HIPNOTIZATORII. Şarlatanii care preiau cârma raţiunii. Cine face hipnoză pentru constipaţie, cancer, mărirea sânilor şi eliminarea părului nedorit

V-aţi lăsa hipnotizat de oricine vă promite că vindecă o oarecare fobie, depresii sau alte angoase? Dar dacă foloseşte aceleaşi resurse ca să vă scape şi de constipaţie, şi de pilozităţi nedorite? „Weekend Adevărul“ a intrat pe sub pielea unora dintre falşii hipnoterapeuţi din România exact aşa cum ei intră în portofelul şi apoi în mintea naivilor. Relaxaţi-vă, închideţi ochii şi citiţi. Sunteţi deja într-o stare de transă. Superficială.

Să presupunem că aveţi o problemă cu dezordinea din locuinţa dumneavoastră. Să presupunem că apelaţi la o persoană responsabilă, care să se ocupe de această problemă. Această persoană va deschide uşa, probabil va deschide şi fereastra, va aprinde lumina să vadă ce tablouri sunt desprinse din cui, ce rafturi sunt îndoite de greutăţi şi ce cărţi din bibliotecă s-au prăfuit. Şi-apoi, după ce va aşeza totul la locul lui, după ce va face curăţenie în cămăruţele locuinţei, va închide uşa şi vă va înmâna cheia.

Să prespunem acum că aveţi o problemă mai personală. Emoţională. Să fie o fobie oarecare, o depresie minoră, stres mult, orice. Să presupunem apoi că vreţi să rezolvaţi această problemă şi, în consecinţă, căutaţi tratamente, terapii, specialişti care să lucreze cu dumneavoastră, să vă ajute. Să îngăduim că alegeţi să intraţi în cabinetul unui hipnoterapeut. Să-i ascultaţi vocea calmă şi să-l lăsaţi să deschidă uşile subconştientului, să deschidă ferestre, să aprindă lumini, să şteargă praful. Şi-apoi, să închidă la loc fiecare cameră şi, evident, să vă înmâneze cheia.

Să presupunem acum că aceste două persoane pe care le poftiţi cu încredere în intimitatea dumneavoastră au bocancii plini de noroi, se împiedică de rafturi şi le doboară, închid ferestre în  loc să le deschidă şi lasă în urmă mai mare dezastru decât au găsit. Reporterii „Weekend Adevărul“ au vorbit cu aceşti oameni, le-au fotografiat glodul de pe ghete şi au aflat cât de bine se pricep ei la curăţenie. Am întâlnit şarlatani care cred că pacienţii lor le plătesc „taxa pe prostie“, am discutat cu oameni care spun că vindecă boli incurabile, schimbă culoarea irisului şi măresc sânii prin hipnoză şi „specialişti“ în hipnoză „prin webcam“. Parcă pentru astfel de oameni s-a făcut vizorul acela din mijlocul uşii.

„Pune palma în palma mea. O să vreau să apeşi cu toată forţa ta în palma mea. Apoi eu o să retrag mâna şi-o să spun cuvântul «Dormi» şi vreau ca tu să te laşi, să urmezi acea stare, ca şi cum ai dormi. Poţi să ţii ochii închişi. Apasă. Cu toată forţa ta, cu toată puterea. Apasă, OK, foarte bine şi... Dormi! Te laşi, te relaxezi tot mai profund, cu fiecare cuvânt pe care-l rostesc te relaxezi mai mult, cu fiecare mişcare de rotire a capului... Lasă la mine capul! Te relaxezi tot mai mult, cu cât te relaxezi mai mult, cu atât te simţi mai bine, cu cât te simţi mai bine, cu atât mai relaxat vei fi. Cu fiecare expiraţie a ta, te laşi, te duci tot mai adânc. Acum îţi las mâna şi tu vei fi tot mai relaxat. Acum! Bravo!“

Aceasta este o inducţie instantă şi acestea sunt vorbele dulci cu care Eugen Popa (foto), un carismatic hipnotist – Atenţie, nu hipnoterapeut! –, te duce în ceea ce se numeşte transă hipnotică. Cu toate că, practic, mâna ta este în mâna lui, ba chiar şi capul tău este între mâinile lui la un moment dat, Eugen Popa ţine să precizeze că hipnoza pe care el o practică nu este un act de subordonare, în care hipnotizatul este la mâna hipnotistului. Este, de fapt, un contract de acord între două părţi. „Eu dau o sugestie, iar persoana alege că o urmeze. Eu pun întrebări, ea dă răspunsuri. Lucrez cu materialul clientului“, spune Popa.

„AICI, IN STRADA“
Eugen Popa are o listă întreagă de certificări oferite de diverse foruri din Statele Unite ale Americii, dar nicio acreditare în România. Nici de psihoterapeut, nici de psihiatru, nici de hipnoterapeut. Şi, cu toate acestea, predă seminarii de hipnoză studenţilor de la Facultatea de Drept, la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa. Cu toate acestea, hipnotizează oameni cărora le spune că nu există boli incurabile, nici măcar cancerul, orice este posibil, viaţa nu este statică, niciun verdict nu e bătut în cuie, suntem într-o permanentă schimbare.

Hipnoza lui Eugen Popa are, totuşi, limitările ei. „Sigur că, dacă vine cineva cu metastază de grad 4, care mai are trei zile de trăit şi-mi spune să rezolv, nu pot. Dar atât hipnoza, cât şi terapiile alternative pot trata boli, dezechilibre emoţionale, sufleteşti, mintale, cazuri care nu pot fi rezolvate prin medicina clasică, cea alopată. Găseşte cauza, rezolv-o! Asta face hipnoza“, lămureşte el.

Nu e neapărat nevoie de un mediu aparte, nici măcar de un scaun sau de apropierea fizică dintre hipnotist şi hipnotizat, astfel că Eugen Popa realizează adeseori şedinţe de hipnoză prin Skype, la preţuri mai accesibile. „Odată, în Thailanda“, povesteşte hipnotistul, am avut o tânără de 20 şi ceva de ani cu atacuri de panică. M-a abordat într-o parcare, eram pe fugă amândoi, ea urmând să plece a doua zi, aşa că i-am propus să facem pe loc şedinţa. «Aici, în stradă?!», s-a mirat ea. Acolo am ţinut şedinţa, cu toată hărmălaia din jur, cu maşini şi motociclete trecând pe lângă noi. 40 de minute a durat şedinţa. Şi a fost de ajuns.“ A scăpat tânăra de 20 de ani de atacurile de panică? Greu de spus, ea a plecat a doua zi.

PATRU-CINCI CERERI DE HIPNOZA PE ZI
Totuşi, dacă e să-l întrebi pe Eugen Popa, el va spune că hipnoza este recomandată, practic, oricând, pentru că lucrează la acel computer care este mintea umană şi care poate fi setat şi resetat. „Care este aplicabilitatea minţii umane? Fără limită!“, îşi încheie pledoaria Eugen Popa.

Cu atâtea beneficii şi nicio contraindicaţie, aşa cum spune hipnotistul, nu e de mirare că interesul oamenilor pentru hipnoză este în continuă creştere. Zilnic, Eugen Popa are patru-cinci cereri de şedinţe sau de cursuri de hipnoză, fiindcă el şi formează viitori hipnotişti, îi învaţă tehnica mâinii căzute, a braţului tras sau pocnitul din degete contra unor sume între 280 şi 1.500 de euro.

DESPRE REINCARNARE
Vrei să-ţi aminteşti experienţe din vieţi anterioare? Se poate cu ajutorul tehnicii de regresie, care este una dintre multele aplicate în hipnoza realizată de Eugen Popa. „În Thailanda, o doamnă mi-a cerut să îi vindec fobia de câini. După ce a intrat în transa hipnotică, s-a văzut pe o stradă dintr-o suburbie a Parisului, pe la anul 1860. Era noapte şi vizualiza exact caldarâmul pe care mergea. A fost atacată de o haită de câini şi sfârtecată. A fost de-ajuns să lucrăm într-o singură şedinţă. Când m-a întâlnit, soţul ei mi-a povestit că de atunci, ea îl trage în mijlocul câinilor şi se bagă între ei, să vadă dacă îi mai este frică“, povesteşte Popa.

Ce spun hipnoterapeuţii cu patalama?

De ce e important ca o persoană cu un evident potenţial de înţelegere a hipnoterapiei să-şi tocească sacoul în dreptul coatelor pe băncile facultăţii, numai ca să obţină un certificat de practică? Până la urmă, din moment ce metoda folosită de-un amator funcţionează, de ce să mai aştepte câţiva ani până s-o pună în practică?

Profesorul Ion Dafinoiu (foto), decanul Facultăţii şi Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la Universitatea „A.I. Cuza“ din Iaşi şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană (ARHTE) explică de ce falşii hipnoterapeuţi, fără studii în domeniu, sunt periculoşi. „Una e să induci o transă hipnotică şi alta e să foloseşti această metodă în scop terapeutic. Cel mai simplu, în hipnoterapie, e să induci hipnoza, lucru pe care-l pot face şi şarlatanii. Problema e că ei se limitează la asta, în vreme ce tratamentul cuprinde o mulţime de alte etape pe care ei nu le cunosc.“

Mai precis, ce se poate întâmpla? Profesorul Dafinoiu spune că, în urma hipnoterapiei neautorizate, problema unei persoane poate rămâne nerezolvată, iar asta-l poate determina să creadă că, de fapt, nu există rezolvare. Descurajat, va renunţa la terapie chiar atunci când are mai mare nevoie de ea. „În plus, există tulburări psihotice, halucinaţii, deliruri pe care un fals terapeut le poate amplifica. Apoi, poate stimula o oarecare dependenţă de serviciile lui, cu unic scop comercial“, avertizează Dafinoiu.

George Oancea, hipnoterapeut formator şi vicepreşedintele aceluiaşi for, se plânge că, potrivit legislaţiei în vigoare, oricine îşi poate face o societate comercială pe care s-o numească „Asociaţie“. Astfel, Colegiul Psihologilor din România, autoritatea care trebuie să ateste dreptul de practică al terapeutului, este legat de mâini şi de picioare. „Există un vid legislativ, aşa că se braconează puternic pe terenul hipnoterapiei“, explică Oancea.

Capcana în care cad cel mai des românii este cea a denumirilor, spun specialiştii de la ARHTE. Astfel, ar trebui făcută diferenţa între hipnoterapeut şi hipnotist, întrucât cei din urmă îndepărtează hipnoza de funcţia ei terapeutică, oferindu-i, mai degrabă, o valenţă mistică.

Patru ani şi jumătate de specializare

În primul rând, trebuie ştiut că hipnoza nu este o metodă de terapie în sine. Nu este normal să te duci la cineva care să-ţi promită că-ţi poate rezolva problemele dacă nici nu te-a cunoscut bine şi te şi hipnotizează aşa, în stradă, se revoltă specialiştii în hipnoterapie acreditaţi de toate forurile naţionale îndreptăţite.

Hipnoza trebuie să funcţioneze în cadrul unei terapii. Sunt două asociaţii la noi în ţară care fac cursuri şi oferă acreditare psihologilor şi psihoterapeuţilor pentru a putea practica hipnoterapie: Asociaţia Română de Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană, condusă de prof. dr. Ion Dafinoiu, şi Asociaţia de Hipnoză şi Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală, condusă de psihoterapeuta Irina Holdevici
.
Mai precis, un hipnoterapeut adevărat trebuie să aibă studii de specialitate, să fie psiholog sau medic, să urmeze o formare care înseamnă 600 de ore de curs, care durează, în medie, patru ani şi jumătate. Aceste 600 de ore sunt împărţite astfel: partea I – formarea de bază, de 200 de ore, partea a II-a – stagiul clinic supervizat, de alte 200 de ore, şi partea a III-a – program de dezvoltare personală, tot 200 de ore. 

Psihoterapeuţii acreditaţi pentru practicarea hipnoterapiei trebuie să fie şi membri ai Colegiului Psihologilor din România, forul care ţine evidenţa profesională a psihologilor. De altfel, specialiştii atrag atenţia că nu este suficient să fii, pur şi simplu, psihoterapeut, pentru a putea practica hipnoterapie, ci trebuie să ai o acreditare specifică în acest sens.

ŞI EUGEN POPA AR FI VRUT LA HIPNOTERAPEUTI
Întors de la cursuri, din SUA, hipnotistul Eugen Popa ar fi dorit să devină şi el hipnoterapeut, brevetat de o asociaţie acreditată. Astfel, a luat legătura cu profesorul Dafinoiu şi a cerut diplomă. „Păi, ce? E nevoie să am şi facultate?“, s-a mirat Popa atunci când a înţeles ce trebuie să conţină „dosarul“ de admitere în Asociaţie. Aşa că şi-a făcut el asociaţia lui pe care o conduce. Este vorba despre Asociaţia Română de Hipnoză, nerecunoscută, însă, de breasla hipnoterapeuţilor acreditaţi.

Andrei Loiso, hipnotist : „Poţi să-i spui taxa pe prostie, dacă vrei“

Andrei Loiso (foto) nu promite tămăduiri absolute. E un pic mai rezonabil, dar tot garantează, printre altele, „regresii hipnotice în existenţa curentă şi în alte vieţi, îmbunătăţirea memoriei, eliminarea obiceiurilor nedorite, îmbunătăţirea performanţelor sportive“. Are două sau trei şedinţe de hipnotism pe zi. Nu de hipnoterapie, pentru că spune că nu e hipnoterapeut, ci de hipnotism, pentru că el spune că e hipnotist. „Folosesc hipnoza ca un instrument de comunicare, sunt un facilitator.“ Are îngăduinţă pentru „impostori“, chiar şi pentru cei care promit vindecarea de boli incurabile. Până la urmă, spune el, tot răul spre bine: oamenii oricum mor, măcar să se simtă bine pân-atunci. Nu vede nimic cinic în asta.

„Weekend Adevărul“: De ce vin oamenii la dumneavoastră?
Andrei Loiso: În general, oamenii vin deschişi, vin OK, iar majoritatea obţin rezultate foarte bune pe aplicaţii nonclinice: renunţat la fumat, mâncatul în exces, probleme de greutate, teama de a vorbi în public, vin cu o tristeţe, o teamă, o vinovăţie, cu anumite credinţe şi emoţii limitative. Mai vin foarte mulţi
să afle informaţii.

Ce să afle?
Despre experienţele din vieţi anterioare. Dacă mintea lor subconştientă le aduce aceste informaţii, eu îi pot ajuta. Ca să vadă ce-au făcut într-o existenţă anterioară, într-o regresie. Vor să-şi afle scopul în viaţă, de ce au anumite tipare de comportament.

Vin să-şi mărească sânii?
Am făcut pentru mărire de sâni, dar nu mai fac.

Şi a funcţionat?
Sunt nişte studii făcute de americani, deci nu eu am făcut acele studii. Chestiile astea se pot face, eu am acest program şi ştiu cum se face. Prin sugestie, poţi stimula creşterea sânilor.

„CUMPĂRĂ SPERANŢA. CUMPĂRĂ EFECT PLACEBO!“
Aveţi concurenţă? Câţi hipnotişti or fi?
Sunt foarte puţini specializaţi pe hipnoză. Practic, concurenţii mei sunt pregătiţi de mine: vin la cursurile mele şi îi pregătesc. Doresc să creez hipnotişti cu intenţii pozitive, nu negative, care ştiu să lucreze şi să ajute oameni.

Ce intenţii negative pot avea?
Să te foloseşti de hipnoză pentru a încerca să manipulezi oamenii. Există posibilitatea de a influenţa foarte uşor un om. Nu doar prin hipnoză, chiar şi printr-o conversaţie.

Nu sunteţi impostor?
Eu dau oamenilor informaţiile pe care pot eu să le dau, la fel cum oricine dă informaţii. Ceea ce omul alege să creadă şi să facă e treaba lui. În momentul în care tu arăţi că ăsta e impostor, că ăla e băiat bun, tu emiţi o judecată şi tu influenţezi acea persoană.

Dar putem spune că un om care preferă hipnoza e expus unui risc de a ajunge la un impostor?
Intenţia lui negativă poate fi în zona pecuniară. Adică omul vine, plăteşte, i se promite marea cu sarea şi nu se întâmplă. Dar nu cred că-i o chestie negativă.

Cum să nu fie?
Omul ăla are nevoie să creadă în aşa ceva. Chiar dacă nu se întâmplă, omul crede.

Păi, cumpără speranţa?
Da, cumpără speranţa! Cumpără efect placebo! S-ar putea să-l ajute foarte bine. Îşi cumpără o doză de credinţă. Aşa că nu-i neapărat un impostor, un om negru. Asta-i o gândire romantică: ori e rău, ori e bun. În realitate, nu există aşa ceva, iar eu ştiu foarte bine ce-nseamnă realitatea. Şi ăla care e impostor cu bună ştiinţă poate oferi ceva bun. Nu cred că, la final, e un lucru rău. Omul întotdeauna are posibilitatea de a alege ce vrea să cumpere.

Efectul placebo poate nu funcţionează.
Diferenţa o face credinţa pe care o are omul că funcţionează. Presupui că oamenii care merg la un şarlatan sunt păcăliţi. Eu aş fi de altă părere. Omul respectiv îţi vinde un lucru despre care ştie că nu funcţionează. Îţi spune că te vindecă de cancer. Dar cei care vin la acest om cred în această vindecare. Mai pot fi consideraţi şarlatani?

Da. Mor oamenii.
(râde) Nu chiar. Ideea e ca eu să nu mă erijez în medic. Dar dacă un bolnav de cancer vine, pot să-i spun: „Te-aş putea ajuta cu hipnoză“. E OK. Mai e o înşelătorie?

Sigur că da.
E greu de spus. De ce este?

Profitaţi de naivitatea oamenilor.
Oamenii aceia vor să vină, iar eu pot să-i ajut să se simtă mai bine. Nu mă substitui medicului. Dar, în fine, văd că v-aţi lansat într-o cruciadă de demascare a „şarlatanilor“. O ţară-ntreagă şi-a vândut locuinţa să bage bani la Caritas. Şi aia e hipnoză! Hipnoză în masă! Acolo sunt chestiile grele. Aşa, că sunt diverşi terapeuţi, mi se pare o goană după vrăjitoare. Oamenii aleg să creadă ce vor. Şi vor. Vin de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni. Ce e rău în asta? În funcţie de cât îl duce mintea, omul alege.

E o selecţie naturală?
O selecţie naturală. Poţi să-i spui taxa pe prostie, dacă vrei. Dar taxa asta o plătim cu toţii în câte-un moment al vieţii. E o chestie foarte vagă. Oricum, noi toţi ne hipnotizăm unii pe alţii în fiecare zi, every day, aproape constant. Hipnoza e o stare normală, naturală, e o refocusare a atenţiei şi o reschimbare a atenţiei. Un profesor la şcoală te hipnotizează, televizorul la fel, un film. Voi puteţi să faceţi hipnoză în scris.

Specialistul în hipnoza prin Skype centrată pe constipaţie sau cancer

Attila Ternei (foto) este pentru hipnoză cum e shaorma pentru fast-food: cu de toate. Spune că e magnetist, mesmerist, hipnotist, specialist în magnetism din java, hipnomagnetic coach, orice-ar putea însemna toate lucrurile astea.

Attila Ternei locuieşte în Cluj-Napoca şi spune că, în urma studierii a „diverse sisteme şi metode“, se pricepe, printre altele, la: bulimie, uşurarea situaţiei în cazuri de cancer, slăbit 16 kilograme în şase săptămâni, remodelarea sânilor, constipaţie, „aş face dacă aş putea“, rosul unghiilor, îndepărtarea părului nedorit de pe corp, citire rapidă, eliminare celulită, pierderea unei persoane iubite, înroşirea feţei. Îl recomandă faptul că e prima şi singura persoană din România care are competenţe şi practică domeniul „Magnetim – Fascinaţie şi Fiziologie Quantică“.

„CE FAC E DOAR O MANA DE AJUTOR“
Practic, ce face el? Cum face cu energiile astea tămăduitoare? „Practic, prin diverse atitudini şi imagini, ne putem crea starea, realitatea pe care ne-o dorim. Ceea ce fac este doar o mână de ajutor în a vizualiza unele aspecte ascunse ale vieţii, aspecte pe care, din cauza limitărilor personale, nu le vedem. Odată ce o persoană vede din alt punct de vedere o situaţie expusă, reuşeşte să vadă şi soluţii, exact cum ar vedea o situaţie în ansamblu“, scrie Attila Ternei pe site-ul personal (n.r. – reporterii „Weekend Adevărul“ au păstrat doar topica, nu şi ortografia originală).

În cazul programelor audio personalizate, folosind tehnicile speciale de înregistrare, diverse tehnici stereo şi subliminale, paraliminale sau omniliminale, se pot obţine schimbările dorite prin ascultarea zilnică a sesiunii audio. Attila Ternei hipnotist, mesmerist etc.

Una dintre abilităţile speciale ale lui Ternei este însă hipnoza la distanţă, online. Hipnoza prin Skype. O numeşte hipnoză directivă şi spune că poate fi de ajutor în cazul oricăreia dintre problemele de mai sus. De pildă, în cazul procrastinării (n. r. – englezism care se traduce prin obiceiul de a amâna anumite sarcini), e nevoie de cinci şedinţe online. 200 de lei pentru fiecare şedinţă. Nu există reduceri pentru ziarişti, spune Ternei, însă, în cazul în care sunt plătite în avans patru şedinţe, a cincea e gratis. Discuţiile prin webcam durează, în medie, două ore, iar rezultatul e garantat. Ternei spune că a mai avut zeci de astfel de cazuri, toate rezolvate cu succes.

SUGESTIILE DIN URECHE SI INFLUENTA LOR
În plus, gratis, poate oferi programe audio, adjuvante terapiei: „E vorba de nişte programe audio, în varianta subliminal şi triliminal“. Cum adică, triliminal? „În urechea stângă sunt nişte sugestii care stimulează emisfera stângă, în urechea dreaptă – nişte sugestii care stimulează emisfera dreaptă şi, în plus, alte sugestii care stimulează subconştientul.“ Şi, dacă merge bine treaba cu procrastinarea, în urma experienţei cu pacienţii, Ternei sugerează că ar trebui făcut ceva şi cu atacurile de panică.

Hipnotiştii nu încalcă nicio lege

Deşi hipnoterapeuţii au luptat ani întregi ca să ne scoată din minte asocierea dintre hipnoză şi ocultism, o legătură cu vrăjitoria tot există. La fel cum nu poţi da în judecată o vrăjitoare pentru că nu te-a căsătorit cu alesul inimii tale, sau, în orice caz, nu ai avea câştig de cauză, tot aşa nu poţi da în judecată un hipnotist, nici măcar un hipnoterapeut pentru că nu ţi-a mărit sânii sau nu te-a tratat de depresie.

„Noi suntem într-o situaţie particulară, în măsura în care în România nu există nici măcar o lege a psihoterapiei şi, deci, nici recunoaşterea meseriei de psihoterapeut. Ceea ce face ca, de fapt, această practică să funcţioneze într-un fel de vid legislativ. Nu e un vid complet. Colegiul Psihologilor din România are o metodă a sa de acreditare. Nefiind recunoscută psihoterapia, nu există malpraxis aici. E ca la vrăjitoare. Nu-mi dau seama dacă persoanele acestea pot fi acuzate de escrocherie, că ar trebui să ai un cadru legislativ faţă de care să se manifeste escrocheria.  Ei nu încalcă nicio lege“, explică medicul psihiatru Radu Teodorescu (foto), preşedintele Asociaţiei Române de Psihiatrie Comunitară, acreditat şi el de Colegiul Psihologilor din România.















ÎTI POTI „AMINTI“ LUCRURI CARE NU S-AU INTAMPLAT
Pentru elucidarea efectelor adverse pe care le poate avea hipnoza realizată de persoane cu rele intenţii, medicul aminteşte despre un adevărat fenomen care a existat, la începutul anilor ’90, în Statele Unite: moda amintirilor reprimate scoase la iveală prin hipnoză.

Hipnotiştii porneau atunci de la premisa că aproape toate femeile au fost violate de cineva din anturajul lor, cel mai probabil, de tatăl lor. Că, fiind un traumatism de anvergura asta, femeile nu-şi aduc aminte,  sau erau foarte mici pentru ca amintirile astea să se constituie. Prin intervenţiile hipnotiştilor, care erau bazate pe sugestie, adică o formă light de hipnoză, femeile acelea erau convinse că evenimentul respectiv ar fi avut loc. A urmat un fel de epidemie de femei care descopereau că fuseseră violate.

„Vă daţi seama ce consecinţe avea acest lucru asupra femeii, care până atunci fusese fericită şi avea o familie normală. Lucrurile au căpătat anvergură, după care s-au făcut asociaţii de părinţi care dădeau în judecată hipnotiştii, aceste «amintiri» nefiind adevărate. Au fost şi documentare care arătau că, de fapt, terapeutul inducea aceste amintiri. Deci erau false amintiri. Până la urmă, toate asociaţiile profesionale au condamnat explicit această metodă de recuperare a amintirilor reprimate“, spune medicul Radu Teodorescu.

RISC DE EPISOADE PSIHOTICE
„Tulburarea obsesiv-compulsivă cu care fusesem diagnosticată era în regresie. Nu mai luam medicamente de mulţi ani, acţionam şi gândeam ca un om normal. În urma hipnozei, starea s-a agravat“, le povesteşte Clara P. unor forumişti interesaţi de hipnoză. Tulburarea obsesiv-compulsivă îi face pe oameni să aibă o reală fobie de microbi, să se teamă permanent că nu au dus un lucru la bun sfârşit şi să verifice de nenumărate ori dacă au încuiat uşa, de exemplu.

„Să fiţi foarte prudenţi în alegerea unui astfel de tratament! În urma unei singure şedinţe de hipnoză, eu am făcut un episod psihotic acut şi a trebuit să mă internez! E adevărat că au concurat la asta mai multe cauze, dar cred că ar fi cel mai bine să luaţi legătura cu pacienţi care au avut rezultate pozitive“, povesteşte femeia. Cazul său nu este însă singular. Deşi fiecare hipnotist se prezintă prin testimonialele de la foştii săi pacienţi – ori clienţi, cum preferă să le spună –, riscul ca metodele lor, netestate clinic, să aibă un rezultat similar este indefinit.

Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“.