SIMULARE 6.500 de morţi şi 9.000 de răniţi în cazul unui cutremur major în România. Cum ar reacţiona sistemul sanitar

Spitalele nu ar face faţă unui cutremur major, arată un studiu

Sistemul medical românesc, aşa cum este el acum, ar fi pus la grea încercare în cazul producerii unui cutremur major. Consecinţele unui seism ar fi devastatoare: peste 6.500 de persoane şi-ar pierde viaţa şi alte 9.000 ar fi rănite. În Capitală, însă, sunt doar 10 unităţi de primiri urgenţe, stocurile de urgenţă reprezintă 10% din totalul medicamentelor, iar rezervele de sânge nu sunt suficiente. Şi numărul morgilor este prea mic.

Concret, răspunsul la cutremur ar pune o presiune majoră asupra serviciilor de urgenţă, arată cel mai recent studiu făcut de Alert - Proiectul de Conştientizare al riscului seismic. Mai exact, numărul potenţialilor răniţi ar putea fi de patru ori mai mare decât numărul intervenţiilor medicale obşinuite pe care ambulanţa sau unităţile de primiri urgenţe le au într-o zi. 

Concluzia se desprinde după ce mai multe simulări făcute de specialişti au evidenţiat care ar fi consecinţele în urma unui potenţial seism major în Vrancea. Potrivit estimărilor, între 1.000 şi 6.500 de oameni şi-ar pierde viaţa şi între 3.000 şi 10.000 ar avea nevoie de îngrijiri medicale. Dintre aceştia din urmă, nu toţi ar necesita spitalizare. O parte din ei ar avea răni uşoare şi ar putea fi trataţi pe loc. 

Operaţii la foc continuu în primele 24 de ore

Spitalele, în schimb, ar putea fi puse în situaţia de a face intervenţii pentru 4.000 de persoane, asta în condiţiile în care la nivelul Capitalei există doar 10 unităţi de primiri urgenţe. Mai mult, în cadrul spitalelor, secţiile de care ar fi nevoie, respectiv chirurgie generală, medicină internă, ortopedie şi traumatologie sunt deja solicitate în proporţie de 85%. 

Potrivit experţilor care au întocmit studiul, operaţiile din primele 48 de ore de la seism solicită chiar personalul din aceste specialităţi. Experienţa altor cutremure arată că pe termen scurt, sistemul sanitar se confruntă cu politraume cauzate de prăbuşire, strivire, mai ales la nivelul membrelor superioare şi inferioare, din care unele vor necesita amputaţie. 

Însă lipsa de personal în cazul unui seism major trebuie luată în calcul, subliniază studiul. De pildă, un exemplu arătat în document face referire la faptul că 50% din personalul medical din Bam, Iran, era dat dispărut în 2003, când s-a produs un cutremur devastator, soldat cu mii de victime. 

Cum vor ajuta spitalele mobile

Astfel că ar putea fi nevoie de transferul victimelor către alte unităţi spitaliceşti din ţară. e lângă unităţile sanitare din Capitală, asistenţa medicală ar putea fi asigurată, în caz de cutremur, în cele cinci spitale mobile care pot fi activate. Concret, în acestea ar putea fi trataţi până la 150 de pacienţi, arată cercetarea. 

În ceea ce priveşte necesarul de sânge, transfuziile joacă un rol critic în furnizarea de îngrijiri însă, cu toate că sistemul naţional de transfuzii joacă un rol esenţial la nivel naţional, în România există doar 10 Centre Regionale de Transfuzii Sanguine. Cu toate că fiecare dispune de un stoc pentru situaţii de urgenţă, colecta acestor centre variază pe parcursul anului, în special pe anumite grupe de sânge. 

„În urma seismului, în municipiul Bucureşti cel mai probabil că stocurile de sânge şi componentele sanguine nu vor fi suficiente”, evidenţiază studiul. Prin urmare, va fi adus sânge din centrele regionale. Potrivit cercetării, este absolut necesară activarea mecanismului de protecţie civilă. 

Ce se va întâmpla cu decedaţii 

Specialiştii arată că seismele care apar în timpul nopţii sau dimineaţa devreme provoacă mai multe decese decât cutremurele care au loc în timpul zilei, principala cauză a morţii fiind colapsul clădirilor. Factorii de risc pentru deces au inclus ora din zi, nivelul de deteriorare al clădirilor şi densitatea populaţiei, grupul cel mai des afectat fiind copiii.

Capitala nu este pregătită nici din punct de vedere al numărului de morgi din spitale. Acestea sunt de patru ori mai puţine decât numărul potenţialelor persoane decedate în urma cutremurului, subliniază simulările făcute până acum. 

„Asigurarea unei infrastructuri logistice şi administrative pentru o morgă temporară, unde se pot asigura proceduri post-mortem este datoria autorităţilor”, arată experţii care au elaborat studiul. 

Experienţa altor cutremure devastatoare arată că persoanele afectate trebuie sprijinite de autorităţi pentru a beneficia de servicii sociale şi psihologice. În plus, numărul mare de leziuni traumatice dar şi înrăutăţirea afecţiunilor medicale cronice presupun nevoia de reabilitare şi de recuperare pe termen lung.