TRANSPLANT DE ORGANE Poveşti ale oamenilor care au primit a doua şansă la viaţă. „I-aş pune capul pe pieptul meu ca să audă cum bate inima fiului ei“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Călin Mihai Teodor (stânga), de 45 de ani, este beneficiar al unui transplant de inimă, Daniel Dimulescu (mijloc), de 34 de ani, a primit un plămân nou, iar Elena Vlad (dreapta), de 28 de ani, a primit un rinichi de la mama sa. FOTO Sever Gheorghe
Călin Mihai Teodor (stânga), de 45 de ani, este beneficiar al unui transplant de inimă, Daniel Dimulescu (mijloc), de 34 de ani, a primit un plămân nou, iar Elena Vlad (dreapta), de 28 de ani, a primit un rinichi de la mama sa. FOTO Sever Gheorghe

„Dacă aş găsi mama donatorului, aş lua-o în braţe şi i-aş spune: Mamă, eu trăiesc datorită copilului tău. I-aş pune capul pe pieptul meu, ca să audă cum bate inima fiului ei la mine în piept”. Aceasta este mărturia lui Călin Mihai Teodor din Câmpina, un fost poliţist care în urmă cu 11 ani a primit o nouă inimă.

Mihai Teodor a fost supus transplantului de inimă cu doar 18 zile înainte să împlinească vârsta de 34 de ani. “A fost ca un dar primit de ziua mea. Mi-a fost teamă”, spune bărbatul, dar teama a fost încununată de bucuria că viaţa sa nu mai depindea de nişte aparate.

“Ştiam că intru viu pe o uşă. Nu ştiam în ce stare o să ies de acolo. În orice caz, ori că muream atunci, ori că muream peste o lună, două, tot acelaşi lucru era”, îşi aminteşte acesta, zâmbind.

Inima i-a reparat-o dr. Şerban Brădişteanu la Spitalul Floreasca din Capitală, într-o perioadă în care în România nu se discuta despre beneficiile donării de organe, ci despre piaţa neagră de organe.

“Dacă porcul poţi să îl tai pe oriunde, pe orice stradă şi să îi iei toate organele, să iei un rinichi, un ficat sau o inimă de la un om e dificil. Iar atunci se făceau reportaje la televizor despre traficul de organe”, completează Teodor.

Deşi au trecut mulţi ani de la transplantul său, bărbatul spune că mentalitatea românilor vis a vis de donarea de organe nu s-a schimbat prea mult. „Populaţia nu a fost informată, e normal ca omul să fie circumspect”.

Ştie că sunt mulţi pacienţi care aşteaptă o inimă. Aproape 60 la număr. Problema e că, tot aşteptând după un donator compatibil, mulţi dintre ei se sting. Cel puţin aşa s-a întâmplat în ultimii ani, după cum spune dr. Victor Zota, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT).

Un caz doar pe jumătate fericit. Noul rinichi este respins de organism  

Alţi 20 de români aşteaptă să primească un plămân. Un transplant care la noi nu se face, dar pentru care statul decontează costurile de intervenţie şi de tratament în străinătate. Nu întotdeauna la timp, din păcate.

Daniel Dimulescu în vârstă de 34 de ani este un caz pe jumătate fericit. Diagnosticat cu litiază alveolară în România, o boală foarte rară, a primit un plămân nou pe 17 octombrie 2009 în spitalul vienez AKH. De atunci, merge fie odată la trei luni, fie odată la şase luni, la control în Austria. Pe 21 ianuarie ar fi trebuit să fie în clinica vieneză, dar dosarul său nu a fost aprobat încă de Ministerul Sănătăţii. 

Speră să ajungă cât mai curând pentru că organul său este respins de organism. Medicii l-au asigurat că nu îi trebuie un nou transplant, dar are nevoie de medicaţie specifică şi atenţie multă din partea lor. “Sper ca starea mea să nu se înrăutăţească”, spune tânărul.

La Viena nu va merge singur, ci alături de alţi 15 pacienţi care au primit plămâni noi.

„Din nefericire, noi nu facem transplant de plămân. Secţia de chirurgie toracică de la Spitalul Militar Central a fost văduvită de prezenţa unor colegi. Am fost, din nou, aproape de această procedură la Spitalul Floreasca. Dar pacienta, care avea nevoie de un transplant de inimă şi de unul de plămâni, a refuzat să mai vină în momentul în care am găsit un donator compatibil, pe motiv că un vindecător îi promisese că o vindecă. Ulterior, a murit. De atunci, n-au mai existat încercări pe transplantul de plămân”, a explicat Victor Zota.

Conform medicului, cea mai lungă listă de aşteptare este pentru rinichi. Peste 2.500 de români speră să primească un organ care să îi scutească de dializă, serviciu privat în proporţie de 80% în România.

Mămică şi soţie în urma unui transplant de rinichi

Elena Vlad are 28 de ani şi în urmă cu 5 ani a primit un rinichi nou. Este mamă, soţie, a terminat facultatea cu brio şi este angajată. Spune că e o femeie împlinită. Şi nu poţi să nu îi dai crezare, atunci când vezi cu câtă dragoste îşi priveşte fetiţa. Micuţa Miruna Georgiana are doar cinci luni.

Donator în cazul Elenei a fost mama sa, care nu a ezitat să îi dea o a doua şansă la viaţă.

 „Făceam handbal de performanţă şi când aveam 15 ani mi-am dat seama că alerg mai lent. Nivelul creatininei era foarte crescut, am fost la doctor dar nu am abandonat sportul. Ulterior, după vreo doi ani, medicii mi-au recomandat să mă las de handbal. Până la 22 de ani nivelul creatininei mi-a tot crescut şi până la urmă a trebuit să fac transplant”, îşi aminteşte Elena.

Compatiblitatea între ea şi mama sa a fost maximă, iar acum rinichiul tinerei funcţionează foarte bine.

“Copilaşul mamei transplantate arată că există minuni făcute de pacienţii noştri”, spune Gheorghe Tache, preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din România, la rândul său, beneficiar al unui transplant de rinichi.

Nu există un şablon prin care convingem familia să doneze organele

Doar 25% dintre familiile abordate de medici refuză să doneze organele rudelor aflate în moarte cerebrală. Extrem de important este, însă, felul în care medicii fac acest lucru.

“Există o anumită tehnică de a aborda familia. Îi spui că din nefericire, potenţialul donator este decedat şi că, în acelaşi timp, dorim acordul lor pentru a preleva organele. Marele secret este felul în care spui aceste lucruri. Pe de altă parte, este o chestiune personală care ţine de psihologia coordonatorului de transplant, dar nu există un şablon sau o modalitate standard de a face acest lucru”, a explicat dr. Victor Zota.

Potrivit acestuia, convingerile religioase ale familiei şi nivelul de instruire al acesteia sunt elementele cheie pe care coordonatorul le ia în calcul atunci când discută cu aparţinătorii decedatului.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite