De ce nu preia nimeni frâiele Institutului Cantacuzino

Deşi pe hârtie este considerat obiectiv de importanţă strategică, Institutul Cantacuzino nu prezintă, în realitate, foarte mare interes pentru autorităţi. E lipsit de finanţare, lăsat în paragină şi ocolit de persoanele care ar putea prelua şefia. „Când ajungi acolo constaţi că te lupţi cu morile de vânt”, spune un fost director general.

Lipsa de finanţare, lipsa susţinerii politice şi lipsa de resurse umane calificate sunt doar câteva dintre motivele pentru care Institutul Cantacuzino a rămas de mai bine de două luni fără manager. Şi, în ciuda eforturilor făcute de ministrul demisionar al Sănătăţii, Florian Bodog, nimeni nu pare interesat să vină la cârma instituţiei aflată într-o situaţie foarte gravă. 

„Nu am găsit încă omul potrivit care să poată să conducă Institutul Cantacuzino. Oamenii au venit dar nu vor să preia acea funcţie”, a explicat Bodog, potrivit căruia se ia in calcul chiar şi modificarea legii, astfel încât managerul să nu fie neaparat cercetător, cum prevăd actele normative în momentul de faţă. „Institutul are nevoie de un director care să obţină toate autorizaţiile pe care institutul le-a pierdut între timp”, a precizat oficialul. 

Adrian Ionel: „Te lupţi cu morile de vânt”

În realitate, însă, situaţia nu este aşa de simplă. Foştii manageri au preferat să demisioneze din funcţie atunci când şi-au dat seama că se luptă cu morile de vânt şi că multe piedici se pun chiar din interiorul institutului. Cel puţin aşa susţine Adrian Ionel, fostul director general şi actualul şef al companiei naţionale Unifarm. 

„Când ajungi la faţa locului, vezi că te lupţi în van. Dacă acest institut nu are o susţinere multianuală din punct de vedere financiar şi politic, nu poţi lua măsuri. Niciodată nu s-a întâmplat ca Institutul să rămână fără un manager interimar pe o perioadă aşa lungă de timp. Este nevoie de schimbarea totală a formei acestui institut, de un buget pe cinci ani, de specializarea unui lot întreg de cercetători, de o salarizare corespunzătoare dar şi de o triere a personalului existent”, a explicat, pentru „Adevărul”, Adrian Ionel, fostul şef de la Institutul Cantacuzino. 

Potrivit acestuia, planurile celor care ajung în funcţia de manager sunt greu de pus în practică. „Nu cred că se doreşte redresarea institutului. Anul trecut, în luna iulie, mai erau de făcut câţiva paşi pentru prelungirea autorizaţiei pentru producerea de vaccin antigripal, dar nu s-a mai mişcat nimic”, a completat Adrian Ionel. 

„Vina nu aparţine managerilor care s-au perindat pe acolo”

Şi Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP), spune că principala problemă a Institutului Cantacuzino este faptul că „este tratat de autorităţi ca fiind un SRL”, în condiţiile în care specialiştii şi reprezentanţii pacienţilor spun că ar trebui să fie considerată o instituţie aparte. 

„La Institutul Cantacuzino, vina nu aparţine managerilor care s-au perindat pe acolo. Ministerul Sănătăţii a tratat mereu institutul ca pe o societate comercială oarecare, în care s-au făcut investiţii după cum a vrut ministerul şi nu după cum au cerut specialiştii. E nevoie de o strategie aplicată, pas cu pas, pornind de la nevoia reală de vaccin. Trebuie reconstruit din temelii”, a explicat Barbu. 

„La Cantacuzino mai mult se stă”

Pe lângă reconstruirea acestuia, este nevoie de salvarea specialiştilor rămaşi. „În cadrul consiliilor de administraţie au fost tot felul de indivizi care urmăreau propriile afaceri. Nu se doreşte redresarea lui, există interese de natură imobiliară, de natură concurenţială. Dacă luăm în calcul ultimii cinci ani, managerii nu puteau să facă nimic din cauza acestor Consilii de Administraţie, din cauza lipsei de finanţare, şi chiar a Agenţiei Naţionale a Medicamentului care a distrus 23 de produse făcute de institut. Oamenii care lucrează acolo sunt plătiţi din mărunţişuri, au rămas câţiva care vor să iasă la pensie. La Institutul Cantacuzino mai mult se stă”, a completat reprezentantul ANPP. 

Cum ar putea fi redresat Institutul? Specialiştii susţin că ar fi esenţială încheierea unui parteneriat cu Institutul Pasteur din Franţa. „Trebuie reinvestit într-o linie de fabricaţie modernă, trebuie încheiat un parteneriat cu Institutul Pasteur, se poate aduce chiar şi management de acolo. Dar asta înseamnă conturarea unui plan de acţiune. Nu e de condamnat faptul că nimeni nu vrea să îşi asume o asemenea funcţie”, a conchis Barbu. 

Vladimirescu, demisie la final de aprilie

Pe 25 aprilie, ministrul Florian Bodog anunţa că directorul Institutului Cantacuzino, Alexandru Vladimirescu, şi-a dat demisia şi că în câteva zile va numi un alt manager, care speră că va rezolva problemele instituţiei. Bodog spunea atunci îl va susţine pe noul manager să obţină toate autorizaţiile necesare şi că Institutul Cantacuzino este o prioritate pentru el în acest mandat.

„Este o prioritate pentru mine, este o prioritate a mandatului meu, Mi-aş dori să găsesc un manager care să rezolve problemele Institutului Cantacuzino, nu neapărat să producă vaccinuri, pentru că în acest an nu va putea, dar să intre într-o linie dreaptă, ca să-şi recapete toate autorizările. Institutul Cantacuzino nu mai are în prezent nicio autorizare de producere de vaccin”, a mai spus Bodog.

În decembrie 2016, Institutul a revenit în subordinea Ministerului Sănătăţii de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării după ce Guvernul a dat o hotărâre în acest sens.