Sunt printre cei mai vechi bloggeri din România. Prima mea postare păstrată de memoria online este din martie 2007. Atunci am creat blogul Despre tehnologia informaţiei şi... nu numai şi am postat o primă intervenţie Informatica şi politica.

Bloggingul era la început şi la noi, dar şi oriunde în lume. Celebra platformă HuffPost[1] a fost lansată la 9 mai 2005, când mulţi autori clasici, mai târziu bloggeri celebri, încă se întrebau ce este acela un blog. La noi se mai întrebau unii de ce există bloggeri în afara breslei jurnaliştilor, un cotidian central a scris despre mine că sunt blogger cu un uşor sens de ciudăţenie.

După câţiva ani, în anul 2012, editorii Adevarul.ro m-au invitat să postez şi pe această platformă cu o audienţă naţională şi din acel moment am trăit complet experienţa de a fi blogger.

Postările mele ca autor de blog există pe net la adresele vasilebaltac.blogspot.ro şi adevarul.ro/blogs/vasile.baltac şi pot fi găsite şi citite de oricine. Atunci de ce mi-aş propune şi o carte tipărită care să conţină o colecţie de postări pe blog, alături de câteva alte interviuri şi puncte de vedere?

Răspunsul acoperă aspecte diferite.

Carte tipărită vs eBook

În primul rând, eu sunt de partea acelora care susţin că preferă o carte tipărită ecranului digital. Acum avem parte de patru ecrane digitale - monitorul desktopului sau laptopului, tableta, telefonul inteligent şi nu de mult timp televizorul inteligent. Există tablete speciale, exemplu Kindle, care sunt proiectate special pentru cărţi electronice eBook-uri. Fiecare dintre ecrane are dezavantaje reale găsite sau inventate de acela care iubeşte hârtia. Ai o senzaţie plăcută ţinând cartea în mână şi citind-o relaxat în cele mai felurite poziţii. De curând a mai apărut un ecran, cel al ceasului inteligent, dar este aşa de mic, încât măcar pentru moment nu poate fi considerat suport de cărţi electronice. Personal, nu desconsider cărţile electronice, chiar am procurat destul de multe şi folosesc şi Kindle şi Adobe Digital Editions şi alte cititoare. Un eBook este foarte bun prin facilităţile de luare de notiţe, căutare în text şi online din text etc. Este util în timpul călătoriilor când îl poţi citi simplu pe tabletă sau telefon.

Pentru moment nu cred că formatul digital şi cel tipărit trebuie pus în antiteză. Respect părerea şi a celor care preferă cartea tipărită şi a acelora care preferă un eBook. Sunt de acord cu autorul englez contemporan Stephen Fry, conform căruia Cărţile nu sunt mai ameninţate de Kindle decât scările de ascensoare. O carte bună pe care vreau să o şi recitesc o am, însă, în format tipărit sau uneori, rar, în ambele formate.

Progresele tehnologiilor digitale au revoluţionat şi tipărirea. Este posibil azi să tipăreşti în serii mici sau chiar foarte mici. Nu a fost întotdeauna aşa. Prin anii 1970, am coordonat publicarea unei cărţi de succes despre calculatorul FELIX C-256. Tirajul a fost de 7000 exemplare, uriaş pentru vremea aceia. Nu a fost suficient. Când am rugat Editura Tehnică să mai tipărească un supliment de tiraj, mi s-a explicat că matriţele fuseseră topite, plumbul fiind deficitar în acele vremuri.

În acest an, am cerut tipografiei un supliment de tiraj la o carte a mea şi l-am primit în două zile!

Paradoxal deci, în loc să dispară cartea tipărită prin apariţia eBook, are loc o explozie de cărţi noi în format tipărit. Demonstraţie simplă este o vizită într-o librărie contemporană.

Mai mult, a apărut şi tipărirea la cerere. Pe Amazon poate publica oricine şi cărţile autorilor mai puţin cunoscuţi sunt tipărite numai când există comandă fermă.

Probleme cu căutarea

Al doilea aspect al răspunsului la întrebarea de ce o carte tipărită este corelat cu evoluţia universului digital.

Postarea pe blog are avantajul uşurinţei de postare. Dar are şi dezavantajul că un cititor care vrea să vadă la un loc un ansamblu al postărilor unui autor pe un blog sau pe mai multe trebuie să caute, operaţie nu totdeauna uşoară şi mai ales consumatoare de timp.

Volumul de informaţie digitală a crescut şi creşte vertiginos şi motoarele de căutare, inclusiv Google, indexează numai o parte infimă din acest volum.

Un paradox este că înainte de era digitală nu găseai uşor biblioteca unde era cartea care te interesa, acum nu găseşti cartea în oceanul de biblioteci virtuale.

Avantajul agregării

Un al treilea aspect al răspunsului la întrebarea de mai sus este că o carte care să adune într-un loc păreri exprimate la diverse momente de timp de un autor se poate dovedi utilă pentru cunoaşterea contribuţiilor acestuia. În anii 1960-1970, când nu exista Internet şi nici măcar nu visa nimeni la el,  renumitul profesor şi om de ştiinţă Grigore C. Moisil, un model de viaţă pentru mine, ţinea conferinţe, apărea des la televizor şi publica în Contemporanul o tabletă de autor care se numea Ştiinţă şi umanism. Promova noua lume care abia se prefigura: lumea digitală. Îmi amintesc că am găsit cu plăcere o colecţie de astfel de gânduri adunate într-o carte editată de soţia dânsului, Viorica Moisil.

O astfel de colecţie poate fi creată online pe un site de autor sau tipărită. Varianta online va suferi de lipsa de vizibilitate amintită, dar are meritul că adună la un loc o sinteză a unor puncte de vedere. Varianta tipărită are şi ea dezavantajul că în România de azi avem multe cărţi şi puţini cititori. Suferinţă pe care o au şi cărţile online.

Cine citeşte?

În România avem Internet rapid. Penetrarea este de peste 95% şi ca populaţie, şi ca suprafaţă a ţării.

Numai că acestea sunt cifre frumoase care reflectă o posibilitate, nu o realitate. Statisticile oficiale arată că 38%% din populaţia ţării nu a accesat niciodată accesează Internet şi din categoria de vârstă de 55-74 ani procentul se ridică la 74%.

Ar rezulta că pentru cei peste 55 ani soluţia ar fi cartea tipărită. La prima vedere. Probabil cei 26% vârstnici care accesează Internet sunt şi cei care cumpără cărţi tipărite.

Cititorii de blog ce preferă oare?


[1] The Complete Huffington Post Complete Guide to Blogging, by The Editors of The Huffington Post, Simon & Schuster Paperbacks, New York, 2008, pag. 3