Primul termen în procesul Marii Mineriade

Opinia publică românească nu a rămas insensibilă la faptul că ieri s-a consumat în Capitală, la sediul Curţii Militare de Apel, primul termen din procesul Marii Mineriade. Cea din 13-15 iunie 1990.

La aproape 28 de ani de la comiterea unor fapte abominabile pe care le-au pus la cale, ordonat, coordonat şi, mai apoi, justificat în diferite feluri, au fost trimişi în judecată cei care deţineau atunci poziţii-cheie în arhitectura noii puteri din România. Preşedintele ales cu un scor covârşitor la alegerile generale din 20 mai 1990, dl. Ion Iliescu, premierul aşa-zisului prim guvern democratic de după Revoluţie, dl. Petre Roman, şi dl. Virgil Măgureanu, una dintre marile eminenţe cenuşii ale a acelor vremuri, numit, după evenimentele sângeroase de la Târgu Mureş, director al nou creatului Serviciu Român de Informaţii despre care există multe informaţii, în mare majoritate confirmate, că nu ar fi fost defel străin de acţiunile securisto-minereşti care au mai însângerat o dată Bucureştiul.

Din iunie 1990 încoace s-au scris sute, poate mii de editoriale, de comentarii, de analize, de studii şi comunicări ştiinţifice despre natura bolşevică şi criminală a mineriadei. S-a vorbit despre răul făcut imaginii României de acţiunile comandate de triada Iliescu-Roman-Măgureanu. S-a făcut vorbire despre inutilitatea aducerii cohortelor de mineri sau falşi mineri în Capitală în condiţiile victoriei clare, incontestabile atât a FSN-ului cât şi a lui Ion Iliescu la alegerile din mai 1990.

S-a subliniat deopotrivă faptul că însăşi marea manifestaţie din Piaţa Universităţii diminuase consistent nu doar numeric, ci şi din perspectiva semnificaţiei ei simbolice şi că cei care au continuat să rămână acolo şi după dezastruosul verdict al urnelor, verdict dezastruos pentru însăşi ideea de democraţiei şi viitorul acesteia în România, aproape că nu se mai identificau cu spiritul ce animase exemplarul protest/avertisment public legat de faptul că noua putere plănuia instaurarea în România a unui surogat, a unui fals de democraţie. S-a vorbit pe larg şi în acele zile, şi mult după aceea despre cât de mult a manipulat opinia publică Ion Iliescu vorbind despre faptul că minerii veniseră spre a pune capăt unei lovituri de stat de tip legionar.

Fireşte, cu toţii dorim că procesul început ieri la Bucureşti să se desfăşoare în condiţii de legalitate maximă. Mai sperăm în verdicte corecte care să îi prindă pe posibilii vinovaţi în viaţă. Pe de altă parte, nu putem să nu băgăm de seama unele similitudini între atmosfera şi faptele din anii 1990 - 1991 şi ceea ce se întâmplă în România după victoria în alegerile din 16 decembrie 2016 a PSD şi după preluarea guvernării de coaliţia PSD-ALDE.

În numele acestei victorii se încearcă anihilarea vocilor opoziţiei, se plănuieşte ori desăvârşeşte reinstaurarea controlului absolut asupra mijloacelor publice de informare (SRR şi SRTV), se pun la cale acţiuni concrete de limitare a drepturilor omului, se încearcă supravegherea cetăţeanului - dna Gabriela Firea vorbea deunăzi, în cel mai scandalos şi iresponsabil chip cu putinţa, despre necesitatea impunerii unor măsuri de punere sub control a comunicaţiilor prin internet. Cei care nu se  împacă cu noua ordine pe care încearcă să o impună arbitrar şi dictatorial majoritatea parlamentară sunt catalogaţi de deputatul Liviu Pleşoianu drept nazişti. România este din ce în ce mai prezentă pe listele negre ale feluritelor organisme ale UE, este tot mai pasibilă de sancţiuni şi din ce în ce mai izolată. Foarte aproape de felul în care a fost tratată îndată după Marea Mineriadă.

Astăzi urmează să aibă loc la Bucureşti şedinţa BPN al PSD. Circulă în spaţiul public opinia că ar exista voci din rândul cadrelor de conducere ale PSD care ar dori să se slujească de întâlnire pentru a transmite un mesaj clar de forţă în legătură cu decizia ministrului Justiţiei, dl. Tudorel Toader, în privinţa calităţii managementului DNA. Adică a păstrării ori a eliminării din funcţie a procurorului şef al DNA, d-na Laura Codruţa Kövesi.

Le-aş recomanda acestor vârfuri ale conducerii de azi a FSN-ului de odinioară, PSD-ul tot mai bolşevizat de astăzi, să mediteze măcar o clipă la cele petrecute ieri la Curtea Militară de Apel. Poate că vor acţiona ceva mai raţional de acum încolo, mai democratic şi în nici un caz împotriva intereselor României.