STUDIU De ce îşi bat părinţii copiii: pentru binele lor, ca să-i pedepsească, din motive religioase sau pentru că aşa face toată lumea

STUDIU De ce îşi bat părinţii copiii: pentru binele lor, ca să-i pedepsească, din motive religioase sau pentru că aşa face toată lumea

STUDIU: Părinţii îşi lovesc copiii pentru binele lor, ca să-i pedepsească, din motive religioase sau deoarece aşa face toată lumeaFOTO: Arhiva „Adevărul“

World Vision Romania a lansat un raport care prezintă principalele şapte tipologii de părinţi din România care sunt violenţi cu proprii copii. Printre motivele invocate cel mai des de părinţi sunt: pentru „binele lor“, „copilul a greşit“ sau credinţa religioasă. În studiu se mai arată că fenomenul are efecte dramatice asupra celor mici: creşte riscul de abandon şcolar, de apariţie a diabetului sau a cancerului, dar şi rata suicidul.

Ştiri pe aceeaşi temă

Scopul raportului de cercetare „De ce lovim copiii?” este de a oferi o cheie de interpretare cu privire la incidenţa comportamentelor violente asupra copiilor. Analiza se concentrează pe atitudini faţă de violenţă şi oferă o perspectivă clară asupra factorilor declanşatori care duc la violenţa părinţilor asupra propriilor copii. Totodată, studiul cuprinde şi o analiză privind efectele pe termen lung ale violenţei atât asupra copilului cât şi asupra societăţii.

Raportul arată că doar 1 din 10 (9%) părinţi români nu şi-ar lovi niciodată copilul. Atitudinea violentă faţă de copii se regăseşte portretizată în şapte tipologii distincte de părinţi care justifică violenţa în moduri diferite:

•   1 din 2 părinţi (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului;

•        1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului;

•        8% ar lovi copiii dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle;

•        8% invocă motivaţii religioase;

•        6% lovesc copiii gratuit, fără motiv;

•        5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel;

•        3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc;

Peste 90% cred că violenţa este doar atunci când lovirea provoacă vânătăi şi cicatrici

„În mod paradoxal, deşi românii consideră violenţa asupra copilului ca fiind a treia problemă socială din România, după sărăcia extremă şi calitatea educaţiei, raportul arată că peste jumătate dintre părinţi nu consideră că o palmă la fund este o formă de violenţă iar peste 90% cred că violenţa este doar atunci când lovirea provoacă vânătăi şi cicatrici sau când părinţii îşi bat copilul fără motiv”, a declarat, directorul naţional World Vision România, Daniela Buzducea.

Raportul mai arată că deşi s-au înregistrat progrese privind mentalitatea românilor cu privire la lovirea copiilor (părinţii nu mai cred că “Bătaia e ruptă din Rai”), fenomenul violenţei asupra celor mici continuă să persiste şi pentru că 82% dintre părinţi se asociază proverbului „Rufele murdare se spală în familie”, iar 76% dintre respondenţi afirmă că au fost supuşi unor comportamente violente în copilărie, ceea ce sugerează perpetuarea inter-generaţională a violenţei asupra copilului.

Reacţia unui copil ameninţat cu bătaia, similară cu cea a strămoşilor  atacaţi de un animal

Reacţia chimică din corpul unui copil ameninţat este identică cu ce se petrecea în corpul strămoşilor noştri preistorici când erau atacaţi de un animal sălbatic. Pactic, acest cocktail de hormoni se declanşează ca răspuns la stres a fost esenţial în supravieţuirea speciei umane. În momentul în care copilul se simte ameninţat, pulsul său se înteţeşte, îi creşte tensiunea arterială şi respiră mult mai accelerat decât de obicei. Venele sale încep să transforme mai mult oxigen către musculatură, ca să îi pregătească organismul pentru răspunsul ancestral, acela de luptă sau fugă.

În acelaşi timp, organismul său va bloca funcţii – de exemplu digestia şi creşterea – care sunt vitale pentru dezvoltarea unui organism tânăr, dar care nu sunt necesare salvării imediate.

Copiii supuşi violenţelor sunt mai predispuşi la abandonul şcolar

În cazul copiilor care sunt certaţi sau bătuţi frecvent, precum şi al acelora care sunt martori ai violenţei între părinţi, răspunsul la stres rămâne activat în mod permanent şi se transformă în ceea ce medicii numesc „stres toxic“. Această stare chimică de alertă ocupă, ca într-un asediu, zonele din creier responsabile pentru învăţare şi raţionament. Conexiunile neuronale la aceşti copii sunt mai puţine şi mai slabe. Cercetările demonstrează că activarea prelungită a hormonilor de stres în copilăria timpurie scade numărul de conexiuni neuronale în aceste zone importante ale creierului, exact în momentul în care trebuie să se producă noi astfel de conexiuni. Adulţii care au experimentat pedepse corporale în copilărie au şanse mai puţine să termine o formă de învăţământ superior, să obţină un statut social apreciat şi locuri de muncă bine plătite.

Bolile cronice ale violenţei

Afecţiuni pe care copiii le dezvoltă ca urmare a expunerii la violenţă: boli cardiovasculare, afecţiuni pulmonare, hepatice, astm, obezitate, diabet, cancer, depresie, ADHD, tulburări de comportament, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie şi niveluri ridicate de proteina C reactivă.

Suicidul

Copiii care au fost abuzaţi sunt mult mai predispuşi la maturitate la tentative de suicid. În România, sinuciderea în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 19 ani înregistrează o rată de 6,3 decese la 100.000 de locuitori, comparativ cu media europeană de 4,6, conform datelor Eurostat 2014.

Flori, fete sau băieţi

Cercetările arată că băieţii dezvoltă un ataşament emoţional mai redus pe măsură ce cresc pentru că:

• mamele le acordă mai puţină atenţie
• sunt bătuţi de părinţi de două sau trei ori mai mult decât sunt bătute fetele;
• au un risc mai mare să sufere din cauza violenţei deoarece li se insuflă ideea că ei trebuie să fie tari, să nu fie pămpălăi.

Abuzul şi neglijarea produc acelaşi tip de leziuni asupra creierului fetelor şi băieţilor, dar:

• Fetele tind să răspundă prin retragerea în sine, depresie, neajutorare, dependenţă.
• Băieţii tind să fie hiperactivi şi impulsivi, să acţioneze cu reflexe de tipul luptă sau fugi.

Prima etapă, a cercetării calitative, a vizat segmentarea populaţiei de părinţi în funcţie de atitudinile faţă de violenţa împotriva copiilor. Astfel, au fost selectaţi câte 4 respondenţi din Bucureşti şi alte şapte dintre judeţele ţării cu cele mai mari valori ale violenţei domestice: Argeş, Teleorman, Iaşi, Vaslui, Dolj, Suceava, Mureş. Cea de-a doua etapă a cercetării, evaluarea cantitativă, derulată în perioada octombrie-noiembrie 2017, a cuprins 1.206 respondenţi din toată ţara şi a fost realizată prin interviuri telefonice.

citeste totul despre: