Printr-o baie de sânge nevinovat, Republica Socialistă România este înlocuită cu o republică bananieră a unui capitalism sălbatic controlat de membri eşaloanelor 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii, spre folosul lor şi spre nenorocirea Naţiunii Române.

După 25 de ani, ne privim în oglinda Istoriei şi descoperim chipul unei Românii bolnave, rătăcită la margine de Europa, într-o mahala a ratării în care credinţa curată, munca cinstită şi bunul simţ au fost de mult izgonite de întunecaţii demoni ai fariseismului, ai hoţiei şi ai nesimţirii. Lumina sufletului românesc îşi mai află loc de odihnă şi rodire doar în acei români curajoşi şi încă prea puţini care aleg să sfideze sistemul şi să rămână credincioşi lui Dumnezeu şi loiali propriei lor demnităţi.

Chipul bolnav al României anului de graţie 2014 d.Hr. - an ce se pregăteşte, în câteva ore, să moară pentru noi şi să renască pentru Istorie - se descrie însă cu adevărat nu prin cuvinte poetice şi triste. Cifrele şi numai cifrele reci ale statisticilor oficiale au puterea să înfăţişeze grozăvia dezastrului nostru naţional şi ne provoacă o durere cu atât mai mare cu cât ea izvorăşte nu din lamentările sufletului, ci din analiza limpede a minţii. Să luăm aminte:

Datoria externă a României pe termen lung este de 77.447,5 milioane Euro (în oct. 2014), iar datoria externă a României pe termen scurt este de 18.593,1 milioane Euro (în oct. 2014).

Procentul de cetăţeni români supuşi riscului de sărăcie şi excluziune socială în România este de 40,4% din totalul populaţiei (locul 2 în U.E., după Bulgaria, conform Eurostat).

Rata şomajului în România este de 5,57%, cu un număr de şomeri de 468.849 de persoane, din care peste o treime cu vârsta între 18 - 35 ani (în noiembrie 2014).

Rata de abandon şcolar în România, pentru elevi cu vârsta între 14 şi 18 ani este de 19% (media europeană este de 15%), procent care ne situează pe primul loc în U.E. Bugetul alocar pentru educaţie de România este de 3,4% din PIB, cel mai mic din U.E., în comparaţie cu media de 8% din U.E. 

Conform rapoartelor Comisiei Europene, România ocupă primul loc în rândul ţărilor europene afectate de analfabetism. Statisticile arată că 6% din populaţia României nu ştie carte, peste 250.000 de români nu ştiu să se semneze, folosind amprentarea pentru semnarea actelor oficiale. Conform Recensământului din 2012, un procent de 44,2% dintre români au un nivel foarte scăzut al educaţiei, 44,2% au un nivel mediu şi doar 14,4% au studii superioare. Conform datelor prezentate de Federaţia Naţională a Organizaţiilor Nonguvernamentale pentru copii, 41% dintre elevii români deţin acasă mai puţin de zece cărţi, iar 42% dintre adolescenţii români de 15 ani citesc cu dificultate. Numai în 2012, peste 40.000 de copii români cu vârste între 6 şi 15 ani au renunţat definitiv la şcoală. 

România, alături de Grecia, Bulgaria şi Italia, ocupă locul I în clasamentul celor mai corupte ţări din Uniunea Europeană, cu un indice de 43 pe o scară de la 0 (ţară foarte coruptă) la 100 (ţară fără corupţie), conform Indicelui de percepţie asupra corupţiei în 2014, comunicat de Coaliţia globală împotriva corupţiei Transparency International. 

În Raportul Anticorupţie al UE - Anexa pentru România (februarie 2014) se fac următoarele precizări: 

"Conform sondajului Eurobarometru în rândul întreprinderilor din 2013 privind corupţia, respondenţii români din sectorul întreprinderilor consideră că următoarele practici au o largă răspândire în ceea ce priveşte achiziţiile publice: implicarea ofertanţilor în elaborarea caietelor de sarcini (49 %), criterii neclare de selecţie sau de evaluare (56 %), conflicte de interese în evaluarea ofertelor (57 %), caiete de sarcini concepute special pentru anumite întreprinderi (59%), abuzul de motive de urgenţă pentru justificarea unor proceduri anticoncurenţiale sau a unor proceduri rapide (51 %) şi practicarea înţelegerilor secrete în faza de ofertare (53 %). 64 % au considerat că corupţia este larg răspândită în cadrul achiziţiilor publice gestionate de autorităţile naţionale (media UE: 56 %) şi 59 % în cazul autorităţilor locale (media UE: 60 %). În ceea ce priveşte fondurile UE, din statisticile agregate ale DNA reiese că între 2006 şi 2012 au fost deturnate în România (prin corupţie şi fraudă) 36 de milioane EUR din fondurile UE.  

Conform Eurobarometrului special din 2013 privind corupţia, 28 % din respondenţii români care au apelat la serviciile unor instituţii medicale publice în anul precedent au trebuit să efectueze o plată suplimentară sau să ofere un cadou sau o donaţie pe lângă onorariile oficiale. Acesta este cel mai ridicat procent din UE, cu mult peste media UE de 5 %. Jumătate din respondenţi (cel mai ridicat procent din UE, în comparaţie cu media UE de 19 %) au considerat că trebuie să efectueze o plată suplimentară sau să ofere un cadou înainte de acordarea îngrijirilor medicale.” 

În România, în ianuarie 2014 s-au născut cu 1.360 de copii mai puţin decât în ianuarie 2013. În România se nasc 10 copii la 1000 de locuitori, cifre care aşează ţara noastră pe locul 3 în rândul statelor cu cele mai puţine naşteri la 1000 de locuitori, la nivel mondial. Populaţia României scade în fiecare lună, cu aproximativ 5000 de persoane, adică cu 60.000 de persoane pe an. Centrul de Cercetări Demografice al Academiei Române estimează că populaţia României va fi de aproximativ 16 milioane de persoane, în anul 2050. Dacă se păstrează ritmul de depopulare cu o medie de minus 1 milion per deceniu, în aproximativ 200 de ani Naţiunea Română dispare..."

După 25 de ani de la căderea regimului Nicolae Ceauşescu, priveliştea tristă a chipului bolnav al României ne obligă să înţelegem că rătăcirea noastră prin deşertul neputinţei încă nu s-a sfârşit.

Sufletul ne este bolnav de neputinţă... Neputinţa de a sluji lui Dumnezeu în smerenie, cu milă şi cu iubire de semeni. Neputinţa de a rămâne loiali Naţiunii şi Ţării atunci când primim dregătorie. Neputinţa de a munci cinstit, fără hoţie şi vicleşug. Neputinţa de a avea curajul mărturisirii adevărului, refuzând minciuna, chiar şi atunci când plătim acest curaj cu jertfirea tihnei noastre. Neputinţa de fi cu adevărat români...

Timpul nu este cu totul irosit. Dumnezeu încă ne îngăduie neputinţa şi aşteaptă de la noi îndreptarea. În anul 2014 d.Hr., sufletul românesc a tresărit, dând semne de trezire, de renaştere. Elitele spirituale şi politice ale Ţării au primit de la Naţiune o palmă binecuvântată peste obrazul prea îngroşat de lenea unui belşug nemeritat. Păstorii şi dregătorii trebuie să-şi arunce hainele de stăpâni şi să redevină slujitori.

...însă cu o palmă, fie ea şi binecuvântată, nu se poate rezidi o Ţară, nu poate să renască o Naţiune, nu se poate scrie Istorie. Naţiunea Română trebuie să reînveţe, alături de păstorii şi dregătorii săi, ce înseamnă credinţa curată, munca cinstită şi bunul simţ.

Să nădăjduim că anul 2015 d.Hr. ce se va naşte pentru noi, în câteva ore, să fie anul binecuvântat al renaşterii noastre naţionale, al reîntoarcerii noastre către Dumnezeu.

La Mulţi Ani, Români! La Mulţi Ani, România!

***
Un POST SCRIPTUM necesar si binevenit:

Raspunzand cititorului meu Vanatorul/d.c., am fost inspirat să aduag un post-scriptum la articolul meu, în care să arăt că există încă speranţă pentru Naţiunea Română

Am aflat argumentele necesare într-un document remis publicităţii de Fundaţia Friedrich Ebert România care a publicat Raportul ”Tineri în România: griji, aspiraţii, atitudini şi stil de viaţă”, realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională – CURS. Studiul a fost realizat la nivel naţional, în perioada 19-31 iulie 2014, pe un eşalon de 1.302 respondenţi, cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani, în contextul în care tinerii cu vârsta în intervalul amintit reprezintă 18,8% din populaţia rezidentă a României. 

Câteva dintre concluziile studiului: 

Situaţia materială este criteriul cel mai important de clasificare socială folosit de tineri atunci cand discută despre clase sociale; nivelul de şcolarizare şi nivelul veniturilor sunt următoarele două criterii folosite pentru auto-plasarea în structura de clasă socială; în cea mai mare parte, tinerii consideră că apartin aceleiaşi clase sociale ca părinţii.

Doar 1/3 din tineri se declară măcar mulţumiţi de sistemul de învăţământ din România, iar mulţumirea creşte pentru respondenţii cei mai tineri.

1/3 din tineri afirmă că, peste 10 ani, se văd ca persoane realizate într-o altă ţară şi nu în România; aproximativ 40% dintre respondenţi afirmă că şi-ar dori să emigreze, chiar şi dacă numai temporar (pentru studii sau muncă).

Relaţiile personale sunt considerate esenţiale pentru găsirea unui loc de muncă, urmate de experienţa profesională şi pregătirea educaţională.

Salariul este de departe cel mai important criteriu pentru alegerea unui loc de muncă, urmat de criteriul siguranţei locului de muncă.

Tinerii petrec mai puţin timp în faţa televizoarelor şi mai mult timp pe Internet. Adolescenţii sunt cei mai activi utilizatori de Internet.

Peste 80% dintre tineri se declară creştin-ortodocşi. Peste 53% dintre tineri cred cu tărie în dogmele credinţei creştin-ortodoxeDoar 4% dintre tineri resping cu tărie orice afirmaţie despre natura lumii şi divinitate, identificându-se cu ateismul. Peste 60% dintre tineri susţin că respectă sărbatorile religioase şi se roagă, însă numărul celor care ţin post, se spovedesc sau merg la slujba săptămânal este mult mai scăzut. Fetele tind să fie semnificativ mai religioase decât bărbaţii – atât în termeni de spiritualitate cât şi în termeni de conformare la canoanele bisericeşti obisnuite.

Aproape 40% dintre tineri văd abstinenţa sexuală ca o virtute, în timp ce 41% o consideră demodată. 

Peste 50% dintre tineri ar fi de acord cu o modificare a legii actuale a avortului, în sensul restrângerii posibilităţilor actuale. 20% dintre tineri vor ca avortul să fie interzis total, în timp ce 37% dintre ei ar dori ca avortul sã fie permis doar în situaţii de urgenţã majorã (i.e., când viaţa mamei este pusã în pericol). Doar 36% dintre tineri considerã cã avorturile ar trebui sã rãmânã permise în forma actualã a legislaţiei (printre cele mai permisive din Uniunea Europeanã).

Atitudinea tinerilor în relaţie cu politica în România este exprimată prin neîncrederea şi nemulţumirea manifestate faţã de politicieni.

Tinerii sunt extrem de dezamăgiţi şi de politicienii tineri, interesul lor pentru politică este scăzut. Foarte mulţi tineri au încredere că vor avea o viaţă mult mai bună decât au avut părinţii lor.

Tinerii manifestă o oarecare propensiune cãtre protest, pot fi mobilizaţi în organizarea unor proteste pe teme importante pentru societatea românească..

Nivelul de încredere în instituţii exprimat de tineri: Biserica 58%, Armata 53%, Poliţia 42%, Judecători 35%, Mass-media 28%, ONG-uri 28%, SUA 33%, UE 40%, NATO 37%. 

Sursa: http://activenews.ro/  Raportul integral: RAPORT FES TINERI IN ROMANIA 

Există speranţă pentru Naţiunea noastră şi lumina ei se regăseşte în sufletele tinerilor noştri...