Ucraina şi lupta pentru supravieţuire

Generalul Valeri Gherasimov, şeful Statului Major al Armatei Ruse, declara în februarie 2013 că până în 2030 nivelul pericolelor potenţiale şi existente la adresa Rusiei ar putea creşte considerabil, determinat de lupta statelor pentru resursele energetice, pentru pieţele de desfacere a mărfurilor, cât şi pentru spaţiul de viaţă, iar pentru obţinerea acestor avantaje se vor folosi în mod activ potenţialul militar.

Aceste vorbe, spuse înaintea invaziei din Crimeea şi a încercării de a prelua partea estică a Ucrainei, sunt în mare măsură similare cu raportul întocmit de Consiliul Naţional de Inteligenţă al SUA, ce prevede că până în 2030 o să existe o tensiune formidabilă între state privind împărţirea sferelor de influenţă, a pieţelor de desfacere şi a resurselor. Se preconizează că Europa işi va epuiza potenţialul prin luptele politice între centralism şi regionalizare, inclusiv la nivel economic. În asemenea condiţii, ţinând cont de ascensiunea Chinei şi de investiţiile pe care le face SUA pentru a-şi păstra dominaţia mondială, Rusia încearcă să rămână în joc, având trei posibilităţi: un spaţiu de viaţă necesar desfacerii produselor ruseşti şi prin care să se încerce şi modernizarea economiei, găsirea de noi resurse energetice concomitent cu încercarea de determina o serie de state să rămână dependente de gazele ruseşti şi, în final, războiul, fie el ofensiv sau defensiv.

Lăsând deoparte sentimentele antiruseşti, acest scenariu este în general valabil pentru oricare dintre ţările ce concurează în momentul de faţă pentru supremaţia mondială. Ucraina, dependentă de gazul rusesc, nu este neaparat un pion în lupta energetică, cât mai ales în încercarea de a menţine o zonă tampon între Rusia şi NATO. De asemenea, nu trebuie uitat vechiul plan Valev, de specializare a zonelor economice aservite URSS. Prin reactivarea lui, Ucraina şi Belarus vor fi elemente importante în angrenajul economic al Uniunii gândite de Putin.

Un alt aspect folosit de Putin pentru a manipula voinţa propriului popor este inocularea mitului cetăţii asediate. Rusia este pentru cetăţeanul de rând o victimă a SUA în incercarea de a-şi extinde imperiul până la graniţele sale. Opinia publică este un amalgam de păreri şi credinţe care sunt în mare parte determinate de mediul în care se formează, putând fi lesne directionată către un anume obiectiv, iar acesta este că sub Putin în sfârşit Rusia are curajul să bată cu pumnul în masă împotriva NATO. Pentru majoritatea ruşilor acest lucru este o mândrie, dar şi un sentiment de refulare în faţa problemelor cotidiene.

Cred, în concluzie, că Rusia nu va ceda în faţa pro-occidentalilor de la Kiev. Pur şi simplu Rusia, în forma gândită de Putin, nu poate supravieţui dacă va face acest pas înapoi. Este un joc al nervilor, unde nimeni nu-şi doreşte şi nu poate ceda.