Tudor Călin Zarojanu: Tineretul din ziua de ieri

S-o spunem clar şi răspicat de la bun început: pentru tineretul din ziua de azi e „cool“ (adică mişto, adică marfă, adică epic) să nu ai nici un Dumnezeu. La propriu şi la figurat.

Tinerii şi adolescenţii sînt superficiali, obraznici, trec prin şcoală ca gîsca prin apă, singurul lor model este Gigi Becali (mă rog, fără cea mai recentă perioadă a vieţii lui…) şi singurul lor scop e să cîştige bani, bani, bani, cît mai mulţi bani, cu care să-şi alimenteze puţinele şi frivolele plăceri: cît mai multe şi mai de ultimul răcnet „device“-uri, idem ţoale şi accesorii, zăcutul prin baruri şi cafenele, vacanţe-n insule exotice, eventual lanţ în nas şi inel unde cu gîndul nu gîndeşti (mă rog, gîndeşti, dar nu spui).

„Astăzi, în epoca rolelor, a mp3 playerelor, a stick-urilor ce pot fi date şi de guvernanţi, a MTV-ului, a Internetului care se întinde ca o junglă peste minţile şi reperele noastre, a vorbi în general despre patriotism şi în special despre Corneliu Coposu, un politician fie el şi ziditor, pare din start o curată pierdere de vreme. În tot cazul, o treabă ce cu greu poate fi dusă la îndeplinire de o elevă căutată cu insistenţă pe Messenger de colegi, ca să iasă în oraş. (…) Concursul ăsta a fost o ocazie să citesc şi să înţeleg nişte lucruri despre care poate anterior aş fi fost tentată să zic că nu mă prea interesează. Sînt lucruri despre care nu prea ni se vorbeşte, comunismul şi tot ce s-a întîmplat în România în anii lui sînt fie expediate de părinţi în termeni nu întotdeauna denigratori, fie expuse cam sec în manualele de istorie asupra cărora, din motive de role şi MTV, nu ne aplecăm foarte des. M-am aplecat, iată, asupra unui site care a venit cu ideea unei competiţii (şi asta mi-a plăcut) sperînd la începutul căutării ca eu să fiu una dintre cîştigătoare şi simţind la sfîrşitul ei că de fapt deja am devenit.“ Aşa a zis Adriana Amalia Pîrcălabu. Nu ştiţi cine e Adriana Amalia Pîrcălabu? Păcat. Este una dintre participantele la prima ediţie a concursului de eseuri despre Senior, organizat în urmă cu şase ani de către Fundaţia „Corneliu Coposu“: între timp au mai fost două ediţii. Iar Adriana trebuie să fie studentă, poate chiar absolventă de facultate. Oare cum s-o fi integrat în lumea asta în care trăim şi pe care o vedem seară de seară la televizor?

Bine, sigur, Adriana este o excepţie.

Atîta doar că, numai la prima ediţie a concursului, am avut parte de 115 excepţii. Din Aiud, Alexandria, Arad, Baia Mare, Bicaz, Bucureşti, Bughea de Jos, Buzău, Cîmpulung Argeş, Caracal, Constanţa, Corabia, Costeşti, Drobeta Turnu Severin, Făget, Focşani, Frătăuţii Vechi, Galaţi, Gîrbova de Sus, Geoagiu, Giurgiu, Haţeg, Iaşi, Lugoj, Marginea, Nehoiu, Orăştie, Petrila, Piatra Neamţ, Pieleşti, Piteşti, Rădăuţi, Rîmnicu Sărat, Roman, Gura-Canalului, Oreavu, Ticoş-Floarea, Săcele, Sibiu, Simeria, Siret, Timişoara, Turda, Vaslui, Vladimirescu, Zalău.

La un concurs organizat de o fundaţie micuţă, cu resurse mai mult decît modeste. Nici nu vreau să mă gîndesc cum o să fie cînd aşa ceva o să organizeze Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii, ICR sau, de ce nu?, Academia Română! Hai, că timp ar mai fi, mai e aproape jumătate de an din Centenarul Coposu!

Pînă atunci, iată cîteva alte gînduri ale unor tineri din ziua de azi.

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist.