Efectul „Olguţa“ asupra concediului de creştere al copilului: dublarea! Cât de eficientă şi realizabilă este propunerea

Mamele nu consideră că prelungirea concediului ar fi o idee bună

Intenţia guvernanţilor de a prelungi de la 2 la 4 ani concediu de creştere al copiilor nu este văzută cu ochi buni de părinţii activi şi de specialiştii în recrutare. Aceştia susţin, la unison, că persoanele respective vor fi deprofesionalizate şi că măsura ascunde, de fapt, lipsa accesului la servicii de educaţie timpurie, respectiv creşe şi grădiniţe accesibile oricărui buzunar.

Vestea că Guvernul ia în calcul o posibilă prelungire a concediului de maternitate de la doi la patru ani a stârnit numeroase controverse. Societatea civilă susţine că măsura, coroborată cu o eventuală plafonare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu va face altceva decât să contribuie la scăderea natalităţii în special în rândul clasei de mijloc, a populaţiei active care plăteşte taxe şi impozite.

Deprofesionalizarea mămicilor sau a taţilor care aleg să rămână în concediul de creştere al copilului ar fi, de departe, cea mai mare problemă pusă pe tapet. Asta pentru că angajatorii ar avea la dispoziţie şi pârghiile necesare pentru a desfiinţa posturile la doar o lună de la revenirea în câmpul muncii al părintelui. 

Vestea că proaspetele mămici vor putea alege să stea acasă 4 ani în concediu de creştere a copilului a fost dată de vicepremierul Sevil Shhaideh într-o emisiune televizată.

„Orice fel de intenţie de a modifica acest cadru legislativ nu va duce la altceva decât la o lipsă de predictibilitate pentru familiile care îşi doresc să aibă copii. Şi-au făcut planificarea, şi-au luat concediu, au discutat cu angajatorii. Nu ar fi corect să se schimbe regulile în timpul jocului iar dacă o astfel de modifcare ar intra în vigoare ar fi nevoie de o perioadă tampon, de 12 luni cel puţin, pentru ca cei care şi-au întemeiat o familie să poată face această tranziţie mai uşor”, este de părere Ana Măiţă, preşedintele Asociaţiei Mame pentru Mame care a adăugat că nicio altă ţară europeană nu oferă un astfel de „beneficiu” părinţilor. În schimb, spre deosebire de noi, restul statelor europene oferă un sistem de îngrijire şi educaţie timpurie a copilului, respectiv creşe şi grădiniţe.

Efect previzibil: va scădea natalitatea

O primă consecinţă ar fi, în opinia specialiştilor, scăderea natalităţii pe fondul acestei lipse de predictibilitate. „Trebuie reanalizată această propunere, n-ar face decât să descurajeze natalitatea în rândul celor cu venituri medii şi mari, care sunt plătitori buni de taxe şi impozite”, a spus Măiţă. O a doua consecinţă a prelungirii concediului de creştere al copilului de la doi la patru ani ar fi ieşirea din câmpul muncii a mamei sau a tatălui care beneficiază de o astfel de indemnizaţie. 

„Scoţi omul din piaţa muncii. După patru ani e ca şi cum angajatorul ar aduce un şomer pe postul respectiv. Angajatorii îi vor descuraja pe viitorii părinţi pentru că patru ani, în ziua de azi, într-o dinamică a pieţei muncii cum e cea de acum, este enorm. Cei care se întorc după atâta vreme au nevoie de minimum unul sau doi ani ca să intri în ritm. S-ar fragiliza şi mai mult posturile acelor angajaţi”, a completat Ana Măiţă, arătând că pentru copil o perioadă de doi ani de stat cu părintele este mai mult decât suficientă. 

„Este esenţial ca după aceşti doi ani să înceapă integrarea în colectivitate. Acesta e şi motivul pentru care cerem reţea extinsă de grădiniţe, pentru că există aceste nevoi, dar în România accesul la educaţie timpurie e o mare problemă”, a continuat preşedintele Asociaţiei Mame pentru Mame. 

O mamă care stă fără job 4 ani, deprofesionalizată complet

Şi specialistul în resurse umane Gabriel Chicioreanu arată că o dublare a perioadei concediului de maternitate nu ar fi viabilă şi nici necesară. „După patru ani le-ar fi greu să se integreze pentru că firmele în acest timp ocupă postul respectiv. În astfel de situaţii, chiar şi după doi ani, mama revine la locul de muncă, e deprofesionalizată, mai e ţinută o lună de angajator, apoi află că i s-a desfiinţat postul”, a completat recrutorul. 

Nici măcar mămicile nu ar opta pentru o astfel de variantă, dacă ea ar fi adoptată de guvern. Spre exemplu, concediul de maternitate al Janetei Rădescu din Bucureşti expiră în câteva luni. De la începutul anului a început să verifice constant site-urile de locuri de muncă, dar şi să vadă care sunt opţiunile pentru a-şi duce micuţa în colectivitate.

„Personal nu aş lua în calcul această variantă, în primul rând pentru că un copil, după doi-trei ani, are nevoie de socializare, are nevoie de educare continuă, iar toate acestea le poate face acasă cu tine ca părinte, dar mult mai bine le face la creşă sau grădiniţă, măcar câteva ore pe zi. În al doilea rând, este vorba de tine pe plan profesional. În patru ani te vei rupe de tot ceea ce înseamnă birou, colegi, socializare. Chiar dacă nu îţi doreşti acest lucru, asta se va întâmpla deoarece priorităţile tale sunt altele. Acesta este cazul meu, dar sunt atâtea mame casnice care probabil ar privi cu ochi buni această prelungire şi e de înţeles, le ajută să aibă un venit constant în aceşti patru ani”, a explicat tânăra mămică pentru „Adevărul”. 

„De ce să nu dăm cărţile pe faţă, acest concediu de maternitate nu este privit deloc cu ochi buni de către angajatori. Aceştia se simt lăsaţi de izbelişte, se nasc frustrări şi nemulţumiri, care nu aduc nimic bun pentru niciuna dintre părţi. Până la urmă, atât părintele, cât şi angajatorul, îşi văd interesul personal”, a completat ea.

Ce ar însemna plafonarea indemnizaţiilor 

Şi aceasta nu este singura surpriză pe care politicienii o pregătesc pentru proaspeţii părinţi. La un an de la momentul în care plenul Camerei Deputaţilor a adoptat  legea prin care indemnizaţia de creştere a copilului a fost stabilită la 85% din veniturile părintelui şi se acordă pentru o perioadă de doi ani, fără niciun plafon, ministrul Muncii a anunţat că plafonarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului va opri o înşelătorie a statului român. Lia Olguţa Vasilescu anunţă plafonarea indemnizaţiilor în condiţiile în care actuala lege a fost puternic susţinută de PSD şi criticată de Guvernul tehnocrat, care spunea că nu sunt resurse bugetare. 

”Nu putem ţine cont de efortul bugetar dacă vorbim de copii”, afirma în replică la acea vreme Rovana Plumb, care conducerea Comisia de muncă a Camerei Deputaţilor.

„Să iei 35.000 de euro timp de doi ani de zile de la statul român doar pentru că ai un copil în creştere este mult prea mult. Nu există aşa ceva în toată această lume”, a arătat ieri ministrul Muncii, precizând că există discuţii potrivit cărora plafonul să fie stabilit la un nivel maxim situat între 5.000 şi 10.000 de lei. 

Reacţia opoziţiei nu a întârziat să apară. Astfel, preşedintele interimar Raluca Turcan a susţinut că intenţia de a replafona indemnizaţia pentru creşterea copilului este o „porcărie” şi denotă o lipsă de viziune din partea actualilor guvernanţi. 

„Pe fond este o porcărie, pentru că actualii guvernanţi trebuie să fie foarte preocupaţi mai ales din perspectiva majorărilor salariale pe care le promit de stadiul strângerii şi colectării veniturilor la buget. Ei nu înţeleg lucrul acesta şi sunt mai tentaţi să încurajeze formele de nemuncă, dovadă că nu se ating de partea de ajutoare sociale nemeritate de o bună parte dintre beneficiari, dovadă că limitează această idemnizaţie pentru creşterea copilului, blocând în felul acesta să se întoarcă în câmpul muncii mai multe mame care nasc dar care doresc să îşi reia activitate”, a declarat Turcan. 

Specialistul în recrutare Gabriel Chicioreanu a admis că au fost situaţii aberante în care indemnizaţiile pentru creşterea copiilor au atins sume foarte mari, dar spune că aceste situaţii au fost punctuale iar statul ar avea pârghiile necesare pentru a le investiga. „Sunt câteva persoane cu situaţii excepţionale, 1.000 de dosare care însumează indemnizaţii de 12 milioane de lei. Ele ar putea fi analizate în particular, cum s-a întâmplat şi cu cazul din Sibiu”, a declarat şi Ana Măiţă. 

3.400 de lei - plafonul maxim până în 2016

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, în martie 2016, în calitate de for decizional, legea prin care indemnizaţia de creştere a copilului a fost stabilită la 85% din veniturile părintelui şi se acordă pentru o perioadă de doi ani, fără niciun plafon. Până atunci, plafonul maxim era de 3.400 de lei.