Referendum incert

Cu 53 de zile înainte de alegerile europene, ştim că pe 26 mai vom avea şi referendum, dar nu şi dacă vom fi invitaţi să răspundem la o întrebare sau la mai multe şi cu atât mai puţin despre ce anume. Cum s-a ajuns aici?

Să recapitulăm: pe 19 martie, preşedintele declara că e „aproape hotărât“ să convoace consultarea promisă în urmă cu doi ani, cerând „o marjă“ pentru „o analiză aprofundată“. O săptămână mai târziu, el invita la discuţii mai multe organizaţii ale societăţii civile, cărora le solicita sugestii pentru întrebări. ONG-iştii declarau, după întâlnire, că preşedintele e hotărât să cheme la referendum.

Tot săptămâna trecută, Iohannis primea la Cotroceni şi asociaţii ale magistraţilor, dar se vedea obligat să declare că a pus pe agendă doar problemele justiţiei şi nimic altceva, pentru ca nu cumva să lase impresia că ar implica magistraţii în chestiuni politice precum referendumul. Pe 1 aprilie - surpriză! -, preşedintele anunţa că vrea să ceară un alt aviz de la Parlament, pentru a extinde aria de acoperire a consultării populare. Între ultimele două reuniuni, şeful statului s-a întâlnit cu preşedintele PNL, Ludovic Orban. Informaţia a ajuns la public „pe surse“, care mai arătau că Orban şi Iohannis au discutat despre referendum.

Să fi schimbat PNL intenţia preşedintelui? E păcat că lucrurile acestea nu sunt precizate lăsând astfel loc pentru speculaţii, inclusiv despre profitul electoral la care ar spera PNL de pe urma acţiunii preşedintelui.

Nu e singura problemă. Cea mai serioasă e interacţiunea lui Klaus Iohannis cu Parlamentul. Conform legii, forul legislativ are la dispoziţie 20 de zile pentru a emite un aviz. Nu e exclus ca majoritatea să procedeze altfel decât în 2017, când a aprobat în unanimitate solicitarea venită de la Cotroceni. Şi altfel decât în 2009, când parlamentarii respingeau iniţiativa lui Traian Băsescu referitoare la unicameral. Ce înseamnă altfel? Ignorând pur şi simplu solicitarea şefului statului. Acesta ar putea deveni prizonierul majorităţii.

E doar o speculaţie, dar reacţia PSD - „anunţul preşedintelui e o păcăleală de 1 aprilie!“ - sugerează că Dragnea & co. vor să împingă lucrurile în această direcţie. Iohannis poate declanşa referendumul şi fără aviz ori cu un aviz negativ. Legea nu o interzice. Numai că, solicitând o nouă consultare cu Parlamentul, iniţiatorul referendumului s-a obligat să aştepte.

Asta înseamnă că întrebarea sau întrebările pe care le va fabrica vor fi aduse la cunoştinţa publicului cu foarte puţin timp înainte de începerea campaniei pentru PE. Bunele practici europene cer informarea alegătorilor cât mai devreme posibil în privinţa întrebărilor şi, mai ales, a justificării taberelor „pro“ şi „contra“. Atunci când a vorbit prima dată despre referendum, Klaus Iohannis părea să îl vadă ca o armă de reacţie rapidă la deciziile PSD-ALDE. Doi ani mai târziu, preşedintele ne împinge să credem că timpul are răbdare. Cu el, nu neapărat şi cu noi...