Dinescu şi Revoluţia

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mircea Dinescu, pe 22 decembrie 1989, în mijlocul grupului din  Studioul 4 al TVR
Mircea Dinescu, pe 22 decembrie 1989, în mijlocul grupului din Studioul 4 al TVR

Poetul-disident avea susţinere diplomatică din Occident şi făcea vizite la Moscova. Pe 22 decembrie 1989, el a aflat de fuga lui Ceauşescu de la ambasadorul Olandei la Bucureşti, Coen Stork.

La 22 de ani de la Revoluţie, este tot mai clar că personajele principale ale acelor zile nu au ajuns întâmplător în miezul evenimentelor. Mircea Dinescu, omul care la 22 decembrie 1989 apărea la Televiziune şi anunţa fuga dictatorului, pare să fi fost pregătit din timp pentru un astfel de moment psihologic, după cum o arată acţiunile sale din zilele Revoluţiei, dar şi dinainte de 1989. Multe dintre ele au însemnat critici dure la adresa regimului ceauşist, curaj pentru care poetul şi-a asigurat o mare doză de respect. Este de notat, totuşi, că aceste acţiuni s-au intensificat tocmai pe parcursul anului de graţie 1989 şi au avut în spate susţinerea entuziastă a unor diplomaţi occidentali.

Sub perdeaua unei atitudini scârbite, Dinescu a vorbit puţin, după 1989, despre implicarea sa în Revoluţie. A făcut-o, de obicei, în presa străină, unde i s-au pus întrebări de genul „vă simţiţi un erou?" şi unde a susţinut că a ajuns la Televiziune dintr-o întâmplare.  În septembrie 2009, într-un interviu acordat cotidianului austriac „Die Presse", Mircea Dinescu povestea: „Am fost acasă când a început Revoluţia. Ca urmare a unui interviu acordat de mine revistei «Libération», eram arestat la domiciliu.

Interviul a apărut pe 17 martie 1989. A doua zi am fost chemat la «România literară», unde eram  redactor, şi dat afară. Şi am stat acasă şi am scris poezii până pe 22 decembrie. La poartă la mine erau şase securişti pe tură. Pe 22 decembrie a venit o vecină şi mi-a zis că au fugit securiştii. Am ieşit şi nu mai era acolo maşina care stătuse 10 luni. Am ieşit în stradă, m-a recunoscut Domokos Géza şi a oprit coloana de tancuri: «Domne, ăsta-i Mircea Dinescu, poetul de la Europa Liberă!». Şi am fost aruncat în sus de trei ori, prins o dată şi pus pe tanchetă, ca într-un film prost despre revoluţia cubaneză, cu drapelul roşu spre Televiziune".

Există însă o serie de coincindenţe cel puţin ciudate în spatele apariţiei lui Dinescu la Televiziune. În ianuarie 1988, noul ambasador al Olandei la Bucureşti a fost numit Coen Stork. Ajuns în România, acesta a intrat în contact cu o serie de disidenţi, printre care şi Mircea Dinescu, care participa frecvent la recepţiile organizate de diplomatul batav.

Ajutorul ambasadorului olandez

Într-un interviu acordat în 2007 revistei „22", Stork recunoaşte că trimitea foarte des în Olanda rapoarte despre disidenţa din România şi dezvăluie cum l-a ajutat pe Dinescu să critice regimul Ceauşescu în presa occidentală. „La începutul lui 1989, Mircea Dinescu a fost intervievat de un jurnalist parizian de la «Libération», iar acel interviu a devenit faimos. Jurnalistului îi era teamă să nu fie percheziţionat şi să nu-i fie confiscat interviul. Aşa că l-a lăsat acolo, acasă la Dinescu.

Nici nu era finalizat. Mircea Dinescu m-a anunţat că avea să-mi dea ceva şi am fost eu însumi acasă la el; mi-a dat interviul şi mi-a spus că ar fi minunat să-l expediez la o adresă din Paris. Singurul lucru pe care puteam să-l fac era să-l expediez prin intermediul valizei diplomatice, ceea ce era complet interzis, pentru că nu poţi să trimiţi prin curier diplomatic scrisori personale ale altora. L-am pus într-un plic şi l-am expediat prin curier diplomatic. Astfel, interviul lui Dinescu a ajuns la «Libération» şi am fost fericit pentru asta", a povestit Coen Stork.

În interviul cu pricina, Mircea Dinescu critica în termeni duri regimul Ceauşescu. Declaraţiile sale au făcut vâlvă în Occident, motiv pentru care poetul a fost pus sub arest la domiciliu. Pe 22 decembrie 1989, Coen Stork se afla la Amabasada SUA, alături de ambasadorii altor ţări occidentale, când a aflat vestea plecării lui Ceauşescu de pe sediul Comitetului Central. „De la Ambasada SUA m-am dus direct la Dinescu, pe strada Bitolia unde locuia el, ca să-i spun ce s-a întâmplat. Un securist îmbrăcat civil a încercat să mă oprească. Atunci a ieşit Mircea din casă împreună cu soţia, Maşa. Am strigat: «Mircea, Mircea, s-a terminat!»".

La 20 de ani de la Revoluţie, Stork vine în România cu o echipă de televiziunea olandeză, care îi ia declaraţii şi lui Dinescu pentru emisiunea „Netwerk". Poetul recunoaşte, pentru prima dată, acest episod şi contrazice varianta pe care tot el a povestit-o în ultimele două decenii şi în care spunea că o vecină l-a anunţat de dispariţia securiştilor din faţa casei sale.

Pentru televiziunea olandeză, Dinescu povesteşte: „La auzul vocii am ieşit în curte şi i-am văzut pe securiştii care-mi supravegheau casa cum încercau să-l împingă pe Stork înapoi spre maşina cu care venise. Eram liber! Mi-am tras repede un pulover pe mine şi am ieşit în stradă, eu locuind aproape de Televiziune". La scurt timp după întâlnirea cu Stork, Dinescu pleca la Televiziune pe tancul „de ocazie" pe care - conform spuselor sale - a fost urcat la îndemnul lui Domokos Géza.

Domokos Géza, mereu la locul potrivit

E momentul să fixăm în timp toate aceste întâmplări. Ceauşescu şi-a luat zborul de pe sediul CC al PCR la ora 12.09, iar Dinescu a ajuns la TVR în jurul orei 12.45 şi a intrat în direct, adresându-se poporului român, imediat după ora 13.00. E drept că nici nu a avut de parcurs un traseu lung, dat fiind că distanţa dintre Dorobanţi (unde locuia poetul) şi Televiziune este de circa un kilometru.  

Coincidenţele nu se opresc aici. Domokos Géza era în relaţii apropiate cu acelaşi ambasador Coen Stork, cu care avea şi întâlniri conspirative înainte de 1989. „Domokos Géza stătea undeva lângă reşedinţa mea. Stătusem doi ani lângă el fără să pot să-i vorbesc. De două ori s-a întâmplat să ne întâlnim în timp ce îmi plimbam câinele, şi am vorbit pentru două minute, însă era foarte greu cu toţi miliţienii aceia care raportau că Domokos Géza a vorbit cu un ambasador străin, ceea ce era foarte riscant pentru el", a rememorat Stork.

Géza a făcut parte, alături de Mircea Dinescu şi de alţi disidenţi care înainte de Revoluţie frecventau recepţiile lui Coen Stork, din Consiliul Frontului Salvării Naţionale, organ de conducere provizoriu înfiinţat în zilele Revoluţiei. În martie 1990, Domokos Géza a jucat un rol important şi în evenimentele sângeroase de la Târgu-Mureş, unde s-a aflat în fruntea mişcării maghiare de autonomie a Ardealului. El a fost şi primul lider al UDMR.

Acţiunile din Prefaţă

- Acţiunile întreprinse de Mircea Dinescu împotriva regimului în 1989, aşa cum apar în prefaţa cărţii „Moartea citeşte ziarul", apărută în limba română, în vara anului 1989, la Rotterdam (Olanda).

- 14 martie: Mircea Dinescu este concediat din redacţia „României literare" pentru motivul că ar întreţine relaţii prieteneşti cu ambasade occidentale.

- 17 martie: „Libération" publică un interviu luat lui Dinescu, un rechizitoriu al sistemului din România, trimis la Paris prin ambasadorul olandez Coen Stork.

- 10 aprilie: peste 60 de scriitori români din exil se declară solidari cu Dinescu şi cu ceilalţi scriitori români protestatari.
l 21 aprilie: poeme de Mircea Dinescu sunt publicate în Basarabia (pe atunci Republica Socialistă Sovietică Moldovenească).

l 2 mai: ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti protestează faţă de interdicţia de a-l vizita pe Dinescu acasă.

- 21 iunie: Dinescu primeşte premiul Festivalului Internaţional de Poezie de la Rotterdam (Olanda).

- 11 noiembrie: Dinescu publică un eseu în publicaţia germană "Frankfurter Allgemeine Zeitung", în care critică regimul ceauşist.

- 22 decembrie: Mircea Dinescu apare la Televiziune şi este primul om care anunţă întreaga ţară: "Dictatorul a fugit! Am învins!"

Vizita la Moscova şi lista cu numele lui Ion Iliescu

Nu doar Occidentul îl susţinea pe Mircea Dinescu în acţiunile sale îndreptate împotriva regimului ceauşist. În 1988, poetul a fost invitat la Moscova, unde, într-un interviu difuzat la radio, critica făţiş politica lui Nicolae Ceauşescu. Un membru al Uniunii Scriitorilor din acea perioadă, care a insistat să nu-i fie făcută publică indentitatea, ne-a povestit: „În 1988, a venit în România fostul preşedinte al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, însoţit de primul secretar al Uniunii Scriitorilor din URSS.

Valeriu Matei

Valeriu Matei

A adus trei invitaţii pentru trei scriitori: una pentru D.R. Popescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, una pentru romancierul Dinu Săraru şi una pentru poetul Mircea Dinescu. La conducerea partidului s-a hotărât că Dinu Săraru şi D.R. Popescu nu e cazul să facă o vizită în URSS şi a primit voie numai Mircea Dinescu. E adevărat că el era şi ginerele unui istoric literar însurat cu o rusoaică, poate că a contat şi asta".

Dinescu şi revoluţiile din Ţările Baltice

Valeriu Matei, scriitor din Republica Moldova, confirmă şi el vizita făcută de Mircea Dinescu la Moscova în 1988: „Uniunea Scriitorilor din URSS era formată din cele 15 uniuni ale scriitorilor din republici. Fiecare uniune avea un reprezentant la secretariatul uniunii din URSS. În mai 1987, eu am plecat la Moscova să reprezint Uniunea Scriitorilor din Moldova, iar un an mai târziu m-am întâlnit acolo cu Mircea Dinescu, care venise într-un schimb literar, cum erau atunci schimburi literare. El a vrut să se ducă în ţările baltice - Lituania, Letonia, Estonia. Pe acolo însă începuse revoluţia şi nu i-au dat voie de la Moscova. Acolo era mişcarea naţională, erau frământări şi nu i-au dat voie să meargă, ca să nu-i contacteze pe ăia".

În perioada comunistă, toate schimburile literare între republicile din Uniunea Sovietică se făceau prin Moscova, de unde se primea aprobare pentru a merge într-unul din statele membre. Deşi între cei doi scriitori s-a închegat o relaţie de prietenie cu ocazia acestei întâlniri, Dinescu nu i-a spus nimic poetului basarabean despre interviul pe care îl dăduse la Moscova pentru Radiodifuziune, ci doar despre intenţia de a vizita ţările baltice. „La Moscova era una, Lila Doldoşeva, la secţia de literaturi străine, care se ocupa de literatura română. Eu fiind acolo, la Uniune, trece Doldoşeva pe lângă mine. Zice: «Dacă te interesează, e acolo, în bufet, Mircea Dinescu. Nu vrea să plece în Asia Centrală şi eu nu mai am bani să-l ţin aici. Nu ştiu ce să fac cu el».

M-am dus şi l-am găsit într-un colţ pe Mircea Dinescu, cu o cafea. Îi tot înjura pe ruşi că nu-l lasă în ţările baltice. Şi i-am propus să meargă la Chişinău. Am aranjat eu şi am plecat la Chişinău împreună. Am anunţat înainte că vin cu Mircea Dinescu - bucurie mare la Chişinău. Au dat în «Tineretul Moldovei» o pagină cu poeziile lui, am făcut o serată literară, a fost frumos. De la Chişinău a luat bilet şi s-a întors direct la Bucureşti. Asta a fost, din ce ştiu eu, vizita lui în Uniunea Sovietică", povesteşte poetul Valeriu Matei. 

„Unde-i domnul iliescu?"

Dincolo de intenţia declarată de a obţine aprobare pentru a merge în vizită în ţările baltice, Mircea Dinescu a mai avut şi alte treburi la Moscova. El a înregistrat un interviu la radio, în care critica ideile fixe ale lui Nicolae Ceauşescu, în contrast cu reformele gorbacioviste. Existenţa interviului este confirmată chiar într-una din cărţile lui Dinescu, „Moartea citeşte ziarul".

În prefaţa volumului tipărit în limba română la Amsterdam (Olanda) în vara anului 1989, Sorin Alexandrescu scria: „În 1988, Mircea Dinescu trece Rubiconul, părăseşte rezervaţia eticului şi a ficţiunii şi intră în lumea politicului. Declaraţiile de la Radio Moscova şi de la congresul de la Berlin sunt acţiuni, fapte politice şi nu literare". În Germania, Dinescu a ţinut un discurs în septembrie 1988, la un colocviu al Academiei de arte din Berlinul Occidental, în care vorbea despre situaţia scriitorilor din blocul comunist.

Dacă există sau nu vreo legătură între toate aceste acţiuni şi apariţia lui Dinescu în prim-planul evenimentelor din decembrie 1989, se poate răspunde ţinând cont şi de mărturia lui Aurelian Vasilescu, fost cameraman al Televiziunii Române. În ziua de 22 decembrie 1989, acesta a asistat la anunţurile făcute de Dinescu prin intermediul TVR.

„În ziua de 22 decembrie, în studioul 4 al Televiziunii, eu eram la cameră, iar Mircea Dinescu, la un metru în faţa mea, cu spatele. Am văzut cu ochii mei că avea palmată în mâna stângă o bucată de hârtie, pe care erau trecute mai multe nume. În capul acestei liste era scris Ion Iliescu. Dinescu avea autoritate acolo, în studio, spunea cine să intre, cine să iasă. La un moment dat a început să strige: «Unde-i domnul Iliescu? Aduceţi-l repede pe domnul Iliescu!»". „Adevărul" i-a propus lui Dinescu un interviu în care acesta să lămurească toate întrebările legate de implicarea sa în Revoluţie, dar poetul a refuzat, spunând că nu vrea să mai vorbească despre acest subiect.

"În mai 1987, eu am plecat la Moscova să reprezint Uniunea Scriitorilor din Moldova, iar un an mai târziu m-am întâlnit acolo cu Mircea Dinescu.''
Valeriu Matei scriitor din Basarabia

"Dinescu avea palmată în mâna stângă o bucată de hârtie, pe care erau trecute mai multe nume. În capul listei era scris Ion Iliescu.''
Aurelian Vasilescu fost cameraman în TVR

INFOGRAFIE
Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite