De ce mai sunt români în România?

De ce mai sunt români în România dacă, de 24 de ani cei care ne conduc ţara parcă s-au ales şi au acţionat pe principiul „care mai de care” în ale risipei, în ale trădării, în ale făţărniciei faţă de popor, dar într-ale strângăreţilor şi chivernisiţilor faţă de propriile buzunare şi propriile familii?

De ce mai sunt români în România dacă, ciclu electoral după ciclu electoral descoperim că din nou şi din nou ne-am înşelat, că din nou şi din nou am fost înşelaţi ?

De ce mai sunt români în România dacă, luminiţa de la capătul tunelului, nu numai că nu se apropie, dar parcă câteodată dă semne că de abia pâlpîie şi e pe cale a se stinge ?

De ce mai sunt români în România dacă mulţi români au probat că „în afară” e mai bine ?

Ei bine, dragii mei, răspunsurile pe care mai jos urmează a vi le prezenta nu au pretenţia de a fi atotcuprinzătoare şi suficiente în a răspunde la întrebarea-titlu a postării mele. Ele însă, pot folosi (spun eu) la declanşarea şi îmbunătăţirea consistentă a calităţii dialogurilor noastre interioare şi a celor sociale, în/şi faţă de ţara în care Dumnezeu a găsit de cuviinţă a ne aşeza. 

Astfel, cred că mai sunt români în România şi pentru că :

 - la mulţi dintre români s-a instalat neputinţa fizică, iar trupurile lor mai degrabă cer decât pot să ofere;

- la mulţi dintre români s-a instalat neputinţa psihică, iar inima şi mintea lor nu ştiu de unde să înceapă şi de ce să se ţină pentru a-şi continua alergarea pe acest pământ, în această ţară ;

- încă mulţi români nu au fost pregătiţi şi nu s-au pregătit a trăi într-o societate globalizată ; iar acum pretenţiile adaptării la asemenea vremuri li se par copleşitoare, cumplite, de nerealizat ( deşi, de foarte multe ori se înşală ) ;

- legile în România nu se elaborează şi nu se aplică încă aşa cum ar trebui. Aceşti români ştiu şi valorifică încă (spre propriul folos, dar spre paguba semenilor şi a României) slăbiciunile multora dintre instituţiile României care reacţionează întârziat şi, nu de puţine ori preferenţial, alterat ;

- unii români îşi permit a trăi bine în România cu banii câştigaţi în afara României sau cu banii pe care România îi plăteşte (sau le plăteşte) pentru apartenenţa lor la structuri privilegiate social, istoric ( pensii speciale şi servicii preferenţiale, etc. ) ;

- pe unii români banii pe care i-au încasat de la statul român ( prin despăgubiri, retrocedări, etc )  i-au îmbogăţit suficient încât să nu mai fie nevoie a munci, a se stresa pentru ziua de mâine ;

- cu toate imperfecţiunile României şi ale sistemelor sale, în România s-a putut şi se pot face bani. Se pot face bani muncind, gândind, acţionând. Este adevărat însă, că de multe ori jertfa reuşitei în afaceri este mare, iar lipsa progreselor structurale, macroeconomice macină serios determinarea antreprenorială autohtonă ;

 - unii români încă nu au ajuns la vârsta şi contextul de pregătire profesională în care să poată pleca din România. Pentru aceştia e doar o chestiune de timp până când vor bifa condiţiile necesare imigrării spre alte ţări şi atunci România va deveni locul unde m-am născut şi ţara unde-mi trăiesc părinţii... ;

- mai sunt români care încă mai cred în semenii lor, care încă mai cred că România nu şi-a spus ultimul cuvânt în istorie, care încă mai cred că se poate şi care încă mai cred că va veni şi vremea în care român şi România va fi un tandem de dorit şi nu unul de evitat.

De ce mai sunt români în România ?

Pentru că aici ne-a aşezat Dumnezeu şi pentru că încă mai avem mult de lucru pentru români şi România.

Aşa să ne ajute Dumnezeu.