Stilul dezbaterii e decisiv

Unde şi cum se vor desfăşura dezbaterile dintre Klaus Iohannis şi Victor Ponta? Iată o problemă care nu priveşte doar stafurile de campanie, ci şi publicul larg. Contează mult stilul şi ambianţa dezbaterii. Cine şi cum formulează întrebările, punerea în scenă, toate acestea definesc orizontul politic şi intelectual la care se vor raporta candidaţii.

De aceea e important ca dezbaterile finale să iasă din spaţiul televiziunilor. Acolo nimic nu mai poate fi schimbat în bine. Totul e viciat de partizanate iremediabile, aerul e îmbâcsit de prea multe conversaţii minore şi adesea triviale şi, în plus, domneşte peste tot o familiaritate aproape promiscuă. Toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, fiecare ştie totul despre ceilalţi, aerul e încărcat de tot felul de subînţelesuri. Pe scurt, este imposibil să construieşti o dezbatere la altitudinea cuvenită care să nu fie doar o imitaţie a gravităţii.

Dar mai este ceva la fel de important. Propunerea venită din partea stafului PSD are în vedere o neutralitate contestabilă, aşa cum sunt cele mai multe ”neutralităţi” ale instituţiilor româneşti. Adică una care nu izvorăşte dintr-o atitudine distinctă, ci rezultă din amestecarea „echitabilă” a tuturor partizanatelor. Conform unui comunicat de presă al PSD, dezbaterile ar urma să aibă loc astfel: luni, 10 noiembrie, la România TV – dezbatere pe teme de politică economică şi socială; marţi, 11 noiembrie, la Realitatea TV – dezbatere pe teme de politică externă şi siguranţa naţională; miercuri, 12 noiembrie, la B1TV – dezbatere pe tema dezvoltării instituţiilor politice şi a statului de drept; joi, 13 noiembrie, la Antena 3 – dezbatere pe tema viziunii prezidenţiale de dezvoltare a României” (Agerpers).

După cum vedem cu uşurinţă, premierul ar juca ”acasă” (România TV) în prima zi, ar pleca apoi în ”deplasare” (Realitatea TV), ar continua tot pe un teren în ”deplasare” (B1TV), cu altă nuanţă mai atenuată a adversităţii, pentru ca, în ultima zi, să se întoarcă ”acasă” (Antena 3). În totul, s-ar spune, imparţialitatea a fost realizată.

Dar este destul de evident că nu e deloc aşa. Prima dezbatere, care dă tonul cu cea mai arzătoare problematică, aceea socială, ar avea loc pe un teren prietenos lui Victor Ponta şi cu totul ostil lui Klaus Iohannis, după care tematica, nu mai puţin importantă a politicii externe, dar care, din nefericire, nu are trecere la majoritatea electoratului, ar urma să se desfăşoare, oarecum, pe terenul adversarului, neutralizat însă prin specificul problemelor abordate.

De fapt, staff-ul PSD a gândit strategia în aşa fel, încât Klaus Iohannis să nu fie cu adevărat „acasă” niciodată, căci la B1 TV vor putea reapărea partizanii radicali ai lui Traian Băsescu care să insiste, insidios, pe tema „loviturii de stat” din 2012.

Dar toate aceste aspecte care contează mult sunt totuşi secundare. Nu atât strategia aceasta abilă a PSD de a şerpui printre obstacole şi de a-i pune pe adversari să se combată unii pe alţii e partea cea mai rea a propunerii, ci, aşa cum am spus la început, televiziunile însele.

Klaus Iohannis a propus încă dinainte de turul întâi ceva diferit şi, în afara faptului că îl avantajează, are dreptate. El a sugerat ca dezbaterile să aibă loc pe un teren cu adevărat neutru, cum ar fi, de exemplu, o mare universitate. Încă din 2009 se încercase ceva asemănător, la propunerea iniţială a liberalilor, dar Traian Băsescu a preferat să evolueze într-un mediu pe care îl putea controla.

După primul tur de scrutin, candicatul ACL a fost destul de reţinut, arătând însă că ar dori ca scenă a dezbaterilor ”un mediu non-partizan” şi a reluat ideea unei mari universităţi. Televiziunile nu vor pierde nimic, dimpotrivă, căci vor putea transmite toate, simultan, dezbaterea dintre cei doi candidaţi.

Aşa cum am spus, Klaus Iohannis are tot interesul să evite mediile marcate de partizanate vechi şi iremediabile, dar ar fi în primul rând în interesul publicului românesc să asiste la o dezbatere într-un decor nou, mai aerisit şi mai obiectiv. Nici Victor Ponta nu ar trebui să se considere dezavantajat, atâta doar că ar trebui să renunţe la privilegiul pe care i-l poate oferi o strategie ca cea prezentată mai sus.

Vor fi negocieri, dar ele sunt de pe acum puţin dezechilibrate, căci Victor Ponta nu îşi doreşte să participe la o dezbatere la fel de mult cum îşi doreşte Klaus Iohannis.

Candidatul ACL are de recuperat mai multe procente în turul al doilea, în timp ce candidatul PSD îşi poate face reclamă în fiercare zi ca şef al guvernului şi nu are neapărat nevoie de o dezbatere naţională. Echipa lui Klaus Iohannis ar putea fi la un moment dat tentată să cedeze şi să accepte în cele din urmă o dezbatere într-un studio oarecare de televiziune, cu aceeaşi oameni binecunoscuţi, eventual la TVR, care a rămas singura variantă nerostită public. Ar fi o mare greşeală şi o mare pierdere. Şi nu atât pentru candidatul însuşi cât pentru calitatea dezbaterii şi pentru societatea românească, care deţine resurse pe care le lasă mereu nefolosite.

Articol semnat de Horaţiu Pepine

Textul a fost preluat de pe dw.de.