Totul sub pretextul ameninţării venite de la un personaj trăitor în îndepărtata America, gânditor, scriitor, predicator, fără averi imense, fără o activitate cunoscută de terorism sau torpilare a intereselor Turciei. Pe bună dreptate, americanii au refuzat să-l extrădeze pe Gülen, fără dovezi clare de amestec în lovitura de stat din Turcia, alimentând astfel furia lui Erdogan.

Erdogan a cerut multor ţări, inclusiv României, să desfiinţeze unităţile de învăţământ privat iniţiate sub patronajul lui Fethullah Gülen, lucru pe care România l-a refuzat.

Acelaşi rol îl joacă Soros în Ungaria, Polonia şi iată, şi în România. Un personaj malefic, cum îl caracterizează Liviu Dragnea, care şi-a propus să răstoarne guverne din Europa de est cu bani grei investiţi în forţele care se opun acestor guverne.

În Ungaria s-a dezlănţuit o adevărată psihoză, finanţată cu bani publici, pentru demonizarea lui Soros ca potenţială sursă a destabilizării ţării. Ciudat este că niciun parchet, niciun tribunal, nicio agenţie de informaţii sau de anchetă, naţionale sau internaţionale, nu are pornită vreo acţiune împotriva lui Soros, de finalizarea vreunei astfel de acţiuni nici vorbă.

Soros serveşte doar ca sperietoare pentru regimurile care altfel nu ar avea cum să-şi justifice eşecurile sau măsurile de forţă luate împotriva propriei populaţii.

Asta face şi Dragnea

După eşecuri repetate ale Programului de guvernare, după ce a văzut că majoritatea opiniei publice şi a presei independente îi este ostilă, că justiţia umblă pe urmele sale, iar al doilea proces se apropie de prima pronunţare, Dragnea a invocat şi el personajul „malefic” Soros, ca explicaţie a tot ce se întâmplă rău, lui şi PSD.

Reţeta nu este, aşadar, nouă. Este copiată din experienţa altor regimuri de mână forte, care mimează doar democraţia.

Ultimele declaraţii ale lui Dragnea confirmă această teorie.

„Eu am sperat în ăştia doi ani că toate instituţiile statului şi ceilalţi actori politici, începând cu preşedinte României, apreciază că propunerea mea de dialog, de pace politică e bine să fie luată în seamă. Se pare că s-a înţeles că asta ar fi o slăbiciune a noastră, a mea şi a PSD. Drept pentru care s-a încheiat această perioadă de pace”. „Nu mai întoarcem obrazul, pur şi simplu. Fac ei ceva, facem şi noi ceva, zic ei ceva, zicem şi noi ceva. Şi vă asigur că avem suficiente resurse.”

Iată prima resursă: invocarea lui Soros

Vom auzi, cum s-a mai spus deja, că Soros este finanţatorul demonstraţiilor de stradă din Bucureşti şi alte oraşe ale ţării. Ca atare, aceste demonstraţii trebuie să fie anihilate de forţele statului, pentru că reprezintă contribuţia lui Soros la destabilizarea României, un amestec în treburileinterne ale României.

Mă aştept la o campanie furibundă de demonizare a manifestaţiilor de stradă, ca organizate cu banii lui Soros, pentru „schimbarea” regimului politic din România.

Tot pe seama lui Soros vor fi puse dezvăluirile aduse periodic de către o parte a presei despre afacerile lui Dragnea, legăturile sale cu firma Tel Drum, imensa proprietate din Teleorman, fondurile date primarilor PSD-isti în schimbul susţinerii acţiunilor iniţiate şi derulate de Dragnea. Nu m-aş mira să aflăm că Soros a mers până acolo încât şi-a „infiltrat” oameni în guvernul Grindeanu, reuşind deturnarea acestuia de la Programul de guvernare.

Este posibil ca nereuşitele financiare ale guvernului, neîncasările la buget, să fie puse tot în seama acţiunilor subversive a lui Soros.

Posibil să asistăm şi la scenariul în care Soros dirijează din umbră Parchetul General, DNA, pe Codruta Kovesi, şi că toate anchetele împotriva lui Dragnea şi ale unor mărimi din PSD sunt iniţiate şi finanţate de Soros.

Că Soros este ocupat de îmbogăţire, din afacerile sale, şi nu de răsturnare de guverne, care nu văd ce profit i-ar aduce, aproape că nu mai contează. O parte a populaţiei, setoasă de scenarii şi conspiraţii naţionale şi internaţionale, va accepta şi înghiţi astfel de scenarii.

Grav este altceva

Este posibil ca regimul Dragnea să meargă mai departe cu invocarea „duşmanului” Soros, precum Erdogan cu duşmanul Gülen, pentru a justifica acţiuni şi măsuri în forţă, în concordanţă cu declaraţia sa: „Nu mai întoarcem obrazul, pur şi simplu. Fac ei ceva, facem şi noi ceva, zic ei ceva, zicem şi noi ceva. Şi vă asigur că avem suficiente resurse.”

Sigur, România nu este Turcia. Apartenenţa la UE şi NATO fac greu spre imposibil astfel de acţiuni. Dar asta nu înseamnă că regimul Dragnea nu va încerca să le promoveze, aşa cum face regimul Orban în Ungaria.

Greşeala lui Dragnea, încă una, este că nu înţelege că reacţia populaţiei va fi proporţională cu ameninţările, că poporul român nu este poporul turc. Dacă ce s-a întâmplat în ianuarie-februarie nu l-a învăţat minte, nu mai merită să conducă România.