Acasă la bătrâna care a donat o mică avere pentru Catedrala Mântuirii Neamului: „Nu ai dreptul să judeci pe nimeni“ VIDEO
0Are 93 de ani, nu a fost căsătorită niciodată, nu a avut copii. A muncit o viaţă-ntreagă la câmp şi, din pensia ei de 500 de lei, a pus deoparte de-a lungul anilor 10.000 de lei, bani pe care i-a donat pentru Catedrala Mântuirii Neamului.
Pe Gherghina Vasilescu (93 de ani) o găsim în satul ei natal din Teleorman, Saelele, stând pe băncuţa din faţa casei, sprijinită în toiag. În ciuda vârstei înaintate, are o minte ageră, vorbe cu tâlc şi spune că este împăcată cu viaţa ei. A muncit mult şi o face şi acum. „Nu mai mut munţii din loc, dar muncesc prin curte. E păcat să stai fără să faci nimic“, spune bătrâna.
Femeia a ajuns cunoscută în toată ţara după ce s-a aflat că, din mica sa pensie, de 500 de lei, a reuşit să strângă 10.000 de lei, bani pe care i-a donat pentru Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti. Mănâncă o dată pe zi, seara, chiverniseşte fiecare bănuţ şi merge în fiecare duminică la biserică. „Nu-mi place să discut de altul, să judec pe altul, că te judecă Dumnezeu. N-ai dreptul tu să judeci pe nimeni. O furnică, dacă o vezi, să n-o omori, că n-ai făcut-o tu. E făcută de Dumnezeu, e lăsată şi ea fiinţă cum sunt şi eu pe pământ“, spune bătrâna.
„Biserica e biserică, nădejdea e nădejde, răspunderea e răspundere“
Gherghina Vasilescu - sau „ţaţa Ghiţa“, cum i se spune în sat - a crescut într-o familie de oameni credincioşi. Tatăl ei a fost ţârcovnic la biserica din sat, iar bătrâna îşi aminteşte cum mergea, copil fiind, la slujbă alături de părinţii ei şi cum cânta. „Biserica e biserică, nădejdea e nădejde, răspunderea e răspundere“, afirmă hotărât ţaţa Ghiţa. „Trebuie să avem şi credinţă, că nu suntem statornici aici şi trebuie să plecăm. Când vom pleca, vom răspunde de ce am făcut aici. Diavolul umblă şi pe la ăla credincios, umblă prin toate făpturile lui Dumnezeu, umblă să facă încurcături, dar cine are credinţă nu se uită la alea“, adaugă bătrâna.
De faptul că în Capitală se construieşte Catedrala Mântuirii Neamului a aflat de la preotul din sat. „Am văzut-o la televizor (Catedrala Mântuirii Neamului, n.r.) şi mi-a plăcut. Am vorbit şi cu preotul din sat. Am dat şi eu cât am putut. Că e mare şi să am şi eu acolo un drept, ca om, ca suflet, pus acolo“, explică ea.
Bătrâna spune că e decisă să ajute şi de acum încolo biserica atât cât poate şi cât o ţine sănătatea. „Nu luăm nimic cu noi. Eu aşa sunt împăcată, aşa mă simt liberă“, concluzionează ţaţa Ghiţa.
„Arată bine, e o femeie de nota 10!“
Vecinii au doar vorbe de laudă la adresa ţaţei Ghiţa. „Arată bine, e o femeie de nota 10. Nu munceşte, mănâncă o dată pe zi, seara. Se duce la biserică, e credincioasă. Nu vorbeşte de mine, de ăla, de ăla“, spune despre Gherghina Vasilescu o vecină a bătrânei. Femeile de pe uliţă spun că gestul bătrânei e unul nobil, însă acesta nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi fost în grija unor nepoate. „Păi, ea nu cumpără un ulei, o pâine, mănâncă o dată pe zi, normal că a putut strânge ban cu ban“, afirmă una dintre vecine, care se plânge că ea nici măcar, colo, 100 de lei nu primeşte pensie după Colectiv, pentru că a muncit doar 10 ani, avea nevoie de 15. „Ţaţa Ghiţa nu a avut greutăţi, copii, soţ. E domnişoară. A putut pune ban pe ban“, adaugă vecina.
„Ea întotdeauna a fost pentru biserică. A luat covoare, a luat... Ea nu vine fără portocale, fără daruri la biserică. Niciodată nu vine cu mâna goală, aduce prescuri“, se amestecă în vorbă o altă femeie.
Psiholog: „Doctrina ortodoxă încurajează donaţiile”
Gestul femeii este unul de înţeles, subliniază psihologul Mihai Copăceanu. Surprinzător poate fi doar faptul că Biserica Ortodoxă Română (BOR) nu analizează aceste cazuri individual, completează specialistul. „Pe modelul oamenilor săraci care fac donaţii există numeroase pilde biblice, în care banul care provine de la persoane sărmane e mai apreciat decât cel care provine de la familii înstărite. Discuţia s-ar pune altfel: în ce măsură biserica ar trebui să primească bani de la aceste persoane sărace”, este de părere Copăceanu.
Potrivit psihologului, persoanele înaintate în vârstă fac astfel de gesturi de caritate - în special dacă nu au copii sau o familie - pentru a avea un confort psihic.
„Aici este şi contribuţia Bisericii Ortodoxe Române care susţine că o persoană care donează o sumă mare va fi pomenită şi va fi amintită ca ctitor. Trăieşte într-o doctorină care încurajează un astfel de comportament, pentru că preoţii săptămânal, în timpul slujbei, apelează la oameni pentru donaţii. Asta e politica lor, trăiesc din donaţii. Şi în final, fiecare este liber să aleagă ce face cu proprii bani”, concluzionează psihologul.
Te-ar putea interesa şi:
Se încarcă comentariile...
