Aurel Vintilă, artistul care vrea să inspire copiii orfani prin muzica lui: „Versurile transmit părţi din sufletul meu“

Aurel Mihai Vintilă are 23 ani. I s-a spus în copilărie că nu are cum să devină artist, dar pasiunea pentru muzică a fost mai puternică decât vocea celor care trebuiau să-i arate ce înseamnă susţinerea familiei.

Abandonat de mamă, Aurel a fost crescut de un asistent maternal, iar de aproape doi ani, a intrat în programul socio-profesional „Plan de viaţă“, dezvoltat de AFI Europe România, Asociaţia The Social Incubator şi McCann PR, prin intermediul căruia, timp de doi ani, zece tineri proaspăt iesiţi din sistemul de protecţie al copilului sunt susţinuţi prin intervenţii individualizate, astfel încât tranziţia către independenţă să fie mai uşoară.

Aurel este cunoscut pe YouTube cu numele de artist V.A.M., acolo unde fanii îi pot asculta melodiile hip-hop, ale căror versuri sunt inspirate din experienţele proprii de viaţă.

I-ar plăcea să inspire prin muzica lui şi alţi copii din sistemul de protecţie al copilului, aşa că visul lui este să strângă bani pentru a înregistra un album într-un studio profesionist.

Povesteşte cu bucurie că a fost difuzat la câteva posturi de radio naţionale. Nu şi-a auzit piesele, dar s-a bucurat mult când l-au anunţat colegii că l-au auzit la radio.

Visul lui este să demonstreze că tinerii din sistemul de protecţie, despre care spune că uneori sunt priviţi drept needucaţi din cauza faptului că nu au familie, sunt demni de încredere şi respect.

„Acum fac muzică, dar şi lucrez. Trebuie să-mi plătesc studioul. Este destul de scump, dar atunci când îţi place ce faci, nu este greu. Mi-ar plăcea să am un studio al meu, unde să pot lucra în fiecare zi şi noapte. Dar costă foarte mulţi bani“, ne spune Aurel.

Îl urmăreşte pe Justin Bieber şi i-ar plăcea să aibă concerte ca ale lui, cu oameni cărora să le transmită emoţii „atât de puternice, încât să plângă“. Acum lucrează la o nouă piesă. Nu s-a decis dacă o va numi „Păcatul meu frumos“ sau „Iubire interzisă“.

„Prin muzică, transmit oamenilor părţi din sufletul meu“, ne spune Aurel.

Primele amintiri pe care le are din copilărie sunt într-un centru de plasament. Acolo unde a fost lăsat de propria mamă.

„Mereu m-am întrebat de ce eu, că n-am făcut niciun rău. Apoi, mi-am dat seama că n-am ce să fac, nu schimb lucrurile dacă-mi plâng de milă“, spune Aurel.

A stat până la 5 ani într-un centru şi apoi a fost luat în asistenţă maternală.

„La familia asistentului de plasament am învăţat foarte mult, pot spune că a fost experienţa vieţii mele. Am înţeles ce înseamnă respectul, cât de important este să lupt pentru ceea ce vreau, chiar dacă mi se spune că nu o să reuşesc. Tatăl maternal şi fii lui îmi spuneau că nu o să pot să cânt, că nici cu fotbalul nu o să reuşesc. M-au făcut să cred că nu sunt bun la nimic, că sunt stângaci. Nu ştiau să-mi explice frumos, ţipau. Şi acum văd că mă simt rănit şi descurajat atunci când cineva ridică tonul la mine“, povesteşte cu tristeţe tânărul.

Le spunea mama şi tata, chiar dacă ştia că nu sunt adevăraţii lui părinţi. Pe mama maternală spune că a perceput-o ca pe „o mamă adevărată“, iar cea mai frumoasă amintire este legată de momentele în care se uitau la filme în familie.

„Începând cu vârsta de 8 – 9 ani, am amintiri clare şi cu mama naturală. Îmi amintesc că m-a luat odată de sărbători acasă, dar nu m-am simţit bine. Eram ataşat de cealaltă familie. Când am venit în Bucureşti, m-a căutat. Nu ne mai văzusem de zece ani. Acum păstrez legătura cu ei, dar foarte distant. Fraţii mei nu muncesc, doar încearcă să profite. Mi-au cerut şi le-am dat“, povesteşte tânărul.

Aurel se gândeşte să-şi întemeieze propria familie, dar viaţa profesională este pe primul plan.

 „Nu vreau să-i lipsească copilului meu nimic din ce n-am avut eu. Când voi simţi că am ce să-i ofer copilului meu, atunci o să-mi întemeiez o familie“, ne-a mai spus Aurel.

V.A.M. poate fi ascultat şi descoperit prin versurile pieselor lui pe canalul de YouTube.

Proiect editorial susţinut de AFI Europe