războiul împotriva drogurilor s-a terminat şi noi l-am pierdut", declara de curând un poliţist american care, înţelegand inutilitatea încarcerării dependenţilor de substanţe, îşi transformase secţia şi arestul în punct de primire si orientare catre tratament pentru dependentii de droguri. La fel ca marele experiment al Prohibiţiei, cei patruzeci de ani de luptă împotriva drogurilor au fost încă o demonstraţie a faptului că gratiile, „toleranţa zero”, discursul beligerant, războiul cu natura umană slabă şi supusă greşelilor, până la urmă, sunt strategii pierzătoare. În Rusia, unde puşcăria şi abuzul sunt răspunsurile Statului la problema consumului de substanţe, infecţia cu HIV, criminalitatea, abuzul de alcool sunt fenomene care ameninţă însăşi fibra naţiunii.

Există şi dovezi cum că atunci când mai marii unei societăţi coboară de pe piedestalul de unde îşi admiră propria neprihănire şi acceptă să facă loc iraţionalităţii, să accepte prezenţa celor mai puţin decât perfecţi şi să stea de vorbă cu cei care cunosc locurile întunecate ale sufletului omenesc, lucruri bune se pot întâmpla: Portugalia a decriminalizat consumul de droguri în urmă cu zece ani şi a înregistrat scăderi impresionante ale criminalităţii, bolilor asociate şi chiar ale ratei consumului. Un program dezvoltat în Statele Unite, prin care cei depistaţi băuţi la volan sunt lăsaţi să conducă, dar li se impune să nu mai bea (fiind testaţi zilnic chiar la secţia de poliţie) a avut o rată de succes de 99%. În urma cu cateva saptamani, preşedintele Obama a anuntat oficial o schimbare de direcţie a administraţiei americane – tratamentul dependenţelor de substanţe urmează să facă parte integrantă din eforturile statului american de a rezolva problema abuzului de alcool şi droguri.

Şi, în timp ce stâlpii societăţii româneşti se pregătesc să umple şi aşa supra aglomeratele puşcării cu noi infractori, un studiu german tocmai a anunţat un nou tratament medicamentos pentru dependenţa de alcool care oferă rate de succes nemaiîntâlnite până acum, un studiu suedez a raportat rezultate extraordinare cu un program de prevenire a consumului de alcool la adolescenţi prin interventii realizate cu părinţii acestora, iar un alt studiu britanic a calculat că o singură intervenţie implementată prin medicii de familie ar putea salva 14.000 de oameni în fiecare an de la decese cauzate de abuzul de alcool.

Dar cine să implementeze astfel de măsuri într-o ţară unde nu există nici măcar un singur centru de tratament al dependenţei de alcool finanţat din bani publici, unde medicii şi psihologii nu studiază tratamentul acestor suferinţe nicăieri în mulţii lor ani de şcoală şi unde bolile sufletului se tratează la închisoare?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite