Tepusa cu cartof, o noua statuie infipta in asfaltul Capitalei

La intrarea in Senat se afla, din 1990, Monumentul Eroilor. In scuarul din fata acestuia, monumentul lui Iuliu Maniu, iar peste drum, langa biserica, bustul lui Corneliu Coposu. Ca sa le tina de urat,

La intrarea in Senat se afla, din 1990, Monumentul Eroilor. In scuarul din fata acestuia, monumentul lui Iuliu Maniu, iar peste drum, langa biserica, bustul lui Corneliu Coposu. Ca sa le tina de urat, inspre Biblioteca Universitara se ridica de zor "Ansamblul monumental Glorie eterna Eroilor si Revolutiei Romane din Decembrie 1989", in fapt o tepusa stilizata in care sta infipt ceva asemanator unui cartof. "Nici una dintre aceste statui n-a avut la baza un studiu de urbanism serios", ne marturiseste lectorul univ. Dan Marin, vicepresedintele Ordinului Arhitectilor, Filiala Bucuresti. E drept ca un oras fara statui si monumente cu greu poate fi identificat drept capitala europeana. Din pacate, dupa '89, bucurestenii s-au trezit ca primaria arunca pe strazi, la intamplare, asa-zise opere de arta cu o calitate discutabila. Nimeni n-a intrebat publicul, si nici expertii, unde ar fi cazul sa fie amplasate lucrarile sau daca le considera acceptabile in peisajul urban. Un proiect de refacere a statuilor regilor Romaniei, din Piata Palatului, topite de comunisti, a fost abandonat prin sertare. Autoritatile se fac ca nu observa nici initiativa Academiei Catavencu, ce incearca sa ridice o statuie in memoria Elizabetei Rizea, in Piata Presei. In schimb, in fata Senatului se inghesuie monument langa monument. Arhitectii cu care am discutat sustin ca spatiul respectiv e deja sufocat de prea multe statui.
Arta monumentala sovietica, la nivelul anilor '50
Nici calitatea lucrarii "Glorie eterna...", apartinand lui Alexandru Ghildus, nu-i va asigura cine stie ce faima. "La noi se obisnuieste sa se marcheze un fapt istoric important cu un monument triumfalist, ceea ce ne arata ca suntem in continuare la nivelul artei monumentale sovietice din anii '50", sustine dl. Marin. "Ansamblul lui Ghildus este o expresie tipica a acestei mentalitati". La fel de consternat se arata si sculptorul Vlad Ciobanu, care declara: "Ca participant la Revolutia din '89, nu ma simt in nici un fel miscat sau emotionat de acest ansamblu. Fara discutie, monumentul este urat. Nu inteleg simbolul acela din varful sculpturii, nu stiu cum il pot decodifica, desi sunt artist plastic. Cand amplasezi o asemenea lucrare, trebuie sa respecti armonia dintre toate celelalte cladiri sau monumente inconjuratoare, dar aceasta sculptura are o dimensiune exagerata in raport cu cele ale lui Maniu, Coposu sau cu Biblioteca si creeaza o zona de bruiaj. Nici amplasarea monumentului nu mi se pare potrivita, pentru ca in aceasta piata s-a produs lovitura de stat, si nu revolutia propriu-zisa, care s-a declansat la Universitate. Se vede ca lucrarea nu e realizata de un sculptor, pentru ca Ghildus este designer. El si-a asumat, fara nici o calificare, calitatea de sculptor".
Comisia Tehnica de Urbanism a respins proiectul
Studiul de urbanism pluteste in ceata, iar o competitie ar fi trebuit organizata la nivel national sau chiar international. Abia daca au aparut cateva notite intr-un ziar, dupa ce s-au dat rezultatele, sustin sculptorii cu care am discutat. "Cererea de amplasament a venit la Comisia Tehnica de Urbanism a Primariei, din care fac parte si eu, dupa ce obiectul era stabilit, lucru care a rasturnat regulile de procedura, ne spune dl. Marin. In unanimitate, noi am considerat ca acest amplasament este absolut nefericit si l-am respins. Dupa ce proiectul a fost respins de Primaria Generala, n-a fost avizat nici de primaria de sector. Rezultatul? Din respingere in respingere s-a... aprobat". Aceeasi parere o impartaseste si Anca Rusu, de profesie arhitect si director al unei companii private de profil, care ne-a declarat: "Nu vad legatura pe care actualul monument o poate avea cu celalalt, construit acum 15 ani in fata Senatului si dedicat tot Revolutiei. Ele nu se completeaza reciproc".
Caragiale - dat jos de pe soclu, Coposu - impins la vale
"Tepusa cu cartof" vine si se implanta in peisajul Capitalei dupa ce un alt proiect a facut valuri: "Nasturele" din Piata Charles de Gaulle. O statuie la care se pune in discutie calitatea artistica indoielnica, si nu amplasamentul, a fost instalata in Parcul Kiseleff, si il imortalizeaza, vorba vine, pe poetul Omar Khayamm. In acest timp, a cazut victima prostului gust al edililor statuia dramaturgului national. "Mutarea statuii lui Caragiale in fata Teatrului National e, cel putin, nefericita, e de parere vicepresedintele Ordinului Arhitectilor. Spatiul este mult prea mare pentru acea statuie, Caragiale e pus in iarba si ai senzatia vizuala ca se afunda in pamant. E o regula stiuta de mii de ani, dar care la noi pare, inca, ignorata: relatia intre soclu, statuie si spatiul in care este amplasat", considera arhitectul Dan Marin. Profesorul Stefan Cazimir, fondatorul Partidului Liber Schimbist, care este expert in Caragiale, considera ca mutarea statuii lui Nenea Iancu in fata Teatrului National este o chestiune curioasa. "Opera, amplasata initial pe C.A. Rosetti, n-a fost astfel imaginata de sculptor, pe iarba si fara un soclu, asa cum este acum. In anul sau aniversar, Caragiale a fost dat jos de pe soclu". Din pacate, si pe Coposu, bust, edilii l-au asezat in panta, dand senzatia trecatorilor ca statuia in forma de cruce o ia la vale, spre Sala Palatului. In dreapta careia a ramas, oarecum ciudat, atata vreme cat exista o piata "Corneliu Coposu", in zona Unirii.