Despre o cultură bazată pe etichete

Ştiu! E greu să vorbeşti de dublul standard pe care-l folosim într-o ţară în care credem că noi suntem geniali, buni şi primitori şi toţi cei din jur ne urăsc pentru că avem „oi mai multe, mândre şi cornute“. E greu să accepţi că undeva, în educaţia noastră, s-a produs o ruptură şi că valorile pe care ni le-am asumat în relaţie cu cei din jur sunt deseori arbitrare, fiind cauzate de o cultură parţial construită pe o pseudo-superioritate.

Doar din dorinţa de a vă provoca, o să rememorez câteva din evenimentele ultimei perioade care au făcut „cap de afiş“. Vă rog să aveţi în vedere că astfel de evenimente au loc zilnic, cu o densitate mult mai mare decât ne-am dori.

• Acum ceva vreme, o cunoscută cântăreaţă de muzică populară a decedat. În urma ei a lăsat sute de melodii celebre, dar şi o moştenire de 1,5 milioane de euro. Mai toţi banii au fost făcuţi în urma reprezentaţiilor artistice prestate de marea interpretă la diverse evenimente publice şi private. Când suma a fost făcută publică, nimeni nu s-a întrebat dacă doamna în cauză a plătit impozitele pe sumele încasate sau dacă activitatea artistică a domniei sale a fost reglementată, cel puţin în ultimii 27 de ani.
• În ultimele zile, mai toate televiziunile au aruncat în casele noastre cu informaţii despre „petrecerile de pe litoral“ şi despre cei ce au populat cluburile din zonă. Maşini de sute de mii de euro au fost arătate în detaliu, doamne şi domni, care de care mai obosiţi de alcool, au fost prezentaţi ca „tineri ce se distrează de minune“ şi mai toţi din Mamaia au fost întrebaţi ce haine de firmă poartă şi de cât au cheltuit în acea seară. Au fost etalate consumaţii de zeci de mii de euro de persoană şi s-a indus ideea ca pentru a te „distra“ ai nevoie de câteva zeci de mii de euro drept bani de buzunar. Nici aici nimeni nu a adus în discuţie opulenţa, originea banilor cheltuiţi, clivajul dintre tinerii care se distrau în Loft şi cei „săraci de la ţară care mor de foame“ şi nici nu a sancţionat în vreun fel comportamentul celor care au fost intervievaţi.
• Ieri seară, la Ştirile PRO TV de la orele 19:00, un reportaj despre „distracţia din Mamaia“ realizat de la faţa locului, a surprins, în direct, o tânără care părea că tocmai prizează o doză de narcotice.
• Un tânăr intră cu maşina pe plaja de la Vama Veche, unde, în căutarea unui selfie, rămâne înţepenit în nisip.
• Nişte băieţi aterizează cu elicopterul pe o stradă din Mamaia. Se crează panică şi are loc un mic accident.
• La Baia Mare, în zona Cuprom, o copilă de 5 ani este omorâtă după ce a fost violată. Fără a se cunoaşte autorii, se induce ideea că cei care au comis abominabila faptă sunt romi. Nimeni nu menţionează că etnia victimei este cunoscută şi că ea este cea romă.
• În martie a.c, un bărbat din Braşov şi-a înjunghiat soţia şi pe cei doi copii, în timp ce aceştia dormeau. A doua zi, la Oradea, doi tineri au violat o adolescentă. Pe 1 aprilie, alţi doi tineri din Braşov au bătut cu bestialitate un bătrân. Toate aceste imagini, şi multe asemenea, au făcut difuzate în buclă în prime-time, făcând înconjurul României. Nimeni nu a simţit nevoia sa se scuze pentru ceea ce aceşti indivizi au făcut şi nimeni nu a transformat vina lor într-o vină colectivă.  

Haideţi să ne închipuim că în locul cântăreţei de muzică populară ar fi fost un mare solist de manele. Oare cineva ar mai fi privit cu atât de multă indulgenţă suma lăsată moştenire? Uitaţi-vă adânc în sufletul vostru şi imaginaţi-vă cam care credeţi că ar fi fost reacţiile presei, şi implicit ale societăţii, dacă familia lui ştiu-eu-care cântăreţ de muzică de mahala ar fi solicitat onoruri militare la funeralii? Cam care credeţi că ar fi fost reacţiile dacă, în prime-time, un tânăr rom ar fi fost surprins de camera de luat vederi comiţând un fapt antisocial şi cam care ar fi fost prejudecăţile pe care gestul său le-ar fi activat faţă de întreaga minoritate? Aduceţi-vă aminte, vă rog, care sunt reacţiile publice atunci când „bogăţia“ unora dintre romi este afişată ostentativ la diverse evenimente publice şi care sunt stereotipurile faţă de întreaga minoritate pe care această atitudine le provoacă în jurul dumneavoastră... Încercaţi să revedeţi cu ochii minţii reacţia presei, şi chiar a edililor, când alţi smecheri, de o altă etnie, la fel de îngâmfaţi ca cei din Mamaia, foloseau elicopterul la o nuntă, şi aduceţi-vă aminte cum acest comportament era considerat ca fiind specific etniei în cauză.

Încercaţi să (vă) găsiţi o explicaţie care să ne lămurească de ce presupusa etnie a agresorului este importantă, în condiţiile în care certitudinea apartenenţei etnice a victimei nu. Şi nu în ultimul rând, încercaţi să-mi explicaţi şi mie care este diferenţa între „şmecherul“ rom care-şi umple degetele de aur şi „cocalarul“ român de Mamaia care comandă şampanie de 30.000 euro pe seară? Să fie oare că primul este arătat ca exponentul „incultului“ şi ca cel de-al doilea al „tânărului frumos care se distrează“? Să fie oare faptul că asupra primului există suspiciunea ca a obţinut banii ilicit, ceea ce în cazul celui de-al doilea nu putem spune? Dacă e aşa, oare există vreun om din România care munceşte 12 ore/zi, trudindu-şi trupul, mintea şi nervii, care ar da 30,000 de euro pentru câteva minute de faimă în faţa câtorva sute de oameni aflaţi într-un club?

Pentru mine răspunsul este simplu: suntem obişnuiţi să judecăm oamenii după etichete. Iar acest lucru ne face să uităm că bogăţia, şmecheria, nesimţirea, tupeul, hoţia, prostia, mi-se-rupismul şi instinctul criminal nu au etnie.