Sponsori legali pentru partide: cum vor parlamentarii să modifice legea care l-a trimis pe Năstase după gratii
0
Liderii grupurilor parlamentare PSD şi PNL vor modificarea legii finanţării partidelor politice şi legalizarea împrumuturilor. Mai mult, modul în care se cheltuiesc banii ar urma să fie verificat de către Autoritatea Electorală Permanentă, în timp ce Curtea de Conturi ar fi eliminată din ecuaţie.
Iniţiativa legislativă propusă de liderii parlamentarilor USL introduce posibilitatea finanţării activităţilor electorale din împrumuturi, în ciuda faptului că Autoritatea Electorală Permanentă a propus, în 2012, interzicerea utilizării acestei surse de finanţare.
AEP a redactat, la acea dată, un proiect de lege în acest sens, care urmează recomandările formulate, în 2010, de Grupul de State Împotriva Corupţiei (GRECO).
Între timp, propunerea semnată de Andrei Gerea (PNL), Mircea Drăghici (PSD), Marian Neacşu (PSD), Ilie Sârbu (PSD) şi Puiu Haşotti (PNL) a fost înaintată la Senat.
În expunerea de motive, parlamentarii USL pornesc de la aceste recomandări, însă omit să precizeze contextul în care au fost făcute.
„Autorităţile din România au subliniat că împrumuturile nu sunt incluse printre sursele permise de finanţare partidelor politice şi altor participanţi la campanii electorale, inclusiv candidaţilor înşişi şi sunt astfel interzise fără excepţie. GET nu a putut constata dacă aceste divergenţe de interpretare se refereau la conceptul de împrumut stricto senso sau la alte servicii similare (de exemplu, linii de creditare sau aconturi), se arată în explicaţiile introduse în raportul GRECO.
Ulterior, Autoritatea Electorală Permanentă a oferit o serie de „instrucţiuni“ cu privire la aplicarea legii finanţării partidelor politice, toate bazate pe raportul GRECO. Una dintre ele prevede, de exemplu, că “finanţarea activităţii partidelor politice din împrumuturi este interzisă”.
C. Pârvulescu: „Poate fi reformat AEP?“
Acelaşi raport vorbeşte despre o altă modificare pe care parlamentarii USL se grăbesc să şi-o asume: responsabilităţile Curţii de Conturi în ce priveşte cheltuielile partidelor.
Raportul din acest an arată, de exemplu, că “GRECO nu se opune unui anumit nivel de suprapunere” în ce priveşte responsabilităţile AEP şi ale Curţii de Conturi.
În schimb, îngrijorarea vine din altă parte: „atât AEP, cât şi Curtea de Conturi se concentrează pe marile partide care primesc subvenţii publice şi prima îşi exercita supravegherea numai în ceea ce priveşte veniturile partidelor, în timp ce aceasta din urmă a luat responsabilitatea pentru controlul cheltuielilor“.
De asemenea, raportul subliniază că nu există o asumare a responsabilităţii în ce priveşte supravegherea finanţării campaniilor electorale. Soluţia găsită de parlamentari a fost eliminarea Curţii de Conturi din structurile de control.
Analistul politic Cristian Pârvulescu pune sub semnul îndoielii competenţa Autorităţii Electorale Permanente.
„Problema nu sunt împrumuturile, ci care este sursa din care se returnează. Întrebarea este dacă AEP este deasupra oricărei bănuieli. Se creează o oarecare suspiciune. Este nevoie de o comisie de conturi în afara oricăror bănuieli. Poate fi reformat AEP? Sunt un adept al finanţării partidelor, dar cu un control foarte eficient. Împrumuturile mai bine nu se fac dacă dacă nu există un control riguros asupra conturilor partidelor“, a afirmat Pârvulescu, pentru „Adevărul“.
“Populaţia votează sponsorii”
La rândul lui, politologul Antonio Momoc a declarat, pentru „Adevărul“, că trebuie luate în calcul, în primul rând, beneficiile pe care le-ar avea finanţatorii.
„Ceea ce se încearcă este o întărire a sistemului partitocratic pentru că partidele caută, prin iniţiative de tipul acesta, să-şi întărească controlul asupra asupra instituţiilor. Este o chestie gravă că nu mai verifică Curtea de Conturi. Returnarea (n.r.: împrumutului) poate fi sub formă de lobby, legislaţie, nu neapărat sub formă de bani. Populaţia votează finanţatorii, sponsorii, nu mai votează proiecte, ideologii, programe“, a declarat Momoc pentru „Adevărul“.
Totodată, Momoc atrage atenţia şi asupra faptului că partidele mai mici vor fi defavorizate.
„Se crează o formă de inegalitate între competitori. Piaţa politică nu ar trebui să fie o piaţă economică. Trebuie să fie o competiţie egală. Astfel, creezi o inechitate între partidele mici, candidaţii independenţi şi partidele mari. Ar fi dezavantajaţi clar, oricum sunt deja. Adrian Năstase a intrat în închisoare tocmai din cauza finanţării campaniei sale electorale“, a mai precizat Momoc.
„Sponsori“ celebri, ajunşi în instanţă
De-a lungul timpului, mai multe dosare au scos la iveală o serie de cazuri în care diverşi finanţatori au fost trimişi în judecată pentru că au sponsorizat campaniile electorale ale unor politicieni.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al fostului premier Adrian Năstase, dat exemplu şi de Antonio Momoc.
„Trofeul Calităţii în Construcţii a reprezentat o formă mascată de colectare de fonduri pentru campania electorală a inculpatului Năstase Adrian, cea mai mare parte a sumelor încasate cu titlu de taxă de participare ajungând, în urma unor tranzacţii fictive, în contul S.C.Eurografica S.R.L, societate care, ulterior, a achiziţionat materiale de propagandă electorală pentru acest inculpat“, se arăta în motivarea Curţii Supreme.
În 2009, un alt dosar îl viza pe omul de afaceri Ioan Niculae care ar fi încheiat o înţelegere infracţională potrivit căreia patronul InterAgro ar fi urmat să finanţeze ilegal, cu suma de 1 milion de euro, campania electorală a candidatului PSD la alegerile prezidenţiale, Mircea Geoana.
Potrivit procurorilor DNA, în schimbul susţinerii financiare, Ioan Niculae ar fi cerut să fie desemnate persoane care să îi susţină interesele atât la conducerea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, precum şi la societăţile comerciale TRANSGAZ şi ROMGAZ.
Se încarcă comentariile...
