VIDEO Istoria emoţionantă a reîntâlnirii dintre o mamă şi fiul ei, după 18 ani, reuniţi în urma unui articol de presă

O femeie şi-a găsit fiul dispărut în urmă cu 18 ani, când a plecat de acasă să joace fotbal. Dragoş avea atunci 7 ani, s-a rătăcit şi n-a mai ştiut să ajungă acasă. A devenit un orfan care până marţi, când şi-a îmbrăţişat din nou mama, nu a încetat să-şi caute familia.

În România dispar, an de an, 3.000 de copii din care 90% sunt găsiţi de poliţişti. Restul micuţilor nu sunt la fel de norocoşi, spre disperarea părinţilor, care nu încetează să îi caute şi să spere că, într-o bună zi, vor putea sta la masă alături de fiul sau de fiica lor.

Un astfel de coşmar a trăit până marţi Mariana Enache, o femeie în vârstă de 42 de ani, al cărui fiu, Dragoş, a dispărut din localitatea Buhuşi, judeţul Bacău, pe 2 august 1996, cu puţin timp înainte să înceapă clasa I. Micuţul, care într-o lună urma să înceapă clasa I,  juca fotbal în apropierea casei, pe terenul de fotbal al şcolii, la doar 50 de metri distanţă. Îi spusese să nu stea mai mult de jumătate de oră.

Era fericită pentru că tocmai ce îi comandase hăinuţe noi din Istanbul. Mare i-a fost, însă, disperarea, când după o vreme a plecat să-l cheme pe băiat la masă şi nu l-a mai găsit nicăieri. Băiatul nu era nici pe terenul de fotbal, nici la casa bunicii, aflată la o aruncătură de băţ.

„Am aflat că s-a suit într-un tren, că l-ar fi certat controlorul şi că l-ar fi dat jos la a doua staţie. Am mers, disperată, desculţă, la poliţie. Am raportat dispariţia, dar mi-au spus să-l mai caut prin împrejurimi, că nu are cum să fie departe. Când am văzut că ei nu fac nimic, am început să-l caut de una singură”, a mărturisit Mariana.

Plimbat 18 ani între centrele de plasament

Din acel moment, băiatul, care a coborât în gara Chitila şi nu a mai ştiut să ajungă acasă, şi-a
petrecut 18 ani din viaţă prin instituţii de ocrotire a copiilor din municipiul Bucureşti şi din judeţele Argeş şi Braşov. La un moment dat a primit chiar şi o nouă identitate.

„Nu a trecut o oră din viaţa mea fără ca eu să-l caut. Am fost inclusiv la o turcoaică din Istanbul, să-mi citească în cafea. Am simţit mereu că o să îl revăd, dar la un moment dat n-am mai putut să rămân în România. Cheltuisem tot ce aveam, vândusem tot, bijuterii, mobilă, inclusiv casa, ajunsesem muritoare de foame. Atunci, am hotărât să plec în Italia”, a povestit femeia.  

Tot în Italia era şi în momentul în care reprezentanţii Poliţiei Române au contactat-o, să-i spună că un bărbat în vârstă de 25 de ani susţine că este fiul ei, după ce a citit un articol în presă despre copilul de 7 ani care a dispărut de acasă. Singurele amintiri pe care bărbatul le mai avea acum despre familia sa erau numele mamei sale, Maria (pe care însă o cheamă Mariana, dar căreia apropiaţii îi spun Maria) şi că în copilărie stătea atât la bloc, cât şi la curte, la bunica, lângă o gară. Ştia că mai avea o soră, pe nume Sibel.

„Simţeam că e copilul meu. Când am văzut fotografiile, am ştiut că este el. Apoi, testele ADN au confirmat. Eu, din mână, nu-l mai scap, nu-l mai dau la nimeni. Cei din jurul meu considerau că joc teatru sau că sufăr de probleme psihice. O mamă poate să ajungă şi aşa din cauza copilului ei”, a mai spus Mariana Enache.

Dumnezeu mi-a dat altă bogăţie: mi-a redat băiatul

Mărturiseşte că disperarea pe care a trăit-o în tot acest timp a făcut-o să fie foarte strictă cu cele două fiice ale sale, una în vărstă de 16 ani, cealaltă de 19 ani, care nu au avut voie să iasă afară mai mult de două ore pe zi. Încearcă să le ofere tot ce poate şi pentru asta îşi împarte cei 700 de euro pe care îi câştigă lună de lună în Italia, cu mare grijă.

„Am cerut de la Dumnezeu casă, am cerut bani şi nu mi-a dat niciodată. Săracă am fost şi săracă am să mor. Dar mi-a dat altă bogăţie, mi-a redat băiatul, ce să-i cer mai mult de atâta?”, se întreabă, cu lacrimi în ochi, femeia.

Dragoş va reveni, în curând, la identitatea sa adevărată. În 1996, când ajunsese în centrele de plasament, a plâns de multe ori spunându-şi numele şi explicându-le celor de acolo că are familie.

„Sunt bucuroasă şi fericită că am toţi copii lângă mine”, a spus şi mama fericită.

După 18 ani, o mamă şi fiul ei se întâlnesc în urma unui articol de presă