Cleptocraţia mioritică

România este controlată de o elită cleptocrată, mai bine zis de o adunătură de hoţi care delapidează banii statului pentru beneficiul privat. Consecinţele existenţei acestor găşti de infractori cu „gulere albe” sunt degradarea calităţii vieţii cetăţenilor acestei ţări şi limitarea resurselor necesare pentru educaţie şi sănătate.

‫Folosesc conceptul de cleptocraţie aşa cum a fost utilizat în teoriile corupţiei politice pentru a descrie „guvernarea hoţilor” care pradă România de mai bine de 25 de ani. O adunătură de bandiţi, puşi pe căpătuială fără limite, a ajuns să controleze instituţiile publice ale statului român. Aidoma unor tâlhari din pădure, ei zeciuiesc sau chiar douăzeciuiesc toate cheltuielile şi achiziţiile publice, toate atribuirile de contracte, toate transferurile monetare ale celei de-a doua republici mioritice.‬

‫Cleptocraţii moderni există pretutindeni în jurul României. Se ştie despre Slobodan Milošević, fostul preşedinte al Serbiei, că ar fi devalizat 1 miliard de euro. Despre Victor Ianukovici, fostul preşedinte al Ucrainei se crede că ar fi adunat o avere de 12 miliarde de dolari. Dar modelul de lider cleoptocrat rămâne Valdimir Putin - după unele estimări veniturile totale ale mafiei economice girate de Putin depăşesc 150 de miliarde de dolari. După cum arăta Karen Dawisha în volumul ei dedicat cleptocraţiei putiniene, autoritarismul cleptocratic se bazează de fapt pe lipsa de răspundere (bezpredel) a elitelor în faţa legii, unde principiul putinian este conţinut de sloganul: Pentru prietenii mei, orice. Pentru duşmanii mei, legea! Cleptocraţia putiniană funcţionează printr-un sistem similar cu ce se întâmplă la noi. Echipe de hoţi, grupuri organizate de delapidatori, formaţi în ierarhii controlate de către liderul politic acţionează concertat pentru a jefui banii publici. Exemplul cel mai bun este Olimpiada de la Soci, unde din 50 de miliarde de dolari cheltuiţi, mai mult de jumătate s-au evaporat în buzunarele private ale acoliţilor preşedintelui rus. Aceştia, numiţi şi siloviki (mogulii Rusiei postcomuniste), sunt foşti angajaţi ai „structurilor de putere” care jefuiesc cât pot din resursele ţării.‬

‫Aceşti prădători ai bugetului de stat, care funcţionează ca nişte grupări mafiote, au transformat şi România în terenul lor de vânătoare. Corupţia instituţionalizată, întemeiată pe culegerea de parandărături sub formă de taxe private aplicate pe bani publici a dus la situţii aberante. România postcomunistă, care s-a întemeiat pe o cleptarhie ce iniţial s-a înfruptat din banii ascunşi ai lui Ceauşescu şi din resursele onoroase ale vechii Securităţi, a cultivat un tip de relaţii maligne între politiăc şi economie. De fapt aceşti nişte extorcatori au pus în funcţiune un mecanism care să le asigure prosperitatea - orice proiect public trebuie „jumulit”. Iar regimul instaurat la Bucureşti a asigurat un mediu propice pentru cleptocraţi, care fură mai ales din bugetele publice şi se îmbogăţesc din bani de la stat.‬

‫Sumele vehiculate sunt deja fabuloase. Din motivaţiile prezentate la Curtea Supremă aflăm că mita totală luată numai de primarul Constanţei ar fi de 9 milioane de euro, în timp ce primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, este acuzat că ar fi luat 90 de miloane de euro. Printre cleptocraţii de azi s-a remarcat fostul Ministru al Finanţelor, Darius Vâlcov, care a recunoscut că în perioada cât a fost primar al Sloboziei ar fi încasat ilicit 1,5 milioane de euro. În condiţiile în care o localitate cu 45 de mii de locuitori aduce astfel de beneficii, ce se întâmplă în marile oraşe ale României?‬

‫Conform datelor furnizate de Guvernul României, fondurile de investiţii disponibile la nivelul autorităţilor locale au fost de aproximativ 15 miliarde de lei în 2013. Dacă facem un calcul simplu, sumele vehiculate pe căi ilegale (să zicem la un parandărăt de 10%) între oamenii de afaceri şi administraţia locală sunt de cel puţin 1,5 miliarde de lei. Astfel că în ultimii 25 de ani putem vorbi, numai la nivelul primăriilor şi administraţiilor locale, de miliarde de euro redirecţionate dinspre bugetul public înspre lingourile de aur şi averile cleptocraţilor. Ce să mai vorbim despre sumele transferate din bani publici către privaţi prin intermediul diverselor agenţii şi autorităţi naţionale? Aşa este în cazul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care s-a transformat într-o agenţie naţională de furt a proprietăţilor statului. Dintr-un buget total de aproximativ 5 miliarde de euro, parandărătul potenţial depăşeşte câteva sute de milioane de euro. La toate acestea ar trebui să adăugăm şi banii devalizaţi din marile proiecte de infrastructură, din scutirile la taxe şi din „înlesnirile” acordate clientelei politice.‬

‫Este clar că s-au obţinut profituri de miliarde de lei fără niciun fel de efort, fără ruşine şi fără oprire timp de un sfert de secol

‫Desigur, România nu va ajunge în topul ţărilor cu cel mai scăzut nivel de corupţie. Nu vom fi niciodată altături de Danemarca, Finlanda, Suedia, Elveţia sau Norvegia. Conform datelor Transparency International suntem, împreună cu Bulgaria şi chiar Italia, în eşalonul al treilea al corupţilor planetei. Marea problemă este aceea că statul cleptocratic nu este doar un stat primitiv, ci şi un stat al inegalităţilor, ceea ce duce la degradarea calităţii vieţii cetăţenilor,‬.

‫Catastrofa devine evidentă atunci când corelăm nivelul corupţiei cu nivelul dezvoltării umane. Aceşti indicatori, conform statisticilor elaborate de către Naţiunile Unite, arată unde se află adevăratul dezastru provocat de cleptocraţii mioritici. Există câţiva indici relevanţi, iar cel mai important este acela care priveşte rata inegalităţii. La noi nivelul inegalităţii în educaţiei este de 5%, dublu faţă de Norvegia; inegalitatea veniturilor este 17%, comparativ cu 10,7% în Norvegia. Cu un indice total al inegalităţii de 10,5%, România se remarcă prin discrepanţele în ceea ce priveşte grija statului faţă de propriii cetăţeni. România are o rată de mortalitate infantilă de 12 cazuri la 1000 naşteri (de 6 ori mai mare decât Norvegia); România are o rată a mortalităţii (la bărbaţi) de 209 cazuri (comparat cu 69 în Elveţia); România alocă 0,5% din buget pentru cercetare şi dezvoltare, adică de 6 ori mai puţin decât Suedia, care alocă 3,4% pentru aceleaşi cheltuieli. Aceasta explică şi de ce nivelul de încredere al românilor în guvernanţi este de 24%, comparat cu 77% în Elveţia sau 66% în Norvegia.‬

‫Cleptocraţii nu au pus în pericol doar democraţia noastră malnutrită, ei reprezintă o ameninţare la adresa educaţiei, sănătăţii şi bunăstării fiecărui cetăţean. Iar tratamentele din justiţie aplicate acestei specii de dăunători sociali nu sunt suficiente pentru a face prevenţie. Avem nevoie de o restructurare totală a sistemului politic românesc. Avem nevoie de o a treia republică.‬