În articolul anterior, mi-am provocat comentatorii romofobi la un dialog care, evident, a eşuat pe forum în romofobie. Nici nu mă aşteptam la altceva pentu că, în general, cei care propagă ura de orice fel au impresia că deţin adevărul absolut. Cei mai mulţi sunt, de altfel, convinşi că ura nici nu este a lor, ci a întregului popor, ei fiind un soi de eroi ai libertăţii de exprimare brute şi brutale.

Articolul nu era despre români, ci despre romofobi (indiferent de etnia lor), astfel încât consider o gravă jignire la adresa poporului român asocierea pe care luminaţii comentatori o fac între români şi romofobie.

Au fost şi câteva excepţii notabile, comentarii raţionale, antirasiste şi pertinente, chiar dacă nu erau neapărat în favoarea textului meu.

Dar să mă întrorc la subiectul propus în titlul articolului, proverbul adesea folosit în România noastră – ţiganu-i ţigan şi în ziua de Paşte. Mie zicala asta îmi indică o confuzie pe care o fac frecvent inclusiv autorităţile şi chiar Comisia Europeană atunci când se referă la romi: respectiv dezetnicizarea acestora (prin etnie înţeleg practicile culturale şi frontierele identitare volatile propuse de Barth) şi tratarea lor exclusiv ca grup social vulnerabil. Operaţia estetică nu funcţionează şi în cazul identităţii etnice, nici măcar pentru cei care şi-ar dori acest lucru, indiferent de situaţie, el sau ea tot ţigani (în sens peiorativ) vor fi pentru voi. Modelul creştinului pios doar în ziua de Paşte nu este şi nu poate fi o perspectivă a etnicităţii. Rom eşti toată viaţa pentru că te-ai născut aşa, pentru că practici o anume cultură şi, mai ales, pentru că alţii te detestă pentru apartenenţa ta etnică.

Practic, pentru cei mai mulţi dintre dvs., ţigan sau rom este eticheta aplicată unei categorii sociale, un soi de pătură formată din cetăţeni de condiţie oricum inferioară, câtă vreme, ce să vezi, nu sunt capabili nici în sfânta sărbătoare să se ridice peste limitele grupului lor. Acesta este probabil motivul pentru care vă aşteptaţi să fim ceea ce voi proiectaţi a fi "ţigănesc”.

Ei bine, a fi rom nu înseamnă ceea ce indică prejudecăţile, ci înseamnă om, cetăţean român, egal în drepturi cu voi, chiar dacă vine dintr-o altă cultură.

În acest context, vă doresc tuturor lumină bună de Paşte, să fim ceea ce suntem şi să cooperăm pentru o Românie mai bună căci, vrem sau nu, suntem împreună.

Şi, dacă se poate, să încercăm măcar să fim în fiecare zi aşa cum pretindem altora să fie în ziua de Paşte.