Limba rusă se întoarce. Fundaţiile finanţate de Putin susţin reintroducerea materiei în şcolile din România

Limba rusă se întoarce. Fundaţiile finanţate de Putin susţin reintroducerea materiei în şcolile din România

Olimpicii români au obţinut 21 de premii la Olimpiada Internaţionă de Limba Rusă, desfăşurată luna trecută la Moscova

Predată cu forţa în perioada comunistă şi eliminată aproape complet după Revoluţie, limba rusă începe să reapară în şcolile din România. Fundaţiile finanţate de la Moscova se implică direct în dezvoltarea acestui proiect.

Un scurt inventar al limbilor străine studiate în şcoli poate să ofere indicii destul de precise cu privire la axa geopolitică pe care este încadrată o ţară. În perioada comunistă, când România se afla în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice, studierea limbii ruse era obligatorie în toate şcolile. După 1989, când ne-am orientat către Vest, engleza, franceza şi germana au devenit cele mai studiate, în timp ce limba rusă a fost eliminată treptat şi a ajuns să dispară aproape complet din programele şcolare.

De câţiva ani însă, în urma unui plan elaborat şi susţinut de la Moscova, limba rusă încearcă să redevină o opţiune pentru românii interesaţi de studierea limbilor străine: la Bucureşti şi la Cluj a fost deschis câte un centru cultural rus, axat pe promovarea limbii lui Tolstoi; după ce dispăruse complet din toate liceele bucureştene, limba rusă a fost reintrodusă, din anul şcolar 2012-2013, la Colegiul Economic “Virgil Madgearu” din Bucureşti, iar de la toamnă urmează al doilea liceu; lotul olimpic al României a obţinut 21 de premii la Olimpiada Internaţională de Limbă Rusă organizată anul acesta la Moscova, clasându-se pe locul 1 din 30 de ţări.

Fundaţia înfiinţată de Putin a deschis două centre în România

Pentru a înţelege mai bine situaţia limbii ruse la noi în ţară este nevoie de o întoarcere în timp. Până în august 1948, când comuniştii proaspăt veniţi la putere au elaborate aşa-numita reformă a învăţământului. În urma ei, limba rusă devenea obligatorie în toate şcolile din România şi era studiată nu ca o limba străină, ci ca o a doua limbă maternă, începând cu clasa a IV-a şi până la liceu. După 1965, limba rusă nu a mai fost obligatorie, dar a rămas cea mai studiată limbă străină la noi în ţară. Apoi a venit Revoluţia. S-a ieşit în stradă, s-a strigat “Jos comunismul!“şi s-au căutat obiective care să creeze iluzia ruperii definitive de vechiul regim.

„Limba rusă a avut o perioadă foarte dificilă după Revoluţie. A fost această politică neoficială de eliminare a limbii ruse din sistemul de învăţământ, s-au făcut presiuni asupra profesorilor, a fost un val de rusofobie. Drept urmare, s-a ajuns ca limba rusă să fie aproape inexistentă în şcolile din România”, explică Axinia Crasovschi (foto dreapta), preşedinte al Asociaţiei Profesorilor de Limba Rusă din România şi prodecan al Facultăţii de Limbi Străine din Universitatea Bucureşti.

Ministerul Educaţiei spune că nu are nişte date exacte, dar estimează că în afara etnicilor care o studiază ca limbă maternă, mai sunt aproximativ 500 de elevi care studiază limba rusă în şcolile din România, ca limbă modernă 2 sau 3.

Dispariţia limbii ruse din şcoli nu este un fenomen care s-a petrecut doar la noi în ţară, ci în toate statele din zona de influenţă a fostei Uniuni Sovietice. Moscova şi-a exprimat în mai multe rânduri îngrijorarea faţă de faptul că limba rusă este înlocuită de limbile occidentale în preferinţele tinerilor din spaţiul CSI şi a început să finanţeze diverse organizaţii axate pe promovarea limbii şi a culturii ruse.

În 2007, Vladimir Putin a semnat un decret prin care a luat fiinţă Fundaţia Lumea Rusă (Russkiy Mir), finanţată din fonduri guvernamentale şi implicată în deschiderea a peste 80 de centre culturale în diverse ţări de pe glob. Astfel de centre au fost deschise, în 2009 şi în 2011, la Bucureşti şi la Cluj, în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) şi a Universităţii „Babeş-Bolyai“. Cele două centre, care se ocupă cu organizarea unor cursuri de predare a limbii ruse (gratuite pentru începători) şi cu diverse evenimente de promovare a culturii ruseşti, au stârnit controverse. În 2012, vicepreşedintele PDL Radu F. Alexandru a vorbit despre Centrul Cultural Rus din cadrul ASE caracterizându-l drept „una dintre cele mai elaborate filiere de influenţă rusă din România”.

Axinia Crasovschi, care este şi profesoară în cadrul Centrului Cultural Rus din Bucureşti, se simte jignită de o astfel de interpretare: „Încearcă şi Rusia să facă ceva în genul Institutului Goethe, în genul Institutului Cervantes, în genul Institutului Francez. Acolo nu se interpretează în felul acesta. De ce Rusia nu are dreptul să aibă şi ea un institut? De ce să fie Rusia tot timpul asimilată cu tancurile, când ea are atâtea bogăţii spirituale cu care poate să iasă în faţă?”.

„Interesul pentru limba rusă va creşte“

Eforturile depuse pentru promovarea limbii ruse au început să aducă şi primele rezultate. Limba rusă a fost introdusă, începând cu anul şcolar 2012-2013, în programa Colegiului Economic “Virgil Madgearu” din Bucureşti, după ani în care nu mai era studiată în niciun liceu din Capitală. Cel care a reuşit acest lucru este profesorul Emil Dumitru, care admite că a avut susţinerea Centrului Cultural Rus şi a Ambasadei Ruse de la Bucureşti: “Noi colaborăm cu Centrul Cultural Rus din cadrul ASE, organizăm diverse activităţi, şi am avut şi susţinerea ambasadei, am primit materiale didactice de ultimă generaţie”.

Emil Dumitru a studiat în Federaţia Rusă între 2003 şi 2011, perioadă în care şi-a luat masteratul şi doctoratul în cadrul Institutului de stat de limba rusă AS Puşkin, iar din 2012 predă la Colegiul Economic „Virgil Madgearu”. În primul an, clasa de limba rusă pe care a format-o a avut 18 elevi, iar în anul şcolar care tocmai s-a încheiat numărul celor care au ales să studieze limba rusă a fost de 37 de elevi din circa 300, câţi s-au înscris în clasa a noua la „Madgearu”. „În toamna aceasta mă aştept să se înscrie şi mai mulţi”, afirmă profesorul Dumitru.

Nicoleta Roxana Vlad, elevă în clasa a zecea la Colegiul „Virgil Madgearu”, explică de ce a ales să studieze limba rusă: „Când am fost să mă înscriu, am văzut printre opţiuni limba rusă. Fiindcă mie nu-mi place franceza, m-am gândit să aleg rusa ca a doua limbă de studiu, pe lângă engleză. Şi mi-a plăcut foarte mult. Cred că având limba rusă în CV o să mă ajute mai mult decât dacă aş avea limba franceză. Pentru că rusa e mai grea şi nu o ştie toată lumea”.

Emil Dumitru spune că reticenţele faţă de studierea limbii ruse vin, de regulă, din partea părinţilor: „Nu cu situaţia din Ucraina sau alte aspecte politice actuale, ci mai mult considerente istorice, tezaur, comunism. Dar copiii nu au nicio reticenţă, ei se tem de alfabet, cu partea istorică nu au niciun fel de problemă pentru că ei văd avantajele. Eu cred că interesul pentru limba rusă va creşte din ce în ce mai mult. Dacă judecăm corect şi nu implicăm sfera politicului, limba rusă deschide multe perspective în domeniul economic şi cultural. De aceea cred că vor fi tot mai mulţi doritori. Am o colegă profesoară care va introduce şi ea, din această toamnă, un opţional de limba rusă într-un alt liceu din Bucureşti”. ;

Tinerii români, ofertaţi să studieze în Rusia

Profesoara Axinia Crasovschi (centru), alături de două dintre elevele care au obţinut premii la Olimpiada Internaţională de Limba Rusă de la Moscova: Nicoleta Roxana Vlad (stânga) şi Maria Lisnic

Un alt mod prin care Federaţia Rusă încearcă să-i motiveze pe tinerii care studiază această limbă este organizarea unor olimpiade internaţionale de limba rusă din patru în patru ani. La ediţia din 2014, desfăşurată între 6 şi 11 iunie, la Moscova, România a participat cu 18 eleve (10 la limbă rusă modernă şi 8 la limba rusă maternă), cea mai mare delegaţie dintre cele 30 de ţări participante. Echipa condusă de profesoara Axinia Crasovschi a reuşit să obţină nu mai puţin de 21de premii, cele mai multe dintre toate echipele naţionale prezente în capitala Rusiei.

„Elevii noştri au concurat cu elevi din ţările fostei Uniuni Sovietice, care trăiesc într-un mediu rusesc, aud emisiuni în limba rusă la radio şi la televizor, sunt mai favorizaţi din punctul ăsta de vedere. Pentru copii a fost o experienţă extraordinară să ia contact direct cu civilizaţia rusă. Nu am decât cuvinte de laudă pentru organizare, ne-au asigurat cazare la hotel de patru stele, mâncare nu mai vorbesc, am avut autocare care ne aşteptau tot timpul, chiar cu poliţie după noi, cu girofarul în faţă, ne-au făcut să ne simţim persoane importante”, povesteşte Axinia Crasovschi.

 

"Urât ca limba rusă"

Pentru generaţiile care au prins vremurile de glorie ale limbii ruse în şcolile din România, această disciplină a rămas întipărită în memorie ca o adevărată povară. Din vremurile în care rusa era obligatorie s-a păstrat şi o expresie grăitoare: „Urât ca limba rusă”.  „Exact când trebuia să o iau de coadă, nu s-a mai făcut rusă la noi în şcoală. Am avut noroc, pentru că generaţiile dinaintea mea au făcut opt ani şi n-au rămas cu nimic. Era o limbă nesuferită”, îşi aminteşte poetul Florin Iaru. Există însă şi cazuri în care limba rusă a lăsat amintiri plăcute. Scriitorul Tudor Octavian este un exemplu: „Mie, personal, mi-a plăcut şi mi-a fost utilă pentru că mergeam la schimburi de experienţă în Rusia şi pentru că i-am putut citi pe clasicii ruşi în original. Nu i-aş face un proces limbii ruse, cred că mai degrabă există o reacţie la ruşi decât la limba rusă”.

 

"Mi-ar plăcea să merg la facultate în Rusia"

Sunt metode prin care Rusia încearcă să-i impresioneze pe tinerii inteligenţi veniţi din alte ţări şi să-i facă să se gândească şi la posibilitatea de a alege să studieze la universităţile din Rusia în locul celor din Vest. Sofia Anamaria Ferţadi, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei, a primit premiul de excelenţă la Olimpiadă Internaţională de Limbă Rusă şi i s-a oferit dreptul de a merge să studieze la orice universitate din Rusia, fără a susţine examen de admitere. Toate elevele din delegaţia pe care România a deplasat-o la Moscova în luna iunie au fost întrebate dacă sunt interesate de universităţile din Rusia după terminarea liceului.

Maria Lisnic şi Nicoleta Roxana Vlad sunt eleve în clasa a X-a la Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din Bucureşti şi premiante la Olimpiada Internaţională de Limbă Rusă din 2014. Nicoleta spune că dacă va fi să studieze peste hotare, o va face în Vest, în timp ce Maria ia în calcul varianta de a urma o universitate din Rusia: „Mi-ar plăcea să merg la o facultate în Rusia, pentru că este o şansă de a aprofunda mai bine această limbă. Trăind în ţara respectivă şi în cultura respectivă poţi înţelege cel mai bine. Iar cunoscând bine limba rusă, poţi să colaborezi cu companii din Rusia sau cu companii care lucrează cu Rusia. Ai foarte multe oportunităţi”.

Şansa unui loc de muncă bine plătit este principala motivaţie a tinerilor români care aleg să studieze limba rusă. Axinia Crasovschi, prodecan al Facultăţii de Limbi Străine, spune că numărul studenţilor care vin să urmeze această specializare este în creştere în ultimii ani: „Tot mai mulţi înţeleg avantajele de a cunoaşte o limbă rară. Am mulţi foşti studenţi care şi-au găsit locuri de muncă bune datorită limbii ruse. Chiar recent mi-a scris o fostă studentă şi mi-a mulţumit că am învăţat-o limba rusă şi acum lucrează la o agenţie din Armenia. Alte studente lucrează în companii multinaţionale unde au fost angajate datorită limbii ruse. Companiile mari sunt interesate de limba rusă în CV”.

Când am fost să mă înscriu, am văzut printre opţiuni limba rusă. Fiindcă mie nu-mi place franceza, m-am gândit să aleg rusa ca a doua limbă de studiu, pe lângă engleză. Şi mi-a plăcut foarte mult. Cred că având limba rusă în CV o să mă ajute mai mult decât dacă aş avea limba franceză. Pentru că rusa e mai grea şi nu o ştie toată lumea

Nicoleta Roxan Vlad, elevă la Colegiul Economic "Virgil Madgearu"

Rusificarea ţiganilor de la Gara Căţelu

În timp ce în unele licee limba rusă a început să reapară în programele şcolare, şcolile generale în care se mai predă această materie pot fi numărate pe degete şi sunt, de obicei, uitate pe la periferii. Şcoala gimnazială nr. 47 din Bucureşti, una dintre puţinele din ţară în care se mai predă limba rusă, este ascunsă pe Şoseaua Gării Căţelu, în mijlocul unei puternice comunităţi de romi. Ţiganii nici nu ştiu că au rămas printre ultimii care mai învaţă limba lui Tolstoi: „E bună şi rusa, că e o limbă din zona noastră”.

Nu există niciun mister în spatele acestei poveşti, e pur şi simplu o întâmplare. Şcoala 47 a fost condusă în ultimele decenii de aceeaşi directoare, o profesoară de limba rusă care a păstrat materia în programă.
De anul trecut, femeia a ieşit la pensie, iar noul director, Adrian Horvath, spune că va fi nevoit să înlocuiască limba rusă cu altă disciplină: „Uşor-uşor o să dispară şi la noi, din lipsa profesorilor de specialitate, dar şi la solicitarea părinţilor. Ei ar vrea spaniolă sau italiană. Nici elevilor nu le place, nu sunt încântaţi pentru că li se pare foarte dificilă”.

Pe străzile din jurul şcolii, ţiganii ieşiţi pe la porţi privesc situaţia cu indiferenţă. „Mai contează ce limbi le predă? Şi-aşa de al meu nu se lipeşte nimic”, ne spune o femeie cu cozile lăsate pe spate. Alta, trecută bine de prima tinereţe, susţine că are un copil în clasa a VII-a şi că l-a văzut cu ochii ei cum îşi nota în caiet: „Nu ştiu cât ştie, că vorbind ruseşte eu nu l-am auzit, dar are caiet de rusă şi scrie în el. Ceva trebuie să ştie, că altfel nu-l trecea mai departe. Mi-a zis «mamă, am trecut şi la rusă». Eu cred că mai bine le-ar mai băga la matematică ceva, să-i mediteze, că trei sferturi din şcoală au rămas corigenţi”. 

citeste totul despre: