În pană de călători, CFR poate deveni o amintire pentru români

Gara de Nord, august 2013 FOTO Arhivă personală

N-am mai călătorit cu trenul de mai bine de 15 ani. Nici în gările din România n-am trecut în această perioadă de timp decât ocazional, aşa că, la fel ca mulţi cetăţeni ai patriei noastre postrevolutionare, nu mai ştiam nimic despre mersul trenurilor.

Nici despre condiţiile de călătorie.  Doar ce am văzut la televizor şi de din auzite mai ştiam că tarifele trenurilor de călători au crescut constant şi inacceptabil, în timp ce condiţiile din trenurile româneşti au devenit tot mai mizere.

Aveam o imagine veche cu Gara de Nord viermuind zi şi noapte de mulţimi de călători care foloseau cu predilecţie acest mijloc de transport feroviar, înainte, ieftin şi accesibil oricărui amărăştean.

De asemenea, aveam în minte mulţimea şi lungimea trenurilor formate din cel puţin zece vagoane, care se înghesuiau necontenit să vină şi să plece pe principala poartă feroviară a ţării.

De la grevele ceferiştilor, de pe vremea când Ministerul Transporturilor era condus de Mitrea sau Băsescu, nu prea mai ajunsesem în gară. Nu mai vorbesc să mai merg şi cu trenul.

Am ajuns, însă, acum câteva zile, într-un weekend, la o diferenţă de o săptămână, întâi în gara Predeal, una dintre cele mai aglomerate staţii feroviare pe vremea comuniştilor când zilnic, dar în special în weekend-uri, mulţimi de copii, adolescenţi şi adulţi luau cu asalt trenurile pentru a merge şi se întoarce de la munte.

Şi tot într-un weekend estival, am fost  în Gara de Nord.

Acest lucru era valabil şi pentru trenurile cu destinaţii spre Litoral, devenite an de an, parcă tot mai neîncăpătoare, în ciuda densităţii lor şi a numărului mare de vagoane ce rulau pe aceste destinaţii turistice.

Realitatea din anul 2013 este cu totul alta decât cea dinainte şi nu este deloc veselă pentru nimeni: nici pentru stat-managerul CFR Călători şi nici pentru tot mai puţinii călători care mai folosesc trenul ca mijloc de transport.

Mai întâi, săptămâna trecută, în gara Predeal situată la cea mai mare altitudine din România, am fost surprins că dimineaţa, la ora 10. 00, să nu văd niciun călător în gară, pe peron sau la casa de bilete. Singurii care animau zona la ora aceea, erau câţiva localnici, în aşteptare şi căutare de turişti.

M-am gândit că poate am nimerit între trenuri, dar situaţia nu era prea schimbată nici după câteva ore, când doar 2-3 călători se aflau la casa de bilete.

Sâmbătă, 24 august 2013, m-am dus în Gara de Nord să aştept pe cineva.  Ceea ce am văzut mi-a confirmat faptul că tot mai puţini români aleg să meargă cu trenul. Motivul pentru care renunţă la acest mijloc de transport nu este că şi-au luat toţi maşină sau avion, ci cu totul altul şi ţine de costurile şi condiţiile de călătorie. Cea mai mare poartă feroviară a ţării mi s-a părut că arată jalnic.

În afară de câteva schimbări de faţadă, de resort comercial, am constatat că în mijlocul gării tronau câteva tarabe goale, îngrămădite una în cealaltă, mizere şi într-un loc în care nu prea îşi aveau rostul. Ba chiar încurcau circulaţia nu doar că nu prezentau nici măcar un aspect estetic acceptabil, nemaivorbind de inutilitatea lor.

Vazându-le, m-am „luminat” şi mi-am dat seama care este Piaţa Gării!

Lasând în urmă Piaţa, m-a surprins lipsa călătorilor din incintă, altădată neîncăpătoare pentru călătorii în aşteptare şi în tranzit. Singurul loc mai animat era în faţa celor două tabele de informaţii privind circulaţia trenurilor, anunţând sosirile şi plecările.

Afişaje cu destul de sărace informaţii de altfel, nemaivorbind de incomplete că linile de îmbarcare sau debarcare a pasagerilor pe diverse destinaţii erau lipsă sau se anunţau cu doar câteva minute înainte.

Cel mai mare şoc însă, l-am avut când am ajuns cu radarul vizual în zona peroanelor, în proporţie de circa 90% pustii. Goale, la fel ca şi calea ferată pe cale să ruginească de dorul roţilor de tren.

Timp de aproximativ 1 oră, de pe la 16, 30 şi până la 17, 30, sâmbăta când ar fi trebuit să fie oră de vârf în privinţa traficului de călători, dacă am văzut trei-patru, maxim cinci trenuri de pasageri plecând, sosind şi în aşteptare.

Şi ce trenuri! Nu mi-a venit să cred că sunt trenuri adevărate. Câteva automotoare cu două vagoane, trenuri cu maxim patru vagoane şi acelea mai mult goale, în timp ce altădată numărul lor începea de la cel puţin zece în sus şi tot se dovedeau neîncăpătoare.

Acum însă, din două sau patru vagoane cât formează o garnitură CFR de călători, nu cred că am văzut juma de tren plină. Nici măcar de pe rutele cele mai aglomerate, cum ar fi Constanţa, Braşov, Craiova.

Cu alambicu la gară, aşteptând trenul de Buzău

Iar cei mai mulţi călători pe care i-am văzut coborând sau urcând în tren mergeau cu varianta Regio. Adică personalul de altădată, căruţa dintotdeauna, unde timpul mare al călătoriei şi condiţiile mizere fac legea, fiind preferate doar pentru preţul mai mic în dauna celorlalte  variante, Interregio şi InterCity, cu bilete mult mai scumpe.

Realitatea jalnică a trenurilor din Gara de Nord, multe vagoane fiind învechite şi depăşite fizic şi moral, mi-a confirmat faptul că CFR Călători se îndreaptă cu paşi repezi spre faliment, acumulând an de an, datorii tot mai mari.

Aceste pierderi în creştere inevitabilă sunt coroborate cu o infrastructură mult rămasă în urmă, condiţii de călătorie la acelaşi nivel cu dotarea şi o creştere constantă a preţului biletelor, chiar dacă aceasta se face periodic.

Pentru că, alături de o politică şi o strategie de management defectuose, acestea sunt cauzele principale pentru care românii nu mai merg cu trenul. Iar cei mai mulţi care mai călătoresc pe calea ferată forţaţi de împrejurări, aleg varianta Regio-Personal, pentru biletele mai ieftine decât la celelalte categorii.

Trenurile mici de criză FOTO Arhivă personală

În ciuda diverselor oferte ale CFR Călători „pentru călătorii sigure şi relaxante”, a diverselor reduceri la tarife de sezon, de weekend, de fidelitate, la cumpărarea anticipată a biletelor, online, numărul pasagerilor pe calea ferată continuă să scadă.

Această scădere este împinsă de la spate şi de noua scumpire la tarifele feroviare pentru pasageri, circa 10%, anunţată să intre în vigoare de la 1 septembrie 2013. Nouă mărire de tarife cică ar fi influenţată şi corelată de inflaţie,costurile combustibililor, energiei şi a pieselor de schimb.

Mai clar, pe înţelesul tuturor- CFR Călători se îndreaptă cu paşi repezi şi hotărâţi spre faliment. În faliment este de fapt şi acum dacă n-ar fi susţinută de stat, care nu se ştie cât mai poate pompa bani cu nemiluita într-o gaură neagră.

Şirul trenurilor lungi spre capitala Olteniei, Craiova, a fost înlocuit cu automotoare FOTO Arhivă personală

Conform bugetului de venituri şi cheltuieli, publicat nu cu mult timp în urmă în Monitorul Oficial, această companie strategică a ţării are estimate pierderi de peste 400 milioane lei, pe anul 2013.

Astfel, altădată cea mai ieftină şi sigură variantă de transport în comun, în viitor, călătoria cu trenul pentru românii, va dispărea cu desăvârşire.

Rămân doar variantele alternative private de transport. Mersul cu trenul va deveni doar o amintire pentru cei care l-au practicat.