Premieri verzi pe pereţi trandafirii

Victor Ponta caută premieri aducători de voturi

Bine că l-a anunţat Ponta pe Tăriceanu ca potenţial prim-ministru, dar în cadrul unei liste cu posibile alte alternative. Dacă ieşea şi spunea scurt „aşa cum am stabilit, domnul Tăriceanu va fi opţiune mea de premier”, aveam o problemă. Doar că n-a fost să fie aşa, simplu şi direct, ca o soluţie a unui candidat ce-şi respectă cuvântul dat. A fost lăsată ca-n tren, cu mai multe vagoane după locomotiva Ponta cu abureli.

Oricum soluţia ca un fost membru de partid, indiferent care e acesta, să-şi desemneze premierul odată ajuns preşedintele al ţării estte de departe un atentat la democraţie. Parcă majoritatea parlamentară era cea care desemna primul-ministru, nu? De când se amestecă puterile în stat? Nici aparenţele nu le mai păstrăm? De asta s-au diferenţiat lungimile mandatelor Parlamentului şi Preşedinţiei?

Dar fie şi aşa.S-o lăsăm cum a căzut şi s-o judecăm, vorba-aia, la rece.

Dacă Victor Ponta îl nominaliza tranşant pe Călin Popescu Tăreanu ca soluţia sa unică  în ce priveşte nominalizarea viitorului premier, ne-am fi putut amăgi că poate merită răbdat cinci ani un „impostore” în post la Cotroceni. Măcar şi pentru un dram de papion rămas din premierul celei mai faste guvernări pentru buzunarul cetăţeanului din ultimii 24 de ani. Aşa, din aglomeraţia de nominalizări preliminare, dar şi din lista scurtă, dată ca finală, putem măcar deduce cine NU va fi desemnat să formeze viitorul guvern.

Câte un premier pentru fiecare credul

Ponta a înşirat alternativele pentru succesorul său la fel cum s-a năpustit să culeagă susţinerile de la candidaţii ieşiţi din cursa către Cotroceni.

Are băiatul glumeţ care a inventat „zero televiziunea”, Dănuţ Senzaţionescu, 4%? Dă-le-ncoace! Cine mai crede astăzi în poveşti cu spiriduşi, zâne şi ciocoi care îşi împrumută tplatourile TV gratis, noapte de noapte, să plângă haiducii călare pe Bentley de mila poporului ahtiat după găleţi, ligheane şi alte tomberoane?

Are 3% Tribunul odelor în metru ditirambic? Dă-le şi pe alea! Că la ce damfuri penale emană trandafirii pesedişti, ce mai contează nişte parfum de pârţuri cu spume la gură?

Pe aceeaşi logică, „dublu V” Ponta şi-a desemnat şi succesorii. Pentru „disciplină fiscal-bugetară” – „prim-ministru tehnocrat în persoana primului-guvernator (al BNR, n.n.), a domnului Florin Georgescu”. Contra „pericolelor de securitate strategică” şi pentru „garanţii privind continuarea dezvoltării democratice” (!) – George Maior.

Mai înainte însă, pe lista preliminară „scursă” către oficina manipulării de partid au fost Mircea Geoană, Liviu Dragnea şi Mugur Isărescu. În traducere, un nume pentru liniştirea pesediştilor tradiţionalişti, molcomi, gen pensionarii generaţiei Iliescu, ce încă mai cred în „diplomaţia şi talentul de negociator” al (prea)plecatului la Vântu. Al doilea nume - pentru liniştirea baronilor şi coalizarea grupurilor de interese din PSD, în special cele penale, cu dosare mai mici sau mai grele la DNA. Ultima nominalizare - pentru cei care vor, dom’le, un profesionist integru, competent, nepartinic, nepărtinitor, care scoate ţara din criză – concepte ce devin biete bla-bla-uri în asociere cu un partid croit pe structuri de gaşcă sau, în cel mai bun caz, de grupuri organizate pe care unii le mai alintă pompos şi grupuri de interese. Probabil că guvernatorul Isărescu le-a dat cu flit şi atunci e bun şi vicele, că nu degeaba l-au plantat, la momentul oportun, în coasta lui.

Un premier pentru linişt(ir)ea noastră?

Şi totuşi, între numele strecurate, există şi unul a cărui sonoritate trădează preferinţa reală a fostului acoperit SIE. De mirare? Nicidecum. Fiindcă, dincolo de „jos comunismul” – deziderat la care, dealtfel, nu prea putem spune că n-am ajuns, chit că împinşi de la spate de istorie şi conjunctura europeană – aia cu „jos securismul” am cam uitat-o de tot. N-a mai strigat-o nimeni, iar figurile şi ţelurile marilor disidenţi şi foşti deţinuţi politici s-au scurs spălate în uitare. CNSAS-ul şi dosarele de colaboratori au devenit nişte hârtii luate de vânt când s-au deschis uşile răsfirării feseniştilor prin diverse pedeuri, apereuri, pesedeuri, pedesereuri etc.

Iată cum amestecul serviciilor în politică şi serviciile acestora contra alt(e) serviciu/-i pentru reciprocul beneficiu au devenit „principii” de guvernare într-o ţară „fără prinţipuri, carevasăzică nu le are”. Numele de gradat vehiculat pe listă este, aşadar, doar faţa umană şi tipologia celui preferat de-adevăratelea. Dacă se poate, şi cu mult mai mulţi generali dar şi forţă mediatică în spate. Cu mult mai mulţi îndatoraţi dar şi şantajabili, remuneraţi dar şi contribuabili de bună voie, dornici să nu devină indezirabili…

În principiu, Tăriceanu NU va fi premier

Prin urmare, că tot am vorbit de principii, cel al excluderii credem că ar fi cel mai de folos în deducerea numelui viitorului premier agreat de Ponta.

Deci, s-o luăm prin eliminare. Mai vrea careva disciplină economico-financiară şi controale fiscale după ce se vede ajuns la butoane? Vrea careva să fie una-două judecat de adunarea bătrânilor şi „integrilor” după ce s-a înşurubat bine în sistem şi s-a integrat în absolutul funcţiei de dumnezeu pe pământ? Vrea careva să mai stea sluj la baroni? Vrea careva să mai joace în „cinstitul şi săracul” din „singura casă”?

Dar să-i controleze pe toţi ceilalţi, să le ştie şi cea mai mică mişcare vrea cineva?

Noi credem că fix după principii se va ghida Ponta când îşi va alege premierul. Da, da!… Cu atât mai mult după „principiile care au stat la baza USL”, cum îşi argumentează Ponta alegerea.

Deci, domnule Tăriceanu, bazaţi-vă pe cuvântul şi mai ales principiile lui Ponta! Fix în aceeaşi măsură în care USL trăieşte, ba mai şi merge, respiră şi vorbeşte…