Poşta şi CFR rămân ale poporului. Să ne bucurăm?

Guvernul Ponta se face că privatizează Poşta Română şi CFR Marfă astfel încât acordul cu FMI să se încheie pe 26 iunie cu o naraţiune ambiguă şi optimistă. Ambele părţi au nevoie să anunţe succesul, iar FMI  va vedea doar partea plină a paharului, acea stabilitate macroeconomică aranjată din cifre, stază a economiei, după cum spunea economistul Lucian Isar la Adevărul Live. În termeni clinici, stază înseamnă oprire.

Vor fi mulţi care vor aplauda isteţimea Guvernului Ponta de a scăpa de FMI şi de a menţine companiile de stat în proprietatea poporului. Nu asta s-a cerut în ianurie 2012 în Piaţa Universităţii?

Dar naraţiunea ce ne va fi serviztă pe 26 iunie aduce doar veşti proaste şi pentru cei care se opun privatizării şi pentru cei care dimpotrivă, cred că doar privatizarea este soluţia.

Vânzarea integrală sau parţială a companiilor de stat urma, în viziunea FMI, să atingă un  obiectiv important bazat pe mantra liberală a privatizării ca politică publică eficientă pentru îmbunătăţirtea calităţii guvernării. Dar potrivit studiilor Băncii Mondiale şi ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, într-un stat înalt capturat de către grupuri de interese cum este România  privatizarea nu este o soluţie pentru buna guvernare.  

Joel Hellman şi Mark Schankerman arată că potrivit cercetărilor lor există limite pentru eficienţa politicilor de privatizare ca mijloc de a crea o presiune  pentru îmbunătăţirea calităţii guvernării, iar aceste limite sunt legate de gradul de capturare a statului. Cei doi economişti explică şi de ce: "Atunci când statul este supus influenţei puternice şi concentrate a grupurilor de interese, eficacitatea reformelor  pentru îmbunătăţirea guvernării este diluată. Aceasta se poate întâmpla fie din cauza lipsei de acţiuni colective a întreprinderilor private, fie pentru că aceste reforme sunt blocate de grupurile de interese care profită de denaturarea pieţei asociată cu reforme economice parţiale".

Cum ar fi putut guvernele Boc şi Ponta să privatizeze companiile de stat viabile atunci când acestea erau deja capturate de grupuri de interese care umflă cu milioane de euro conturile personale din Cipru sau alte paradisuri fiscale ale unor politicieni sau bugetele de campanie electorală ale partidelor? Într-o şedinţă de partid la care se discuta schimbarea unui şef al unei companii de stat omul şi-a pledat cauza prezentând într-un powerpoint  contractele pe care le-a acordat clientelei, aceasta fiind dovada că şi-a îndeplinit mandatul, că doar pentru asta a fost pus acolo.

Atât cei care pledează pentru păstrarea şi întărirea bunurilor publice, de partea cărora mă aflu,  cât şi cei care cer privatizarea lor, precum FMI, ignoră sau se fac că nu văd realitatea. Bunurile publice  au fost deja privatizate informal în beneficiul unor grupuri de interese legate de politicieni şi de partide.