Despre şefi şi caractere

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În primul rând, ar trebui să fie o mai mare grijă în selecţia oamenilor care vor avea putere decizională. Nu ştiu dacă acest lucru se întâmplă şi în România, dar în Ungaria l-am trăit pe pielea mea în 4 companii diferite. Un prost de şef m-a dat afară pentru că am îndrăznit să îi cer o mărire de salariu.

Vă spun cu mâna pe inimă că făceam overtime neplătit o oră minim pe zi şi că şeful meu punea din ce în ce mai multă muncă pe mine. Mi s-a părut absolut necesar să îi comunic că e prea mult. Din bun simţ nu i-am zis să îmi ia din muncă, mi s-a părut firesc să îi cer compensaţie.

În al doilea rând, nu contează dacă şeful este bărbat sau femeie. Ce contează cel mai mult este cât de dezvoltat emoţional este acel şef, pentru a îţi da seama dacă decizia pe care o ia este benefică lui, companiei, oamenilor din companie, sau celor afectaţi de decizie. Inteligenţa emoţională s-a dovedit a fi mai importantă ca alte tipuri de inteligenţă. Daniel Goleman a scris despre cum să te cunoşti pe sine, despre cum sa înveţi de ce reacţionezi cum reacţionezi în diferite situaţii, cum să îţi manageriezi emoţiile negative, stresante, cum să fii empatic, să înţelegi cum se simt cei din jurul tău, şi nu în ultimul rând cum să le combini pentru relaţii funcţionale.

În al treilea rând, comunicarea este foarte importantă. Mai precis, asimetria de informaţii. Şeful ştie că este într-o perioadă proastă şi că poate lua decizii pe care va fi greu să le accepte când îşi va reveni hormonal. Dar cei din jur nu ştiu asta. Este foarte importantă transparenţa, adică comunicarea către toţi cei afectaţi de decizia luată a contextului şi poate amânarea deciziei până când balansul emoţional revine. Când unii ştiu mai mult ca alţii, atunci pot apărea dezechilibre majore şi chiar concedieri nemeritate în companie, ca la mine. Nu este nicio ruşine să comunici ca şef că pentru câteva zile preferaţi să nu luaţi nicio decizie. Lumea te va aprecia.

Faceţi puţin psihanaliza colegilor. Aceia care nu au un echilibru emoţional nu merită funcţii de conducere. Este foarte bine să comunicaţi asta cât mai degrabă şefilor dumneavoastră.

Mai mult, Freud zicea că lumea e plină de oameni care folosesc, în goana după bani şi putere, standarde false de evaluare. Adică oameni falşi pe scurt. Oameni nesinceri cu ei înşişi, pierzători la capitolul viaţă, educaţie, fericire. Dacă tu citeşti acest articol, ai foarte multe şanse să nu fii un om fals. Dar dacă ai un şef fals, pleacă, nu mai aştepta. Vei găsi un job şi un colectiv mult mai bun, şi în felul acesta vei elimina toxicul din viaţa ta. Nu va fi uşor, cu banii sau cu stresul găsirii unui alt job, dar aşteptarea şi acceptarea situaţiei de faţă nu înseamnă decât pierderea propriului timp. Şeful nu se va schimba niciodată, iar tu tot vei fi nevoit la un moment dat să pleci. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Nu fiţi falşi cu voi înşivă.

Suntem liberi să alegem cu toţii oamenii cu care ne înconjurăm. Mai ales în multinaţională, unde fiecare este înlocuibil şi în care e foarte uşor să îţi găşeşti alt job, că toate sunt la fel, adică poţi să le înveţi într-o lună. Eu ca debutant sunt liber să îmi aleg ca şef pe cine vreau, iar de acum încolo mi-am învăţat lecţia. Şeful meu trebuie să fie ca mine. Iar dacă eu sunt prost, şeful trebuie să îmi fie şi el prost. Dacă eu sunt un ignorant, şeful trebuie să îmi fie ignorant. Ca să nu fie probleme pe parcurs. Nu vă păcăliţi oameni buni că merge şi aşa, dacă situaţia nu este optimă. Va merge pentru puţin timp, dar pe termen lung vă pierdeţi doar timpul. Nu vă faceţi scenarii, că vor pleca, că vor promova, pentru că oamenii aştia de obicei se complac în mocirla lor.

În continuare vă voi prezenta cinci semne că ceva nu este în regulă cu şeful dumneavoastră. Dacă observaţi la şef cel puţin două din aceste semne, atunci cel mai probabil nu sunteţi în cea mai bună situaţie.

Deschidere la experieţe noi. Când seful tău este „închis la minte cum se zice”, când nu acceptă nicio opinie, când nu îl vezi vorbind cu oamenii din birou, când stă închis în birou toată ziua şi vorbeşte doar cu câţiva apropiaţi, dar care nu pot să îl influenţeze nici ei în niciun fel, atunci pleacă. Acel birou se va prăbuşi în curând. Oamenii deschişi la nou sunt oamenii care intenţionează să ia cele mai etice decizii.

Conştiinciozitate. Când şeful tău nu este prea serios, prea consecvent în decizii, când are schimbări de dispoziţie foarte dese, atunci este clar că acel şef nu îşi va asuma responsabilitatea pentru nimic, şi va crea în jurul său doar probleme care se vor propaga de la angajat la angajat, ca e epidemie. Conştiincioşii, ca şi deschişii, sunt cei care vor dori să ia cele mai etice decizii.

Gradul de extrovertire. Cât de mult comunică şeful tău este foarte important. Un introvertit nu va fi niciodată un şef excelent. Poate conduce un grup mic de experţi, dar cine mai e cu adevărat expert în ziua de azi când tehnologia avansează mai rapid ca niciodată şi în care nimeni nu pare pregătit să ţină pasul. Un introvertit va exista ca şef bun doar în capul lui şi va lua cele mai proaste decizii. Extrovertiţii însă se adaptează foarte rapid cognitiv la situaţii noi.

Agreabilitate. Cât de mult este plăcut şeful tău de cei din jur este foarte important de asemenea. Când eşti foarte plăcut, atunci înseamnă că nu vei lua cele mai bune decizii. A fi puţin zgrunţuros, o idee antisocial nu este un semn de genialitate, oameni buni, ci este primul semn că ceva nu este în regulă, dar, atenţie, contrar aşteptărilor, acel om va lua decizii mai bune decât unul numai lapte şi miere, „mister popularity” gen. Agreabilii, totuşi, împart puterea şi sunt iau deciziile mai într-un mod mai echitabil.

Nevrozism. Când ai atacuri de panică ca şef, atunci e clar că nu ai ce căuta în poziţia aia. Îmi pare rău de copiii pe care îi ai acasă şi îi ai de crescut, dar va trebui sa accepţi că sunt alţii care merită poziţia ta mai mult ca tine. Nevroza este foarte întâlnită în multi-naţionale, însă există mulţi oameni care nu au nevroze când sunt stresaţi şi ăia sunt mai potriviţi ca şefi. Nevroticii iau decizii foarte proste sub presiune, însă merg bine când nu e presiune. Ori ştim cu toţii că şefii funcţionează sub presiune, aşa e natura job-ului, presiune de deasupra scării şi de dedesubtul scării ierarhice. Mai mult, cei care au un grad mic de nevrozism sunt mai puţin vigilenţi, deci pun mai puţină presiune pe angajaţi. Nevroticii au şi cel mai mare grad de dificultate în a lua decizii legate de carieră. Însă nevroticii au un grad mare de adaptabilitate cognitivă la situaţii noi.

Mult curaj când vă veţi da demisia sau când veţi cere acea mărire de salariu care va duce la demiterea dumneavoastră. Mai mult, pe lângă mărirea de salariu, cereţi şi alte beneficii, gen să munciţi când vreţi de acasă! Veţi vedea că trebuie tupeu ca să ajungeţi cine vreţi! Dacă nu la compania asta, la alta. Dacă nu în România, în Vest. Romania şi Ungaria sunt momentan nişte locaţii cu forţă de muncă ieftină, de care multinaţionalele şi ministerele, comitetele şi comisiile României profită, în dauna intereselor elitelor muncitoreşti şi intelectuale româneşti. Aceeaşi muncă pe care o faceţi cu 800 de EUR în Romania este făcută de un neamţ sau francez cu 4000 EUR. Într-un mediu fără stres, cu mai multă vacanţă, securitate socială pentru bătrâneţe sau asigurare medicală de top, inclusiv la dentist. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite