Scrisoarea d-lui Rudolph Giuliani şi minciunile coaliţiei PSD-ALDE

Pe la începutul anilor ’50 ai secolului al XX-lea, Maria Banuş, una dintre primele versificatoare trecute de partea puterii comuniste pe care a slujit-o nu gratis, ci în schimbul unor privilegii considerabile, a scris o poezie în care îi vorbea Americii.

Amestec de inteligenţă şi de ticăloşie, Maria Banuş ştia cum nu se poate mai bine că nimeni din America nu o va băga în seamă. S-a consolat însă cu gândul că „tovarăşii“, adică prima generaţie de culturnici comunişti, i-au plătit cum nu se poate mai bine efortul. Atât de bine încât cetăţeana cu pricina s-a pus încă şi mai serios pe treabă, iar în 1955 a scos chiar un volum cu titlul Ţie îţi vorbesc, Americă! La fel de fără ecou peste Ocean, însă tot la fel de profitabil pentru conturile insei căreia puţin îi păsa că, în vreme ce încropelile ei poetice îi garantau o viaţă de huzur, bani, sejururi consistente la case de creaţie, prezenţe nemeritate în manualele şcolare, în închisori era nimicită floarea intelectualităţii române. Maria Banuş ştia una şi bună. Avea preţul ei, iar partidul i l-a achitat. Căci partidul se dovedea bun platnic în relaţia cu mercenarii, iar mercenarii nu au probleme de morală. Cum, de altfel, aceeaşi Maria Banuş a dovedit-o zeci de ani mai târziu în Însemnările mele, carte de memorii scrisă către amurgul vieţii, în care îşi deplângea uitarea la care ar fi fost, pe nedrept, condamnată, în vreme ce alţii şi altele de o nemernicie similară încă beneficiau de privilegii.

În anul de graţie 2018, fostul primar al New York-ului, dl. Rudolph Giuliani, s-a apucat să le scrie românilor. Să le dea sfaturi în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei. Să îndemne. Sfaturile d-lui Giuliani, trimise pe adresa domnilor Klaus Iohannis, Călin Popescu-Tăriceanu şi Liviu Dragnea, erau cum nu se poate mai pe placul capilor coaliţiei PSD-ALDE şi al presei subordonate acesteia. „Ne-a scris o valoare, o conştiinţă, un apropiat al preşedintelui Trump, ne-a scris America însăşi!“, au exclamat cei cărora pasajele despre utilitatea amnistiei şi graţierii le veneau mănuşă. Funcţionând drept alibi pentru ceea ce vor să facă în favoarea unor inşi de teapa lui Liviu Nicolae Dragnea sau Darius Vâlcov

Bucuria inşilor cu pricina a durat însă chiar mai puţin de 24 de ore. Căci s-a dovedit extrem de repede că dl. Giuliani era un fel de Maria Banuş. Care a scris la rându-i contra cost şi în baza unor tarife recunoscute chiar de expeditor, recunoaşterea venind după ce guvernul Statelor Unite a precizat că dl. Giuliani este o simplă persoană particulară. „Nu contează!“, au avut grijă să ne asigure trompetiştii puterii, în frunte cu dl. Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului, cel care mai an se dădea de ceasul morţii să emită pronunciamente pe tema onoarei şi demnităţii Parlamentului.

Onoarea şi demnitatea d-lui Tăriceanu au rămas cum nu se poate mai insensibile şi la aflarea veştii că dl. Giuliani a îndeplinit un serviciu plătit (mă rog, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!), a executat o comandă ce i-a fost transmisă şi retribuită de dl. Louis Freeh, avocatul a doi infractori români de marcă- Puiu Popoviciu şi Alexander Adamescu. „Nu contează!“, a strigat la rându-i, din înalt ordin de partid, şi traseistul politic Valeriu Steriu, care acum a făcut o haltă în grădina PSD-ului, în cursul unei apariţii jenante la postul de televiziune Digi 24. „Cu siguranţă, dl. Giuliani a scris ceea ce a scris după ce s-a consultat temeinic cu preşedintele Trump!“, ne-a asigurat dl Cătălin Dancu, trimis consul New York de dl. Meleşcanu, într-un interviu acordat afaceristului Bogdan Chirieac în oficina de dezinformare dcnews. Aceasta chiar şi după ce precizările guvernului american deveniseră cunoscute de toată lumea.

Dl. Giuliani a fost parte într-o afacere perfect legală, din punctul de vedere al domniei-sale şi din perspectiva legilor americane. A făcut lobby contra cost şi pentru asta şi-a primit banii. Am susţinut asta în editorialul publicat marţi, 28 august, iar desfăşurarea faptelor mi-a dat dreptate. Fruntaşii coaliţiei PSD-ALDE, susţinând pe mai departe ceea ce susţin, comit o nouă ticăloşie. Poate cineva să spună a câta de când inşii respectivi au preluat puterea în ianuarie 2017, în urma alegerilor catastrofale pentru democraţia din România din luna decembrie a anului 2016?

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro