Cred că este foarte important că se petrece asta deoarece aceasta este perioada în care, după ce s-au anunţat declaraţiile de intenţii ale principalilor actori politici de pe scena europeană şi euro-atlantică, s-a trecut extrem de rapid la operarea unor modificări de profunzime care să permită, într-un orizont extrem de apropiat, ca rezultatele să înceapă să fie vizibile în foarte multe dintre dimensiunile capacităţilor de apărare ale UE şi NATO. Este vizat domeniul asigurării securităţii interne, dar şi al participării posibile, pe angajamente din ce în ce mai ample, la asigurarea (sau refacerea) echilibrelor de securitate în zone în afara teritoriului propriu celor două Alianţe, prin proiecţii de forţă pentru a răspunde unor situaţii de criză sau apariţiei unor ameninţări credibile şi susţinute la adresa Statelor Membre NATO ŞI UE.

Viziunea asupra acestei arhitecturi viitoare de securitate este comună la nivelul unui demers foarte complex în care NATO şi UE îşi definesc competenţele şi tipurile specifice de misiuni, fiecare dintre organizaţii asumând responsabilităţi pe zonele în care fiecare posedă cele mai multe atuuri şi poate oferi expertiză, trupe, capacităţi militare atât pentru misiunile de tip clasic cât şi pentru cele noi derivate din apariţia ameninţărilor şi practicilor dezvoltate în cadrul războiului hibrid. Protocoalele de colaborare care se negociază acum vizează nu numai o asemenea împărţire corectă şi logică de responsabilităţi, dar, cel mai important dintre toate, vorbesc despre asumarea de responsabilităţi în cadrul noilor proiecte în care Europa - ascultând cu atenţie la mesajul american - s-a convins că trebuie să investească rapid şi masiv.

Şi, pentru a trece de domeniul teoriei şi al intra în zona fierbinte în care ne aflăm acum şi care justifică această agendă complexă a CSAT-ului de marţi, vă propun o serie de documente fundamentale care pot fi consultate cu interes deoarece ele se află la baza tuturor deciziilor care se vor lua sau se vor iniţia marţi. În primul rând, avem documentele de bază: Cartea Albă Privind Viitorul Europei ,dar şi, în mod egal important, documentul intitulat „Shared Vision, Common Action: A Stronger Europe”, Strategia Globală pentru politica externă şi de securitate comună a UE. În plus, cu mult mai aplicat şi din care derivă discuţiile concrete de acum este documentul de reflecţie privind viitorul apărării europene. Veţi vedea enunţate:

- patru direcţii de acţiune şi viziune comune: pace şi securitate, prosperitate, democraţie, o ordine globală bazată pe reguli;

- patru principii conductoare ale acţiunii externe europene: unitate, angajament, responsabilitate, parteneriat;

- cinci priorităţi de acţiune externă: Securitatea Uniunii Europene, Rezilienţă statală şi societală în Est şi în Sud, O abordare integrată a crizelor şi conflictelor, Ordini regionale de cooperare, Guvernanţă globală pentru secolului al XXI-lea;

- o inovaţie: domeniul comunicării strategice; 

- mai multe zone concrete de acţiune: securitate cibernetică, securitate energetică, politica pentru migraţie, politica de extindere, vecinătatea sau combaterea terorismului;

- Câte o abordare cu fiecare actor/ regiune în parte: o ordine de securitate europeană (Rusia), o pacificare a Orientului Mijlociu şi Nordului Africii, un Atlantic mai apropiat (SUA, NATO, Canada), o Asie conectată, o cooperare în Oceanul Arctic.

Sunt răspunsuri de principiu la un moment de schimbare profundă a tuturor jocurilor după BREXIT, dar la nevoia de a da un răspuns noilor provocări cu care se confruntă, în grade şi cu o extensie diferită, toate Statele Membre. Drept care, împrumutând modelul de raţionament impus de documentul programatic al lui Jean Claude Juncker, se propune Statelor Membre trei scenarii între care se va alege viitorul european şi, prin asta, natura contribuţiei Europei la propria securitate şi la cooperarea întărită cu NATO. Între aceste scenarii trebuie să opteze şi România, în raport cu aceste scenarii ne vom defini politicile de apărare şi securitate pe termen mediu şi lung, vom începe să construim canale de cooperare şi conexiune.

Scenariul 1. intitulat „Cooperarea în domeniul securităţii şi apărării”, statele membre ar continua să ia decizii în legătură cu necesitatea cooperării în materie de securitate şi apărare pe bază de voluntariat şi de la caz la caz, în timp ce UE ar continua să vină în completarea eforturilor naţionale. Cooperarea în domeniul apărării ar urma să fie consolidată, însă participarea UE la cele mai solicitante operaţiuni ar rămâne în continuare limitată. Noul Fond european de apărare ar contribui la dezvoltarea unor noi capacităţi comune, însă statele membre ar continua să monitorizeze, în mod individual, cea mai mare parte a dezvoltării şi achiziţiei de capacităţi de apărare. Cooperarea dintre UE şi NATO şi-ar păstra formatul şi structura de astăzi.

Scenariul 2 intitulat „Securitate şi apărare partajate”,se bazează pe punerea în comun, de către statele membre, a anumitor resurse financiare şi operaţionale, pentru a spori solidaritatea în domeniul apărării. De asemenea, UE ar deveni mai implicată în protecţia Europei în interiorul şi în afara frontierelor sale. Ea şi-ar asuma un rol mai important în domenii precum securitatea cibernetică, protecţia frontierelor sau lupta împotriva terorismului şi ar consolida dimensiunea de securitate şi de apărare a politicilor interne ale UE, cum ar fi energia, sănătatea, taxele vamale sau spaţiul. Acest lucru ar fi însoţit de o voinţă de acţiune politică, precum şi de un proces de luare a deciziilor aferente unui context aflat în evoluţie rapidă. UE şi NATO ar urma, de asemenea, să îşi intensifice cooperarea reciprocă şi să îşi coordoneze acţiunile în privinţa unui spectru complet de probleme.

Scenariul 3 intitulat „Securitate şi apărare comune”, prevede definirea progresivă a unei politici de apărare comune a Uniunii, care să conducă la o apărare comună în temeiul articolului 42 din Tratatul UE. Prevederea existentă permite unui grup de state membre să ducă apărarea europeană la un nivel superior. Conform acestui scenariu, protejarea Europei ar deveni o responsabilitate a UE şi a NATO, de care ar putea beneficia ambele părţi. UE ar fi în măsură să desfăşoare operaţiuni de securitate şi de apărare de înalt nivel, susţinută de un nivel ridicat de integrare a forţelor de apărare ale statelor membre. UE ar urma să susţină programe de apărare comune prin intermediul Fondului european de apărare, precum şi să instituie o agenţie europeană specializată de cercetare în domeniul apărării. Acest lucru ar favoriza, de asemenea, crearea unei pieţe europene a apărării veritabile, care să fie în măsură să protejeze principalele sale activităţi strategice împotriva preluărilor de control externe. 

Acestea sunt opţiunile generale, din ele se desprind acum proiectele concrete. Printre ele, cele privind dezvoltarea cercetării şi inovaţiei tehnologice în domeniul apărării (finanţate prin intermediul Fondului European pentru Apărare) dar şi începere tratativelor deloc simple privind formarea consorţiilor europene care să producâ echipamente militare de înaltă tehnologie destinate misiunilor specifice pe care va vrea să şi le asume Uniunea Europeană. De aici şi discuţiile care încep să fie extrem de avansate pe anumite sectoare, cum ar fi folosirea de drone armate (aveţi aici studiul Parlamentului European privind această problemă).

Şi, spre exemplu, în toată această discuţie, în afara prezentării raportului său de activitate pe 2016, care este interesul prezenţei SRI? Un exemplu doar: în urmă cu puţin timp, la Bruxelles, a fost dat publicităţii un document absolut esenţial privind îndeplinirea angajamentelor luate privind interoperabilitatea sistemelor de informaţii ale UE prin intermediul agenţiei eu-LISA. Cea mai importantă şi novatoare mişcare în domeniul centralizării controlului accesului la totalitatea bazelor de date existente:

Depăşirea actualelor limite ale sistemelor de informaţii ale UE, eliminarea lacunelor în materie de informaţii şi oferirea posibilităţii de a se efectua schimburi de informaţii între sisteme reprezintă obiectivele pentru care Comisia propune astăzi consolidarea mandatului eu-LISA. În urma reformei anunţate astăzi, agenţia va primi mandatul de a elabora soluţiile tehnice necesare pentru realizarea interoperabilităţii. De acum înainte, eu-LISA va fi responsabilă şi cu dezvoltarea şi gestionarea viitoarelor sisteme de informaţii la scară largă ale UE.

În urma reformei, eu-LISA va îndeplini următoarele misiuni:

  • va asigura gestionarea operaţională centralizată a sistemelor de informaţii ale UE: Agenţia eu-LISA, care este responsabilă în prezent la nivel central cu gestionarea operaţională a Sistemului de informaţii Schengen (SIS), a Sistemului de informaţii privind vizele (VIS) şi a Eurodac, va răspunde şi de pregătirea, dezvoltarea şi gestionarea operaţională a noilor sisteme de informaţii propuse de Comisie, şi anume sistemul de intrare/ieşire (EES) şi sistemul european de informaţii şi de autorizare privind călătoriile (ETIAS), precum şi versiunea modernizată a Sistemului european de informaţii cu privire la cazierele judiciare pentru resortisanţii ţărilor terţe şi apatrizi (ECRIS-TCN), propusă astăzi de Comisie.

  • va dezvolta principalele caracteristici tehnice ale abordării Comisiei care are drept obiectiv realizarea interoperabilităţii, odată ce vor fi adoptate instrumentele legislative corespunzătoare. Aceste instrumente constau într-un portal de căutare european, un serviciu comun de comparare a datelor biometrice şi un registru comun de date de identitate, fiind menite să ofere certitudinea că toate sistemele de informaţii ale UE interacţionează eficient şi pot fi accesate cu uşurinţă de poliţişti şi de lucrătorii vamali pe teren;

  • va îmbunătăţi calitatea datelor prin crearea de mecanisme de control automatizat al calităţii acestora. Mecanismele respective vor asigura identificarea în mod automat a datelor incorecte sau neconcordante. Statele membre care introduc astfel de date vor primi o alertă în acest sens, pentru a putea elimina sau actualiza acele date. 

Schimbul de caziere judiciare ale cetăţenilor ţărilor terţe: modernizarea sistemului „ECRIS”

După ce a prezentat, în ianuarie 2016, o propunere de reformă a sistemului actual care prevedea includerea amprentelor digitale ale cetăţenilor ţărilor terţe, Comisia înaintează astăzi o propunere suplimentară care vizează:

  • să creeze un sistem centralizat ECRIS-resortisanţii ţărilor terţe: o bază de date centralizată va oferi posibilitatea de a verifica rapid dacă un stat membru deţine informaţii despre condamnări cu privire la cetăţenii ţărilor terţe. Îmbunătăţirile propuse vor permite statelor membre să solicite în mod direct prin ECRIS, de la statele membre identificate în sistem, informaţii detaliate privind condamnările;

  • să contribuie la stabilirea identităţii cetăţenilor ţărilor terţe condamnaţi în justiţie: ECRIS-TCN va conţine informaţii privind numele şi adresele, amprente digitale şi imagini faciale, în cazul în care sunt disponibile. ECRIS-TCN va fi deosebit de util pentru îmbunătăţirea fiabilităţii datelor de identitate ale cetăţenilor ţărilor terţe întrucât, adeseori, informaţiile privind identitatea acestor cetăţeni sunt mai puţin fiabile decât în cazul cetăţenilor UE, având în vedere incertitudinea cu privire la documentele de identitate pe care le prezintă resortisanţii ţărilor terţe;

  • să îmbunătăţească schimbul de informaţii între statele membre privind cetăţenii ţărilor din afara UE condamnaţi în justiţie:facilitarea şi accelerarea accesului la cazierele judiciare vor ajuta autorităţile de aplicare a legii să fie mai eficiente în lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii organizate; 

  • să permită interoperabilitatea cu alte baze de date ale UE: dispunând de un sistem centralizat, ECRIS va face parte din sistemele dezvoltate şi gestionate de Agenţia eu-LISA, făcând posibile schimburile de informaţii cu alte sisteme ale UE, ceea ce se înscrie în abordarea Comisiei care are drept obiectiv realizarea interoperabilităţii sistemelor”.

Sunt mize uriaşe, scuze pentru textul lung, dar sunt convins că trebuie să ştiţie exact în ce fază suntem şi de ce anume va depinde securitatea noastră ca parte integrantă a unui sistem credibil de forţă şi de forţe conjugate.

Ofertele sunt aici, deciziile ne aparţin