Va accepta premierul Tudose să plătească pentru aiurelile din programul de guvernare?

Aceasta este întrebarea momentului. Guvernarea este într-un punct critic. Speranţa autorilor programului de guvernare, a multor lideri PSD (Florin Iordache, Şerban Nicolae şi alţii), că românii sunt proşti, pot fi aburiţi cu şmecherii şi minciuni fiscale, legislative, salariale, nu se confirmă. Cetăţenii, sindicatele, jurnaliştii nu pot fi păcăliţi, aşa cum spera echipa Vâlcov, Dragnea, Vasilescu. Ceea ce spune multe despre cine e mai prost.

A mai avut o idee Dragnea, după ce s-a lămurit că nu poate fi premier. Să-i facă ţapi ispăşitori pe premieri care, nu-i aşa, nu sunt în stare să aplice programul de guvernare.

În cazul „ţopăielii“ fiscale, programul prevede creşterea salariilor cu 25% de la 1 ianuarie 2018, iar premierul ar trebui să aplice trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat, iar salariaţii vor plăti, din buzunarul propriu, 21% din salariul brut. Adica Dragnea s-a achitat de promisiuni, dar premierul nu stie sa le aplice! Cine va da socoteală în faţa sindicatelor, salariaţilor? Premierul. Că n-a „ştiut“ să facă din economie bici, care să împlinească promisiunile aiurite din programul da guvernare.

Între timp, primarii PSD, în frunte cu Gabriela Firea, şi-au dat şi ei seama că aplicarea „ţopăielii“ va duce la scăderea veniturilor primăriilor cu 20%. De bine ce tocmai îşi dublaseră salariile! Senatorul PSD Eugen Teodorovici critică şi el noul Cod fiscal, preşedintele Iohannis la fel, patronatele, specialiştii independenţi avertizează că schimbări aşa masive într-o zonă sensibilă nu se fac peste noapte. Tăriceanu spune şi el că nu e bine să ne grăbim, să luăm măsuri insuficient analizate şi documentate. Şi că e treaba guvernului să aplice măsuri financiar-bugetare, nu a şefilor coaliţiei.

Doar că puterea politică a intrat în criză de timp. Bugetul pe 2018, legea salarizării, nu mai pot aştepta. Fără actuala modificare fiscală, nici bugetul nici legea salarizării nu stau în picioare. Şi atunci, premierul Tudose ar trebui să-şi asume să scoată din foc bombele plasate de echipa Dragnea-Vâlcov-Vasilescu în programul de guvernare.

Deja premierul Tudose a demonstrat că nu este de acord să devină ţap ispăşitor în locul PSD-Dragnea. A remaniat doi miniştri importanţi, oameni de încredere ai lui Dragnea, a refuzat să-şi asume legile justiţiei şi le-a plasat parlamentului. În condiţiile în care nu avuseseră loc amplele manifestaţii de stradă de duminică. A amânat de două ori adoptarea Codului fiscal, iar acum are discuţii cu primarii PSD care protestează şi ei împotriva modificărilor aberante din Codul fiscal. Nu văd cum premierul Tudose ar lupta singur împotriva tuturor.

În opinia mea premierul Tudose este conştient de rolul său în această guvernare. Să-i permită lui Dragnea să arate cu degetul spre premier pentru neîndeplinirea programului de guvernare. Va accepta să îndeplinească acest rol ingrat, care îi poate termina cariera politică? Nu cred că premierul este aşa naiv. Şi chiar dacă ar accepta, ar fi doar o amânare de două luni. Când în ianuarie, salariaţii vor vedea că rămân cu aceeaşi bani în buzunar, sau chiar mai puţini, vor lua foc. Şi explozia socială va fi mult mai puternică. Dacă miercuri, premierul Tudose va accepta să treacă în şedinţa de guvern modificările la Codul fiscal, de joi se va trezi cu zeci de mii de sindicalişti în stradă, care-i vor cere demisia.

Din păcate, plecarea premierului Tudose aruncă România în criză guvernamentală. Preşedintele Iohannis a şi declarat că are acum toate motivele să constate că PSD-ALDE nu mai sunt în stare să guverneze. Dar pe cine să invite să preia guvernarea? Opoziţia nu dă semne că ar fi capabilă să preia guvernarea, acum în prag de iarnă şi într-un context legislativ haotic şi fără niciun orizont. Un guvern de tehnocraţi nu pare probabil, după performanţa mediocră a guvernului Cioloş. Şi atunci, care ar fi soluţia în cazul în care Tudose demisionează? Nimeni nu pare să ştie.

În concluzie

România este într-un punct mort. Actuala guvernare şi-a atins limita în care minciunile mai puteau fi crezute. Care va fi ieşirea din acest punct mort? Greu de spus în momentul de faţă.