SERIAL ADEVĂRUL Vlad Cosma, fiu de baron, ajuns deputat: „50 de oameni contează în Parlament. Restul... somnoroase păsărele“

Vlad Cosma, fiul preşedintelui CJ Prahova, se descurcă de tânăr: are afaceri bănoase, e prieten şi cu interlopi, şi cu oameni grei în stat, şi a profitat de sinuciderea politică a lui Adrian Năstase pentru a-i lua locul în Parlament.

Vlad Cosma are 30 de ani şi a ajuns deputat în Parlamentul României. O încrengătură de relaţii a transformat un tânăr ca oricare altul într-un demnitar. A terminat liceul şi se pricepea la calculatoare. În cel mai bun scenariu ar fi devenit un IT-ist la o firmă din Ploieşti. Dar, pentru că pe tatăl său îl cheamă Mircea Cosma şi este cel mai greu PSD-ist din Prahova, Vlad Cosma şi-a deschis la 19 ani o firmă de IT. A lui. A prins şi contracte cu statul: Societatea Naţională a Cărbunelui şi rafinăria PetroBrazi sunt în portofoliul firmei Oznet, patronată de Vlad Cosma.

Vlad Cosma a scăpat de arest. Camera Deputaţilor a respins ridicarea imunităţii deputatului PSD

În 2008 a făcut cunoştinţă cu lumea politicii. A coordonat campanii electorale pentru tatăl său, pentru Mircea Geoană şi pentru Adrian Năstase. A ajuns consilier parlamentar al lui Năstase. A prosperat în afaceri. A cultivat prietenii cu personaje controversate ale Ploieştiului, precum Răzvan Alexe – împuşcat în urmă cu mai mulţi ani în cazinoul Plaza din Bucureşti, într-o răfuială cu interlopii din clanul Gemenii. Alături de Alexe, deputatul Cosma figurează şi într-un dosar penal în care este acuzat de instigare la lovire (el zice că nu, dar arhiva instanţelor de judecată îl contrazice). I-am cerut să ne vorbească despre o iniţiativă legislativă de-a lui. Ne-a vorbit despre un proiect de lege pentru încurajarea vitezomanilor.

Vlad Cosma are un soi de inteligenţă de cartier. Ştie să îşi facă relaţii şi între deputaţi, şi în fauna discotecilor bucureştene sau prahovene. Te vede pentru prima oară şi îţi vorbeşte de parcă te-ar cunoaşte de-o viaţă. La începutul interviului a stabilit regulile: „Ne tutuim“. Apoi, către fotoreporterul nostru, care pusese obiectivul pe el: „Lasă, şefule, la final“.

„Adevărul“: Am văzut că ai firmă de IT. Te pricepi la calculatoare...
Vlad Cosma: Da, când am terminat liceul m-am apucat de software, programare web. Recunosc, am fost inspirat în chestia asta şi de bunul meu prieten, Sebastian Ghiţă, cu care am fost coleg de liceu – el e cu cinci ani mai mare şi l-am urmat ca model. Şi el e un băiat modest, care a plecat de jos. Sebastian Ghiţă a început să aibă contracte cu statul după mulţi ani de muncă. În care eu l-am văzut cum căra calculatoare. Eu am pornit în decembrie 2002. În 2004 am câştigat un concurs internaţional de web-design. Am câştigat, astfel, mai multe contracte cu firme străine.

Doi fii ai Ploieştilor. Vlad Cosma, alături de un prieten pe care l-a luat ca model: Sebastian Ghiţă, mogul media, deputat, miliardar

Am văzut că ai şi contracte cu statul prin firma Oznet: cu Societatea Naţională a Cărbunelui şi cu rafinăria Petrobrazi.
Da, corect.

A contat că tatăl tău e preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, iar tu ai obţinut contractele cu firmele astea din Prahova?
Nu. A contat că eram cam cei mai buni în domeniu. Iar eu nu am vrut să fiu întreţinut de părinţi. Altfel, toată lumea ar fi zis că sunt beizadeaua lui Mircea Cosma.

Păi oricum a zis...
Oricum a zis, dar măcar eu am fost mulţumit sufleteşte că nu-i adevărat. Am pornit o firmă cu patru băieţi. Ei şi azi lucrează în domeniu, şi-au făcut firme. Eu, de prin 2008, am intrat în lumea politică şi n-am mai avut timp.

Spui că n-ai vrut să te catalogheze lumea drept beizadeaua lui Mircea Cosma, însă, iată: ai avut o firmă, după care ai lăsat-o baltă şi ai intrat în politică alături de tatăl tău... Mai bine rămâneai în afaceri! În Parlament nici nu ai salariu mare... Cât ai? 50 de milioane pe lună?
Nu, nu. Iau mai mult. Şi eu am avut aceeaşi reacţie ca şi voi, dar nu e aşa. Tot primesc plicuri de aici, de la Parlament. Stai, că nu e chiar aşa (râsete generale)... Iei chiria - 30 şi ceva de milioane. Îţi dă salariu - 40 şi ceva. Apoi mai ai şi suma forfetară: diverse cheltuieli şi salarii ca să angajezi la cabinet. Eu am angajat nişte tineri. Dar unii n-o cheltuiesc, o păstrează. Angajează un şofer şi o secretară şi uite aşa îşi fac salarii de 100 şi ceva de milioane. 50 de oameni contează în Parlament. Restul sunt ridicători de mână. Sunt unii care vin pe-aici să consume benzina, mâncarea şi diurna. În rest...  somnoroase păsărele.

Chiar şi aşa, la nivelul afacerilor tale ar fi o sumă mică.
Da, dar intrarea în politică a fost o ambiţie. De copil mă duceam cu tata la PSD. Cunoşteam lumea, îmi plăcea, învăţam. Între 2004 şi 2008, tata n-a mai fost preşedintele Consiliului Judeţean Prahova. În 2008, tata a candidat din nou. Am pornit într-o luptă electorală. Fiind vorba de tatăl meu, am lăsat totul la o parte, firmă, prietenă, prieteni, şi m-am implicat în campanie. A fost o experienţă plăcută pentru că am avut mână liberă să coordonez campania. Aveam o vârstă fragedă, însă m-a lăsat să iau decizii. Şi am câştigat. De atunci mi-a venit apetitul pentru politică. Am considerat că îmi place, că mi-am făcut treaba bine şi că o am în sânge.

Ai  făcut campanie cu sacoşa?
Din păcate, n-am avut sacoşe. Asta a fost brevetată de domnişoara Roberta Anastase.

Cum ai gândit campania?
Mi-am mobilizat prietenii şi am strâns câteva sute de tineri voluntari. Am convins 30 de prieteni. Ei, la rândul lor, au mai convins alţi 10 şi tot aşa. Piramidal lucrează partidul.

Că tot veni vorba de prieteni, printre prietenii tăi se găsesc şi oameni controversaţi: Răzvan Alexe este unul dintre ei.
Este o cunoştinţă. Eu nu m-am născut bogat, eu am trăit la bloc. Nu m-au dat părinţii nici la Şcoala Americană, nici nu m-au dus cu limuzina la şcoală. Acolo, la mine, în Muzicanţi (n.r. - stradă din municipiul Ploieşti), am cunoscut tot felul de oameni: gunoieri, secretare, golani, poliţişti, deputaţi. Eu respect şi salut pe toată lumea. De aceea am câteva sute de prieteni, pentru că am ştiut să-i ţin pe toţi aproape. Nu pot să le aranjez la toţi viaţa ca să fie cei mai frumoşi şi cei mai iubiţi dintre pământeni. Statutul social pentru mine nu contează aşa de mult ca statutul unei prietenii.

Controversatul Răzvan Alexe, prieten şi pe Facebook, şi în viaţa reală cu deputatul Vlad Cosma

Îţi asumi, deci, că eşti prietenul unui interlop, aşa cum îl descrie presa pe Răzvan Alexe?
Sunt prietenul tuturor prietenilor mei. Indiferent de statutul lor. Alexe a fost împuşcat într-o răfuială, într-un cazinou. Am citit şi eu că e interlop. Cunoscându-l, v-aş contrazice. Nu are dosare penale. Nu înţeleg care e interlopismul. La un moment dat era într-un cazinou, s-au împuşcat unii şi l-au nimerit pe el.

Şi despre tine s-a scris că ai un dosar penal pentru lovire.
Din păcate, nu, n-am niciun dosar pentru nicio lovire.
 

De ce din păcate?
Din păcate pentru ei, pentru că dezinformează. Roberta Anastase, văzând că are în mine o opoziţie în Prahova, a încercat să mă discrediteze. Că facem curse de maşini, că facem lupte de câini. N-am avut niciodată câine. A acuzat tineretul social-democrat din Prahova de consum de droguri. Am fost toţi la spital, ne-am făcut analizele, le-am pus pe site. A fost o luptă interesantă. Ea – al treilea om în stat, iar eu – un băiat de pe stradă.

Am intrat în politică, dar n-am renunţat nici la afaceri. Afacerile mele merg în continuare. Şi îmi pare bine.

Proiectul deputatului Cosma: vrea să încurajeze vitezomanii

Mai spune-ne despre tine. Ai făcut facultatea în Ploieşti...
Da, am fost şi bursier. Am făcut Facultatea de Management la Universitatea de Petrol şi Gaze. Am rămas în Ploieşti, gândind că dacă aş fi venit în Bucureşti poate aveam alt anturaj, studenţii în Bucureşti ies mai mult la distracţie.

Şi la Ploieşti sunt tinerii chitiţi pe carte?
Nu, dar n-aveam aceleaşi tentaţii.

Oricum, sunt 50 de kilometri. Te urci în maşină şi...
Ştiu, dar la Bucureşti poţi să te duci la distracţie în fiecare zi din săptămână. La Ploieşti nu poţi decât vinerea şi sâmbăta. Corect? În Bucureşti, dacă vrei, ieşi miercurea la Maxx,  joi – nu ştiu unde... Acum, eu ies prin cluburi, dar de două ori pe lună.

Deci ţi-a fost frică de tentaţii, te-ai temut că n-ai putea să le rezişti.
Dacă tot grupul de prieteni iese, nu poţi să zici tu că eşti singurul care stă în casă.

Nu te gândeşti că unii prieteni îţi afectează imaginea?
Şi când o să ies din politică, să constat că nu mai am prieteni? Nu.

Ai câştigat lejer colegiul din Mizil. Cam toţi candidaţii USL au câştigat la fel. Dacă nu era acest context politic, mai candidai?
M-am gândit şi eu la asta. Dacă nu eram sigur de câştig, n-aş fi candidat, că
n-avea rost să-mi rup gâtul la vârsta asta. Dar am obţinut, oricum, 73%. Am vrut să arăt că sunt printre cei mai buni. În campanie nu m-au ajutat nici mama, nici tata. Am făcut-o eu cu prietenii mei. Am luat un scor mai mare decât Adrian Năstase în 2008. Aşa a fost contextul.

Spui că nu te-au ajutat părinţii. Poate că dacă n-ai fi fost fiul lui Mircea Cosma, nu ai fi fost tu desemnat să candidezi chiar acum, când era clar că oricine ar fi candidat ieşea câştigător.
Nu am cerut eu să să fiu candidat. Din nefericire, domnul Năstase nu a mai putut candida, că a avut o problemă. Toţi primarii din acel colegiu au solicitat ca eu să fiu candidat, pentru că mă cunoşteau din 2008, când am fost cu domnul Adrian Năstase pe colegiu şi i-am coordonat campania.

Crezi că Năstase ar fi acceptat să-i conduci tu campania dacă nu îţi cunoştea tatăl?
Eu nu m-am dus să-l rog pe domnul Năstase. Dânsul a venit cu propunerea. Mă simt onorat şi o să-i mulţumesc toată viaţa. Adrian Năstase e unul dintre cei mai deştepţi oameni pe care i-am
cunoscut.

Preşedintele Consiliului Europei, Herman van Rompuy, are un băiat de-o vârstă cu mine. Băiatul lui este în politică, aşa am citit pe internet. Aş putea spune că se practică şi la case mai mari. Nu zic că e normal. Dar eu n-am venit aici pentru că n-aveam ce face acasă.

Peste patru ani vor fi din nou alegeri. Adrian Năstase e acum liber. Ce veţi face? Vă veţi lupta pentru Mizil?
Dacă dumnealui doreşte să candideze aici, eu cu bucurie mă duc în altă parte. Când un om îţi face un bine în viaţă, e frumos să-i mulţumeşti cu aceeaşi monedă.

Te-a atras în lumea asta şi influenţa pe care o are un om politic? Dai un telefon şi rezolvi orice...
Asta e partea interesantă a politicii, dar nu e dorinţa principală a unui om zdravăn la cap. Nu contest că unii pentru asta intră în politică. Dacă priveşti viaţa din punct de vedere material, s-ar putea să aveţi dreptate. Dacă o priveşti ca pe o dorinţă sufletească, influenţa şi partea materială nu sunt cele mai importante.

Doar nu eşti tu maica Tereza.
N-a zis nimeni că sunt maica Tereza. Dar...

Dacă tot vrei să ajuţi oamenii, de ce n-ai făcut nişte fundaţii caritabile?Erai şi mulţumit sufleteşte şi nici nu te mai înjura nimeni.
Şi-atunci, cine o să mai conducă ţara? Pe principiul vostru, nu mai vrea nimeni, se fac toţi afacerişti.

Nu prea credem în principiul ăsta: „Mai îmi las afacerile şi mai muncesc şi pentru ţară”...
Sunt la vârsta la care pot să încerc. Poate peste patru ani o să zic că nu-mi place şi plec acasă. Uneori, noaptea, stau şi eu şi mă întreb dacă politica e cel mai interesant lucru din viaţa mea. Deocamdată, aş spune că da. Oricum, eu am intrat în politică, dar n-am renunţat nici la afaceri. Afacerile mele merg în continuare. Şi îmi pare bine.

Ce proiecte legislative ai?
Da, vă spun unul interesant, despre permisele auto. Ar fi o lege interesantă. Ţi-a luat Poliţia 15 puncte – ţi-a luat permisul. M-am gândit ca, o dată pe an, fiecare cetăţean să aibă voie să cumpere două puncte de penalizare. În America aşa este. Ca la facultate, când te duci să cumperi credite ca să treci anul.

Chestia asta îi încurajează pe ăştia bogaţi, cu BMW-uri: „Lasă, bă, îi dăm tare că oricum putem să cumpărăm două puncte”.
Aici trebuie să găsim aspectul sub care să prezint legea. Să o ambalez frumos.

Te-ai lovit de chestia asta cu permisul?
Nu. Am avut puncte luate numai pentru că n-am purtat centura. Dar aduce bani la buget. Legea merge în alte ţări şi va funcţiona şi la noi.

Patru ani am mers pe role. De la 14 la 18 ani, când am luat permis, am zis: «Alte roţi, mai mari». Am avut Golf 4, Cielo luat din Vitan, BMW, tot felul de maşini.

Cine este Vlad Cosma

- S-a născut la 8 februarie 1983, în Ploieşti (Prahova).
- Necăsătorit.
- Este fiul lui Mircea Cosma, cel care anul trecut a câştigat al treilea mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova.
- A absolvit Facultatea de Management din cadrul Universităţii „Petrol şi Gaze” din Ploieşti.
- Este acţionar la două firme care activează în IT şi imobiliare.
- A candidat în Colegiul 8 Mizil pentru Camera Deputaţilor, acelaşi colegiu care în 2008 l-a trimis în Parlament pe Adrian Năstase. Vlad Cosma şi-a câştigat mandatul cu 73%, cel mai mare scor înregistrat în judeţul Prahova de la introducerea votului uninominal.
- Deţine 5.500 de metri pătraţi de teren intravilan în Ploieşti şi Păuleşti, comună din nordul Ploieştiului. Recent a vândut două imobile care însumat valorau 330.000 de euro. Mai are două apartamente şi un spaţiu comercial, tot în Ploieşti. Bunurile sunt împărţite cu sora sa, Andreea Cosma. Conduce un SUV, marca BMW, şi are bijuterii de 10.000 de euro.
- Face parte din Comisia de buget, finanţe şi bănci, din Camera Deputaţilor.
- E pescar înrăit. Susţine că cea mai mare captură este un crap de 8 kilograme prins la Tâncăbeşti.
- Anul trecut a sponsorizat festivalul de poezie „Romeo şi Julieta la Mizil“

Când intri în politică după ce ai făcut afaceri şi ai bani, poate nu eşti atât de tentat să te apuci de golăneli. Zic şi eu.