Cum a fost cuprinsă România de febra atentatelor teroriste. O căruţă-capcană a înspăimântat un sat din Bihor

În România anului 1995 se organizau atentate cu căruţe-capcană                              Foto: Mediafax

În urmă cu 20 de ani, România a fost cuprinsă de un fenomen bizar: exploziile provocate de dispozitive artizanale şi telefoanele anonime care anunţau existenţa unor bombe în diferite instituţii erau la ordinea zilei.

Presa şi autorităţile au intrat în alertă. Pe 6 februarie 1995, „Adevărul” titra în capul ziarului: „În România se înmulţesc atentatele teroriste”, oferind totodată statistici îngrijorătoare cu privire la consecinţele pe care evenimentele de acest fel le generau în întreaga lume. În ţara noastră, fenomenul terorist avea însă o serie de particularităţi. România nu devenise ţinta unor organizaţii care acţionau din exterior, ci era cuprinsă dintr-o dată de o modă neobişnuită: tot mai mulţi cetăţeni alegeau să îşi tranşeze răfuielile personale cu ajutorul explozibililor, care se puteau procura de oriunde. Presa vremii scria că depozitele de dinamită ale unităţilor miniere erau prost supravegheate şi că în mai multe regiuni ale ţării se formaseră adevărate reţele de traficanţi de dinamită şi capse pirotehnice.

Materialele explozibile ajunseseră atât de răspândite încât erau folosite de toate categoriile de oameni, de la interlopi până la soţi geloşi şi ţărani care voiau să-şi pedepsească vecinii. „Adevărul” prezenta o serie de cazuri cu care Poliţia se confruntase în ultimele săptămâni: în comuna Lunca din judeţul Bihor, un autoturism Dacia 1300 parcat în faţa Bisericii Penticostale din localitate a explodat în miezul zilei, iar în Hunedoara, un autoturism BMW fusese şi el aruncat în aer de un cartuş de dinamită prevăzut cu capsă detonantă şi fitil. În Bucureşti, pe strada Sevastopol, cineva aruncase pe geamul unui imobil un săculeţ cu nisip în care se afla tot un cartuş cu dinamită prevăzut cu capsă detonantă.

În comuna Bunteşti, tot din judeţul Bihor, cetăţeanul Pintea Mihu s-a hotărât să se răzbune pe unul dintre vecini cu ajutorul unei încărcături de dinamită pe care o furase de la locul de muncă. În acest sens, a plasat două calupuri şi o capsă detonantă chiar sub căruţa consăteanului său. Atelajul a sărit în aer, dar vecinul nu se afla la bord şi a reuşit să scape nevătămat. Evenimentul a provocat însă un val de spaimă în micuţa comunitate din Bunteşti, mai ales că poliţiştii au descoperit la domiciliul lui Pintea alte patru cartuşe cu dinamită cu care s-a presupus că acesta mai pregătea şi alte reglări de conturi.

Omorâtă de o bombă plasată în aparatul de radio

Nici în jumătatea de est a ţării lucrurile nu erau mai liniştite. Un incident similar, dar încheiat cu urmări cât se poate de tragice, s-a petrecut la Flămânzi, în judeţul Botoşani. În respecitva localitate, numita Călin Petronela se îndeletnicea cu treburile gospodăreşti când a auzit pe cineva bătând în poartă. Femeia a traversat bătătura, dar în faţa porţii nu se afla nimeni, doar o sacoşă rezemată de gard. În sacoşă se găsea un aparat de radio marca „Duo”. Călin Petronela s-a bucurat şi a fost curioasă să afle dacă aparatul merge. S-a dus în casă şi l-a introdus în priză, moment în care acesta a explodat, omorând-o. 

Alte atentate au mai avut loc la Târgu Mureş, unde cineva a aruncat o grenadă în locuinţa magistratului Farcaş Ioan Aurel, şi la Arad, unde două persoane şi-au pierdut viaţa şi alte şase au fost rănite în urma unei explozii înregistrate la un magazin de echipament sportiv.

La toate acestea, se adăugau zecile de telefoane anonime care anunţau existenţa unor bombe în diferite instituţii. Aeroportul Otopeni, Tribunalul din Iaşi, Liceul „Elena Cuza” din Craiova şi Liceul „George Enescu”din Bucureşti sunt doar câteva exemple din zecile de instituţii care în acea perioadă au fost verificate în zadar de genişti. Alarmele erau false, însă Doru Ioan Tărăcilă, ministrul de Interne din acea vreme, avertiza: „Aceste situaţii nu trebuie să constituie obiect de amuzament nici pentru membrii Executivului, nici pentru populaţie”

Preţul unui atentat: 400 de dolari

În ciuda numeroaselor alarme false, unele bombe chiar explodau. Pe 9 martie 1995, la orele prânzului, în plin centrul oraşului Suceava, o bombă plasată sub o maşină exploda chiar în faţa Tribunalului Judeţean, omorându-l pe locotenentul major Mihai Alupoaiei (32 de ani), căsătorit, tatăl unui copil. În urma deflagraţiei au mai fost răniţi încă cinci ofiţeri pirotehnişti.

Doru Ioan Tărăcilă a ieşit la scurt timp cu o declaraţie care n-a făcut decât să amplifice starea de panică generală: “Atacul terorist de tip mafiot care s-a produs la Suceava reprezintă, prin consecinţele sale, un atentat la adresa democraţiei, a statului de drept şi a forţelor de ordine publică. Riposta organelor statului trebuie să fie fermă, necruţătoare, fără menajamente”.

Nici presa nu s-a lăsat mai prejos. Ziariştii de la „Adevărul” au aflat că în locul unde explodase bomba era programată, la câteva ore distanţă, o festivitate de comemorare a luptătorilor anticomunişti din Bucovina. A doua zi, ziarul a titrat pe prima pagină: „Atentat cu bombă împotriva unei comemorări anticomuniste”

Veta Borş, creierul atentatului de la Suceava

În scurt timp, organele au reuşit să-i găsească şi pe autorii atentatului. Spre surprinderea generală, aceştia aveau la bază cu totul alte intenţii decât atacarea democraţiei şi a manifestaţiei anticomuniste din centrul oraşului Suceava. Comunicatul emis de autorităţi arăta următoarele: „Aflată în proces de divorţ cu soţul ei, Veta Borş, 33 de ani, patron al firmei „Dolce-Vita” din Boroaia, a hotărât să-l suprime fizic pe bărbatul care o părăsise. În acest scop, prin intermediul lui Ungureanu Vasile, zis «Torpilă», 31 de ani, l-a angajat pe tractoristul Pralea Neculai, 35 de ani, în prezent fără ocupaţie, să-l dinamiteze pe Borş Adrian, proprietar al autoturismului Opel Kadett (3-SV-2594). Drept răsplată pentru ce avea să facă, Pralea a primit suma de 800.000 de lei (400 de dolari).

Tot gelozia şi disensiunile conjugale au stat şi la originea unei explozii care s-a auzit în cartierul Ostroveşti din municipiul Râmnicu Vâlcea, în luna ianuarie a aceluiaşi an 1995. Viorel Albu, subofiţer la UM 05038, aflat în proces de divorţ cu soţia, a procurat o grenadă cu care a vrut să se sinucidă şi, în acelaşi timp, să o tragă după el în mormânt şi pe soţia sa, Adriana Albu. În acest sens, subofiţerul a deblocat grenada în timpul unei discuţii aprinse pe care cei doi o aveau în faţa blocului în care locuiau. I-a pus-o în mână soţiei. Aceasta, speriată fiind, a aruncat-o jos, provocând explozia. Soţii Albu, alături de alţi doi cetăţeni care se aflau în preajmă, au fost răniţi grav.