Românii şi şeful statului. Cum ar fi arătat ţara dacă ar fi votat doar Moldova şi Oltenia? Ardealul şi Banatul, o altă Românie

Românii şi şeful statului. Cum ar fi arătat ţara dacă ar fi votat doar Moldova şi Oltenia? Ardealul şi Banatul, o altă Românie

Tricolorul, proiectat pe clădirea Guvernului, în Noaptea Muzeelor, ocazie pentru care românii se mobilizează mult mai bine decât în ziua votului FOTO Adevărul

Statisticile celor şase runde de alegeri prezidenţiale care au avut loc în România după 1990 conturează un profil de alegător aferent fiecăreia dintre regiunile istorice ale ţării şi pot indica, cu o marjă ridicată de siguranţă, cum se va vota la scrutinul din noiembrie 2014.

Alegerile prezidenţiale din 2009 au fost un prilej pentru un grup de sociologi clujeni să efectueze un studiu riguros referitor la comportamentul electoral al românilor de-a lungul celor şase cicluri electorale pentru alegerea preşedintelui din ultimii 25 de ani.

Cercetătorii au concluzionat că educaţia, starea materială, vârsta, mobilizarea la vot, mediul de provenienţă (urban sau rural), religia şi etnia sunt criteriile care duc la construirea unui profil electoral.

„Cu cât educaţia e mai ridicată înseamnă că voturile se orientează mai degrabă spre dreapta şi nu spre stânga. Cei înstăriţi votează, de regulă, tot cu dreapta. Femeile sunt orientate mai degrabă spre proiecte comunitare, spre proiecte sociale, deci votează, de regulă, cu stânga. Tinerii din urban sunt mai toleranţi faţă de candidaţii ai căror discursuri abordează teme precum divorţul şi orientarea sexuală, acele teme tabu. Majoritatea tinerilor din oraşe, cei educaţi, au votat, la alegerile din 2009, potrivit studiilor, cu Crin Antonescu, i-au dat puţine voturi lui Traian Băsescu şi nu au votat cu Mircea Geoană“, explică sociologul clujean Ioan Hosu.
REGIUNEA ARDEAL

Transilvănenii au tras ţara spre dreapta

La prezidenţialele din 1990, chiar dacă Ion Iliescu a câştigat detaşat şi în judeţele din Ardeal, regiunea s-a remarcat prin procente ceva mai mici pentru acesta, comparativ cu Moldova şi cu sudul ţării, unde peste 90% din alegători au mers pe mâna candidatului FSN. Judeţul unde Iliescu a scos cel mai bun scor este Alba, cu 88,73%, iar la polul opus - Bihorul cu 68,38%. Surprinzător este rezultatul scos de Ion Raţiu, care într-o regiune în care doctrina ţărănistă a avut, de-a lungul istoriei, o importantă tradiţie: cele mai multe voturi, în 1990, le-a primit din Sibiu (6,69%).

Anul 1992. Aceste alegeri detaşează şi mai mult Transilvania de restul ţării, în privinţa opţiunilor electoratului. În turul I, Emil Constantinescu (CDR) câştiga în aproape toate judeţele. Excepţie au făcut, atunci, Alba şi Bistriţa Năsăud, unde, surprinzător, a câştigat candidatul PUNR Gheorghe Funar. Iliescu recuperează puţin în turul al II-lea, când câştigă detaşat în Maramureş şi, la mică distanţă de Constantinescu, în Sălaj, Alba şi BN. Restul judeţelor s-au dus, constant, pe mâna lui Constantinescu. Cu toate acestea, Iliescu a câştigat.

Susţin masiv debarcarea lui Iliescu

Anul 1996. La aceste alegeri, Transilvania pune serios umărul la învingerea lui Iliescu. În turul I, judeţele din Transilvania şi-au împărţit voturile între Emil Constantinescu şi Gyorgy Frunda (UDMR), acesta din urmă câştigând detaşat în Secuime. În turul al doilea, votul Ardealului a făcut diferenţa. Toate judeţele - inclusiv Harghita, Covasna şi Mureş - au votat masiv cu Constantinescu, acesta şi câştigând alegerile.

Anul 2000. Ardelenii l-au votat în turul I, cât şi în al doilea (nu atât de mulţi ca în primul tur), pe Corneliu Vadim Tudor preferându-l în locul contracandidatului său, Ion Iliescu. Judeţul BN e cel care l-a votat masiv pe Vadim. 2004. Transilvănenii s-au răzgândit şi l-au votat pe candidatul stângii, Adrian Năstase. Românii din judeţele Satu Mare, Maramureş, BN şi Sălaj au votat în procent mare cu Năstase, în timp ce doar judeţele Cluj şi Alba au votat cu dreapta, adică cu Traian Băsescu.

2009. Lucrurile se inversează din nou. Dreapta câştigă teren în majoritatea judeţelor din Ardeal, excepţie face judeţul Mureş, unde e „egalitate“.

Cum se explică schimbările

„Nivelul general de satisfacţie a vieţii din Ardeal, mai ridicat decât în alte zone ale ţării, se resimte şi la vot. Nivelul de trai, şomajul mai scăzut, gradul de urbanizare mai ridicat decât în sud şi o anumită tradiţie politică istorică - partidele istorice vechi, PNŢCD şi PNR  (Partidul Naţional Român al lui Iuliu Maniu) - încă îşi spun cuvântul în votul transilvănenilor. De aceea, mare parte dintre ei se orientează la vot mai degrabă spre dreapta decât spre stânga“, afirmă sociologul Ioan Hosu.


REGIUNEA CENTRU-SUD

Buzăul, tipic şi de stânga

La primele alegeri libere, din 1990, şi majoritatea judeţelor din regiunea Centru l-au votat masiv pe Ion Iliescu (FSN). Atunci, opinie separată au făcut Covasna (65,95%) şi Harghita (76,52%), care au votat pentru Radu Câmpeanu (PNL). Tendinţa de vot spre candidaţii de stânga s-a păstrat aici şi la prezidenţialele din 1992 şi la cele din 1996. Schimbări semnificative au început să apară la alegerile prezidenţiale din 2004, când a existat o bătălie de tip „care pe care“ între alegătorii de dreapta, care mergeau pe mâna lui Traian Băsescu (Alianţa Dreptate şi Adevăr), şi cei de stânga, care-l preferau pe Adrian Năstase (PSD). La aceste alegeri, pentru prima dată, judeţele Covasna şi Harghita au votat majoritar cu PSD.


Dintre judeţele din Centru, Buzăul a fost cel care, indiferent de anul alegerilor prezidenţiale, a votat masiv cu stânga. Călin Bostan, unul dintre ziariştii cu state vechi în presa buzoiană, are şi o explicaţie această „perseverenţ” a  buzoienilor: „Buzăul a fost, înainte de 1989, un oraş puternic industrializat, cu fabrici acoperind un spectru larg al industriei. După 1990, odată cu privatizarea acestora şi reducerile drastice de personal, s-a format şi s-a «îngroşat», an de an, o nouă pătură, a celor dependenţi de orice formulă de ajutor social. Efectul: voturile buzoienilor, către partidele de stânga, în special PSD“.

„Votanţi care gândesc pe termen lung”

Pe de altă parte, sociologii au, la rândul lor, câteva comentarii clare despre comportamentul la vot al alegătorilor: „Oamenii din judeţele dezvoltate din Centru vor vota mereu cu acei candidaţi de la care cred că pot obţine investiţii care să dezvolte România. Ei gândesc pe termen lung şi, aici, nu vor prinde niciodată sloganurile care promit măriri imediate de pensii. Pe măsură ce se coboară spre sud, în judeţele sărace, situaţia se schimbă. Oamenii nu au mari planuri de viitor, sunt mulţumiţi dacă primesc 30 - 40 de lei la pensie şi vor vota întotdeauna candidatul care le dă ceva”, explică Teodor Rusanu, sociolog din Braşov.
Judeţele Covasna şi Harghita sunt puţin atipice. Invariabil în primul tur votează cu candidatul UDMR, deoarece se merge foarte mult pe tradiţia naţionalistă. În turul doi, însă, se votează după cum sugerează liderii UDMR. „În turul al doilea votul se schimbă, dar oamenii nu votează fiecare după cum doreşte. El acceptă sugestiile de la centru şi vor vota aşa cum le sugerează liderii lor“
, a mai spus Rusanu.


REGIUNEA OLTENIA

Vot de stânga, indiferent de candidat

Zona Olteniei a votat puternic, din 1990, la prezidenţiale, cu acel candidat susţinut de partidele de stânga, caracterizate prin măsuri sociale. Există însă şi o excepţie: la alegerile pentru preşedinte din 2004, Traian Băsescu a câştigat cele mai multe procente în Gorj, în timp ce Adrian Năstase s-a impus lejer în toate celelalte judeţe ale Olteniei. Specialiştii explică uşor profilul alegătorului din aceste Oltenia.

În principiu, „victoria” candidaţilor de stânga în faţa celor de dreapta pare a porni din subconştientul celor ce votează, alegătorul având o atitudine rezervată nativă faţă de tot ce înseamnă schimbare, care ar putea fi adusă de politicienii de dreapta.

„Explicaţia mea constă în faptul că votul oamenilor denotă o teamă aproape înnăscută faţă de măsurile dure economice, măsuri care, politic vorbind, sunt aduse cu sine de candidatul dreptei, măsuri care, cred alegătorii, vor genera şomaj, inechitate socială”, a declarat Andrei Mateescu, sociolog. Pe de altă parte, publicistul Ionuţ Catrina consideră că există şi în Oltenia un judeţ unde trendul votului constant pentru stânga începe să schimbe încet, dar evident, macazul spre dreapta:

„Poziţionarea geografică a judeţului Mehedinţi, care se află la graniţa dintre Banat şi Oltenia, a făcut ca electoratul de aici să înceapă să voteze programele electorale ale dreptei într-un procent mai mare decât în celelalte judeţe din Oltenia. Această tendinţă poate fi explicată şi prin faptul că mehedinţenii se regăsesc mai mult în viziunea politică a bănăţenilor”.


REGIUNEA MOLDOVA

Cei mai de stânga dintre votanţii de stânga

De 25 de ani, locuitorii judeţelor din Moldova nu şi-au schimbat sesizabil orientarea politică, aici existând un electorat de stânga captiv, care votează covârşitor cu partidul care s-a transformat din FSN, în FDSN, în PSDR şi în final în PSD. Statistica scrutinurilor prezidenţiale din 1990, 1992, 1996, 2000, 2004 şi 2009 arată că moldovenii au optat pentru stânga, chiar şi atunci când preşedintele ales a venit de pe partea dreaptă a eşichierului politic.

În 1990, Ion Iliescu a ieşit din prima preşedinte al României, peste cu 85% din voturi, fără a fi necesar şi un al doilea tur de scrutin, lucru aproape imposibil astăzi. Pe de altă parte, în toate cele şapte judeţe din Moldova luate în considerare pentru această analiză (Iaşi, Suceava, Botoşani, Neamţ, Bacău, Vaslui şi Vrancea), Ion Iliescu a avut scoruri cu cel puţin 7% peste media naţională.



În 1992 încrederea populaţiei în Iliescu s-a mai diminuat. Nu însă şi în Moldova, care i-a încredinţat un nou mandat de preşedint, cu procente mult mai mari faţă de media naţională. De exemplu, în primul tur, în judeţul Botoşani alegătorii  au pus ştampila pe Iliescu în proporţie de 71,8%, în vreme ce în judeţul Arad, doar 21,9% dintre alegători au optat pentru preşedintele în funcţie.

N-au „cotit“ spre dreapta nici măcar în 1996

Chiar şi în 1996, atunci când toată România „a cotit“ în premieră către dreapta, Moldova a continuat să voteze masiv Iliescu, ajungând până la peste 55% în primul tur. Procente similare i-a acordat Moldova şefului PDSR şi în 2000, atunci când Iliescu s-a reîntors în fotoliul prezindenţial, iar în 2004 doar judeţul Suceava n-a votat în favoarea lui Adrian Năstase. Şi la turul 2 din 2009, dacă ar fi votat doar Moldova, preşedinte ar fi ieşit Mircea Geoană, cu 53,77%.

Membru al comunităţii de blogeri „Adevărul”, profesoara focşăneancă Alexandra Tătaru, consideră că moldovenii sunt oameni muncitori, dar uşor influenţabili:

„Moldova a fost, în ultimii 25 de ani, la coada listei de priorităţi, când a fost vorba despre investiţii. Prea puţinii bani primiţi din străinătate nu au reuşit să schimbe balanţa dintre bunăstare şi sărăcie. Sub influenţa acestei sărăcii, a slabei calităţi a vieţii, a unei populaţii îmbătrânite şi de cele mai multe ori cu o slabă educaţie şi un puternic instinct de conservare a propriilor idei, majoritatea se lasă influenţată de promisiuni“

 

Explicaţia statorniciei electoratului de stânga din Moldova o constituie leadership-ul puternic. "Avem judeţe precum Vaslui, Vrancea, Botoşani sau Iaşi, unde baronii locali au preluat şi au perpetuat mecanismele de putere din vremea FSN-ului. Cine, de exemplu, să-i deranjeze pe Dumitru Buzatu sau pe Marian Oprişan? Apoi mai este şi problema comunităţilor foarte sărace, unde politicul impune disciplina cea mai puternică şi unde, de asemenea, au loc cele mai mari fraude electorale", spune Sorin Bocancea, politolog şi blogger „Adevărul”


REGIUNEA VEST

Timişoara, un bastion al dreptei


Timişoara, oraşul în care a izbucnit Revoluţia din 1989, a fost şi rămâne un bastion al dreptei. Chiar şi după Revoluţie, timişorenii au continuat lupta împotriva candidaţilor de stânga la prezidenţiale.

„Timişoara a fost mereu aproape de Europa. După Revoluţie s-au dezvoltat rapid micile intreprinderi, iniţiativa privată, care a condus la orientarea oamenilor către dreapta. Pe de o parte se situa partidul lui Iliescu, iar de cealaltă cei care doreau rupereea completă  de trecutul comunist”, a declarat Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara. 
 

În anii '90, lucrurile erau destul de clare. Exista Iliescu şi foştii comunişti, şi cei care se opuneau lor. „Nu a fost un vot politic în stilul occidental, pentru dreapta sau stânga. În Timişoara, curentul anti-comunist a fost mereu extrem de puternic. Oamenii votau anti-stânga pentru că votau împotriva comuniştilor. Era un curent anti-comunist. Considerau că FSN şi Iliescu erau continuatorii comunismului, şi nu era deloc o ideea greşită”, a mai spus Mihalcea.

„Înlocuiţi cu populaţie din Sud”

Profesorul şi scriitorul Daniel Vighi, unul dintre cei care a întocmit Proclamaţia de la Timişoara, nu este optimist din cauza schimbării demografice la care este supus oraşul.

„Timişoara a fost un bastion al dreptei, dar lucrurile s-au schimbat mult în decurs de un sfert de secol. Acest aspect s-a văzut la ultimele alegeri locale şi parlamentare, când cei din Timiş au votat masiv USL. Foarte mulţi timişoreni au plecat în exil, au emigrat. În locul lor a venit o populaţie masivă din sudul României. Timişorenii cu anumite principii şi cu anumite valori au fost înlocuiţi. S-a format un alt electorat, lipsit de principii, cu viziuni mai de grabă de stânga”, a declarat Vighi.


Din punct de vedere sociologic, există câteva trăsături importante care definesc alegătorul din Banat şi din zona de Vest. „Atitudinea civică dezvoltată, modelele occidentale fac ca această zonă să fie diferită de restul ţării. Timişoara a fost un oraş al dreptei în perioada post-decembristă. Până în 2000, dreapta înseamna îndepărtarea de lumea veche, dar şi pro-occidentalism. Există o monitorizare atentă a  politicienilor. Există un angajament civic şi comunitar, prin numărul mare de ONG-uri şi calitatea lor, cu implicarea populaţie în decizia publică la nivel local”, a declarat sociologul Alin Gavreliuc, decanului Facultăţii de Sociologie şi Psihologie a Universităţii de Vest din Timişoara.

Valea Jiului, nucleul votanţilor stângii

În ultimele două decenii, candidaţii partidelor de stânga s-au aflat de fiecare dată în preferinţele majorităţii hunedorenilor. „Valea Jiului a fost cap de afiş, în ce priveşte loialitatea faţă de Ion Iliescu. Hunedoara figura până în 1989 drept unul dintre primele zece judeţe industrializate ale României, cu industrii primare, minerit, siderurgie. Un judeţ de oţelari, mineri şi strungari. Prin urmare, profilul votantului de stânga - muncitorul, ameninţat cu privatizări, dependent de subvenţii de la stat. Mulţi dintre ei, în special în Valea Jiului, au fost aduşi din Moldova”, spune jurnalistul Alexandru Gruian, specialist în politică.

REGIUNEA DOBROGEA

La alegerile prezidenţiale din 1990, Constanţa i-a acordat lui Ion Iliescu cel mai mic scor din regiunea sud-estică. Deşi acesta avea un procentaj care se apropia ameţitor de 100%, electorii de la malul mării l-au coborât sub pragul de 90%.

Scepticismul s-a menţinut în 1992, când tot Constanţa l-a adus pe Iliescu la nivelul unui 50%, deşi în unele judeţe din sud-est, cum este Călăraşiul, Iliescu avea încă peste 73%.

În 1996, când Emil Constantinescu şi-a consolidat discursul şi personalitatea politică, Iliescu a căzut pe locul doi în preferinţele constănţenilor, în primul tur şi a obţinut 28%, în timp ce Constantinescu s-a ales cu 32,2%. În turul II, Constantinescu a rămas candidatul nr. 1 pentru judeţele Constanţa şi Galaţi.

În 2000, Dobrogea a înclinat balanţa primului tur în favoarea lui Corneliu Vadim Tudor, care s-a clasat pe primul loc în preferinţele judeţului Tulcea: Vadim - 37,7%, Iliescu - 37,5%. La Constanţa, doar 3 procente i-au lipsit lui Vadim ca să-l detroneze pe Iliescu: Iliescu - 34,8%, Vadim - 32,5%. Turul II a fost, însă, adjudecat pe linie, în sud-est, de Ion Iliescu.



Din 2004, de la apariţia lui Traian Băsescu în cursa pentru Cotroceni, Constanţa nu a mai votat alt preşedinte.

Pentru analistul politic Mihai Petre, dovada clară că în judeţul Constanţa se votează altfel decât în sud-estul ţării se înregistrează în anul 1992, când, în primul tur, Ion Iliescu primeşte puţin peste 50% (50,8%) din încrederea electoratului local, cu mult sub media naţională de 61,4%.

„Încă din anul 1992 se prefigurează o scădere clară şi constantă a bazinului electoral neo-comunist, de stânga, şi o creionare a celui de dreapta care începea să caute alternativă. Judeţul Constanţa era cel mai hotărât în acest sens, îl urmau Galaţi şi Tulcea. (…)Constanţa şi Tulcea rămân bazine de dreapta la alegerile din 2004 şi 2009, când Traian Băsescu va câştiga numai în aceste două judeţe din zona de sud-est. O altă explicaţie este şi inconsistenţa candidaţilor locali de dreapta, precum şi faptul că Traian Băsescu, fiind un candidat foarte puternic şi născut în judeţul Constanţa, a putut să încline, prin calităţile sale, decisiv balanţa“, consideră Mihai Petre.
 

Bucureştenii - obiceiuri diferite în ziua alegerilor

Politologul Cristian Pârvulescu spune că, de obicei, aşa cum se întâmplă şi în zonele rurale, bucureştenii mai în vârstă au votat dimineaţa, în timp ce tinerii din Capitală „au avut lucruri mai bune de făcut“ duminica.

De asemenea, apreciază politologul, tinerii din Capitală nu sunt şi nu au fost niciodată implicaţi foarte mult în politică, pentru că sunt crescuţi într-un mediu în care nu sunt îndemnaţi să pună accent pe acest lucru. „Tinerii nu participă conştient la alegeri pentru că nu sunt educaţi la şcoală şi în familie în acest fel. În casă sunt crescuţi în spiritul «toţi politicienii sunt corupţi»“, explică Pârvulescu.

În Capitală, spune sociologul Barbu Mateescu, pomana electorală nu funcţionează şi nu a funcţionat niciodată la fel de puternic ca în zonele rurale, bucureştenii fiind ceva mai feriţi de această capcană. În comparaţie cu zonele rurale, acolo unde primarul poate mobiliza întreaga comună, în Bucureşti lucrurile sunt mult mai diferite, iar oamenii se duc la vot nefiind constrânşi de anumite cadouri electorale.


De ce nu realizăm importanţa votului

„Românii nu realizează că votul este pârghia cea mai importantă pe care o au şi prin care pot face diferenţa. Există încă senzaţia că lucrurile importante se decid în spatele uşilor închise“, afirmă Toader Nicoară, profesor şi istoric al mentalităţilor, la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj.


Acesta spune că în ţară există o carenţă educativă în ce priveşte alegerile şi că unii încă tânjesc după minimul confort oferit de comunism. Potrivit lui Nicoară, din sondaje reiese că aceia din clasa mijlocie - atât cât poate fi la noi o astfel de clasă - au un sentiment individualist, adică îşi rezolvă singuri probemele, fără să fie asistaţi. În schimb, clasa de jos, mulţi ca număr, au un sentiment „colectivist“, vor să fie ajutaţi. Reflexe şi automatisme din perioada comunistă.

Sătenii din Ardeal, diferiţi de restul

„Pe regiuni se întâlnesc diverse categorii sociale. De exemplu, în Transilvania, la ţară, există un soi de
individualism: «Dacă tu nu-ţi faci, nu-ţi face nimeni», iar asta există şi datorită reformei agricole habsburgice de după 1848, reformă care a dus la crearea unor mici proprietăţi şi la transformarea ţăranilor în mici fermieri. Lucrurile nu au stat la fel şi sud şi est în ciuda reformei agrare a lui Al.I Cuza. De aceea, Sudul şi Estul votează, de regulă, cu socialiştii şi social-democraţii, Banatul, Vestul Transilvaniei şi Transilvania sunt mai de centru-dreapta decât de centru-stânga“, afirmă Toader Nicoară.

La acest articol au contribuit: Florina Pop, Alina Pop, Cezar Pădurariu, Ştefan Borcea, Sînziana Ionescu, Ionela Stănilă, Simona Suciu, Iulian Bunilă, Ştefan Both, Daniel Guţă, Alin Ion, Mugurel Manea, Cristina Răduţă, Elisa Bouleanu.

Mai puteţi citi:

Ieşi din bula ta şi mergi la vot!

Torpile de campanie: de la „Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?“ la căprioara lui Năstase şi candidatul 007

VIDEO Cum ne-au convins Iliescu, Băsescu şi Constantinescu să-i votăm. Detalii din spatele sloganurilor, de la „Nu ne vindem ţara!“ până la „Să trăiţi bine!“

VIDEO Loviturile de graţie în finalele prezidenţiale, la TV. De ce n-a contat democraţia lui Raţiu, dar am mizat pe „blestemul comuniştilor” lui Băsescu

citeste totul despre: