Prima căsătorie gay din Franţa. Alai de nuntă cu jurnalişti

Prima căsătorie gay din Franţa FOTO AFP

250 de jurnalişti străini au asistat, pe 29 mai 2013, la prima căsătorie gay din Franţa. Sexualitatea, unul dintre marile mistere ale vieţii, e scoasă,  o dată în plus, „la produs”.

„O căsătorie civilă şi catodică” au titrat ziarele Franţei catolice, după ce ieri, primul cuplu gay care a spus „Da” la o primărie franceză, în urma promulgării legii „căsătorie pentru toţi”, a fost imortalizat de sute de aparate de filmat şi fotografiat din lumea întreagă.

Franţa devine a 14 ţară, în lume, care recunoaşte căsătoria între persoane de acelaşi sex, după ce, în Europa, Olanda a fost prima care a dat tonul, legiferând acest drept cu 12 ani în urmă. I-au urmat exemplul, între timp, Belgia, Spania, Suedia, Norvegia, Portugalia, Islanda, Danemarca.

Ar merita probabil psihanalizată mai curând reacţia disproporţionată a mass-media decât evenimentul, istoric sau nu, în sine.

250 de jurnalişti şi reprezentanţi ai mass-media din toată lumea s-au acreditat la Primăria din Montpellier pentru a asista, pe 29 mai 2013, la prima ceremonie de căsătorie oficială a unui cuplu gay pe teritoriu francez. Desigur, într-o anumită măsură, importanţa simbolică a momentului a fost alimentată, în amonte, de manifestaţiile de stradă, adesea violente, ale dreptei franceze care s-a opus promulgării legii „căsătorie pentru toţi” , promisă de preşedintele Hollande în campania dinaintea alegerilor.

În logica de azi a mass-media, predicţia de „scandal potenţial” sau de „eveniment istoric simbolic”  e un reflex comercial. Sărutul pe viaţă între doi bărbaţi sau două femei, tocmai votat ca lege, acceptat de unii, hulit de alţii, e o marfă ordinară, obiect pur de comerţ. Dar nu e singurul caz în care consumăm pe pâine vieţile altora şi plătim senin abonamentul radio-tv şi conexiunea la internet .

E cât se poate de fascinantă, dacă n-ar fi şi indecentă, această capacitate de instrumentalizare – politică, mediatică, comercială - a unui gest intim, civil, care în ordine umană n-ar trebui să diminueze nişte valori, ci să le întărească. Vorbesc aici despre valorile consimţământ, respect, discreţie.

Sexualitatea rămâne unul dintre marile mistere ale vieţii, aşa cum conştiinţa e o taină, aşa cum moartea e o enigmă.

Nici un comerţ nu mai e posibil, nici măcar de mentalitate, de moravuri, atâta vreme cât revelaţia orizontului de mister al omenirii ne face egali şi ne oferă un mijloc de convieţuire, toleranţa.

Celălalt e la fel cu noi, este ştirea pe care televizorul nu o anunţă îndeajuns. N-ar vinde.