Uraganul Tudose

În urmă cu câteva zile, premierul Tudose a susţinut că recentele creşteri de preţuri ale carburanţilor, şi deci ale tuturor produselor, serviciilor şi alimentelor, sunt determinate de uraganele şi furtunile de pe cuprinsul planetei. Premierul a confirmat astfel înţeleptul proverb românesc „gura păcătosului adevăr grăieşte“.

În primul rând, premierul a confirmat că economia României este condusă nu de guvern, nici măcar de Dragnea, ci de stihiile naturii. Aceste furtuni şi uragane intră prin birourile Palatului Victoria, pregătesc legi şi ordonanţe, devastează instituţiile statului, ucid oameni (nu numai în spitale, cluburi sau pe străzi), devastează sistemul naţional de educaţie etc. Mai mult, tot stihiile naturii sunt cele care aruncă în aer banii cetăţenilor, care apoi intră, luaţi de vânt (era să scriu Vântu!), direct în buzunarele largi şi conturile grase ale membrilor guvernului.

Al doilea adevăr rostit de acest devastator uragan Tudose abătut de câtva timp asupra României este că actualii guvernanţi habar nu au despre realitate. Ei nu ştiu nici măcar preţul unui litru de benzină sau al unei pâini, dar să ştie câte ceva despre lucrurile pe care, chipurile, le administrează. Ei nu ştiu (sau, mai precis, se prefac că nu ştiu) că toate creşterile promise de salarii, scăderi de taxe, toate dublările şi triplările de venituri ale demnitarilor, toate dublările şi triplările pensiilor speciale etc. nu au cum să fie susţinute nici măcar pe termen scurt (în acest an), cu atât mai puţin pe termen mediu şi lung. Guvernul PSD se preface că nu ştie că creşterea economică a României este mincinoasă (căci e bazată pe consum, nu pe producţie sau investiţii). Tot la fel, se prefac că nu ştiu (sau nu-i interesează - ceea ce e mult mai grav) că vor arunca ţara în faliment, ei fiind interesaţi exclusiv numai de propriul buzunar. Chiar şi în caz de faliment, salariile şi pensiile lor astronomice vor trebui să fie plătite în continuare. Chair şi în caz de noi dezastre, de noi furtuni şi uragane, clica politică a PSD (a se citi: sistemul) îşi va încasa în continuare uriaşele beneficii pe care, cu mare efort şi sudoare, şi le-au stabilit în aceşti ani tulburi de furtuni şi uragane.

Al treilea adevăr furtunos vizează „andrisantul“. Oricine stă strâmb şi cugetă drept, întrebându-se despre cât de proşti ne crede acest premier ageamiu va înţelege repede intenţia sa. Premierul nu a rostit această aberaţie pentru cei care ştiu să gândească cu mintea proprie, ci pentru ceilalţi, pentru cei captivi, adică pentru cei care gândesc cu mintea altora. Bătrânii, asistaţii, clientela politică, şefii şi şefuleţii din instituţiile statului membri sau simpatizanţi ai PSD, nomenclaturişti, servicii secrete sau beizadele imediat se vor repezi să preia scuza emanată de Tudose şi o vor flutura în nas oricui va îndrăzni să critice acest guvern minunant.

Şi totuşi există o parte bună în orice nenorocire, fie că e venită pe căi naturale, fie că nu. În cazul uraganului Tudose sfârşitul este fie stingerea lui de la sine, fie transformarea într-o mişcare mai puternică, un fel de mega-uragan (deşi, este evident că şi acesta se va stinge la un moment dat). Tare mă tem că înainte de a se epuiza de la sine, uraganul Tudose va reuşi să devasteze iremediabil economia României vlăguită de atâtea furturi, corupţie şi fărădelegi. E chiar posibil ca, înainte ca Tudose să fie aruncat în neantul de unde a venit (a se citi: la groapa de gunoi a istoriei), România să intre în faliment, asemenea Greciei. Primele urme sunt clare pentru economişti încă de acum câteva luni. Deja, recent, Banca Naţională a României a înţeles că nu mai are cum sprijini furtunile şi uraganele provocate de Palatul Victoria. Iar dacă în locul guvernatorului actual, Mugur Isărescu, vom avea un uragan pesedist aşa-zis economist la BNR, tare mă tem că ne aşteaptă vremuri mai grele decât cele generate de uraganul Tudose.