Primul mare test pentru preşedintele Iohannis

Cele două mari servicii secrete româneşti, mai corect spus, acele servicii de „intelligence“ care beneficiază de cea mai sporită expunere, nu neapărat şi cu cea mai mare transparenţă, deşi nu s-ar putea spune că suratele lor mai mici ar fi mai generoase la acest capitol, sunt conduse la această oră de directori interimari.

Atât SRI cât şi SIE, căci despre aceste entităţi este vorba, îi au în frunte pe foştii adjuncţi ai directorilor din vremea mandatelor preşedintelui Traian Băsescu. Situaţia în sine nu ar fi tocmai un motiv de îngrijorare de vreme ce ştim foarte bine că cei ce le conduc cu adevărat, chiar şi în condiţii normale, adică atunci când ele au în frunte un director audiat şi validat de Parlament, sunt, de fapt, adjuncţii. Adică „tehnicienii”, posesori de grade militare şi de multe stele. Nu mai avem dreptul la nici un fel de îndoială asupra acestui lucru din moment ce chiar fostul preşedinte al României a admis în ultimele sale luni de mandat că, cel puţin, în lunile din urmă, a cooperat direct cu adjunctul vechiului şi deja cvasi-uitatului director al SIE, dl. Teodor Meleşcanu, şi nu cu dl. Meleşcanu însuşi.

Despre faptele şi eventualele rateuri ale SIE nu ştim mai nimic, despre cele ale SRI-iului, condus până la începutul săptămânii trecute de dl. George Cristian Maior, mai ştim câte ceva. Deşi numit într-un text ce pare a fi născut în laboratoarele fostei propagande de odinioară „un om pentru o ţară” de o gazetăriţă hiperactivă ce pare să-şi fi făcut practica profesională la Flacăra din vremea lui Adrian Păunescu, dl. Maior nu a fost un director chiar fără cusur. Cazul „Bica” şi faptul că o coruptă de asemenea megadimensiuni a ajuns să fie numită în fruntea DIICOT e mai mult decât relevant pentru hibele SRI din vremea directoratului d-lui George Cristian Maior şi pentru lipsurile d-lui Maior însuşi. Fireşte, nu dau doi bani pe declaraţiile puşcăriabilei Elena Udrea, Şeherezadă candidată la zeghe. Declaraţii care, dacă ar fi adevărate, ar trebui să îi aducă niscaiva ani de închisoare în plus pentru tăinuirea unor fapte cu potenţial de atentat la siguranţa naţională.

Dar nu despre trecut, despre domnii Maior şi Meleşcanu, nici măcar despre dezgustătoarea doamnă Udrea  aş vrea să vorbesc în comentariul meu de azi. Ci despre eventualii succesori ai celor doi foşti directori şi despre rolul ce îi revine preşedintelui Klaus Iohannis în desemnarea lor. Deocamdată nu ştim mai nimic despre ce se va întâmpla cu şefia SIE, cu toate că aceasta e liberă de mai multă vreme decât cea a SRI. Nu prea ştim cine şi-o doreşte, cine o vânează. În schimb, pe bursa zvonurilor au fost lansate tot felul de nume de pretendenţi la postul de viitori directori ai SRI. Unii, precum dl. George Scutaru, sunt apropiaţi reali ai preşedintelui Klaus Iohannis. Dl. Scutaru e un apropiat al preşedintelui nu doar datorită apartenenţei trecute la partidul din care au făcut amândoi parte, ci din pricina faptului că domnia-sa s-a numărat printre primii consilieri al căror nume a fost făcut public de noul preşedinte al României. Alţi doritori, precum dl. Teodor Atanasiu, aparţinând atât vechiului cât şi noului PNL, sau dl. Vasile Blaga, fost PDL-ist, fost duşman pe viaţă şi pe moarte al fostului PNL, dar penelist de dată recentă, socotesc că demnitatea în cauză li se cuvine fie şi numai în virtutea ajutorului dat preşedintelui în campania electorală.

Uitând ori făcându-se a uita că dl. Iohannis nu a fost ales datorită apartenenţei sale la PNL ori sprijinului acordat mai de voie, mai de nevoie de vechii pedelişti, ci, în primul rând, graţie voturilor celor dezgustaţi de modul în care s-a făcut politică în România ultimilor 25 de ani. Or, atât dl. Blaga cât şi dl. Atanasiu ilustrează exact acest mod respins de electorat. Tot zvonurile spun că preşedintele ar prefera un independent, cel puţin la şefia SRI.

Nu am fost un fan şi nu sunt deloc un nostalgic al modului în care a condus vreme de zece ani România dl. Traian Băsescu. Nici al felului în care fostul preşedinte şi-a construit politica de personal. Săptămâna încheiată îi consfinţeşte eşecul, prin arestările şi acţiunile judiciare ce o jalonează. Un eşec parcă presimţit şi anunţat de dl. Băsescu însuşi în ultima lui conferinţă de presă, atunci când şi-a turnat cenuşă în cap în mod preventiv. Cu toate acestea, am apreciat decizia domniei-sale de a desemna la şefia SRI şi a SIE persoane aparţinând unor partide aflate în opoziţie. În punerea în practică a hotărârii sale, fostul preşedinte a uzat, desigur, de ascendentul pe care îl avea asupra „partidului său de suflet”, asupra PDL-ului, de care nu s-a despărţit în fapt decât atunci când acesta i-a ieşit din cuvânt în chestiunea Elena Udrea. Femme fatale  cu înzestrări de bombă razantă care nu se ştie cât rău îi va face mai ales în viitor fostului preşedinte.

Dl. Klaus Iohannis va arăta cât de independent este de partidul de care s-a despărţit formal la 21 decembrie 2014, dar şi cât de decis este să îşi joace rolul strict în limitele Constituţiei şi în interesul ţării, prin numirile pe care le va face în fruntea SRI şi SIE. Din acel moment vom vedea dacă presa e îndreptăţită să îl laude ori să îl certe. Căci beştelelile şi mormăielile de până acum, unele interesate, altele tarifate, de oriunde au venit ele, de la urmărita penal Elena Udrea, de la etern bombănitorul Ion Cristoiu, dinspre Evenimentul zilei sau dinspre micuţul dar gureşul post B1tv, nu fac nici cât o ceapă degerată.